Stareții de la Optina

Este știut faptul că țarul Petru cel Mare a plănuit să facă din Rusia o țară „europeană” și printre cele pe care a intenționat să le „europenizeze” s-a numărat și Biserica. Și pentru aceasta a început să introducă cu forța în Biserică tot ce era apusean.

Disprețuind și prigonind tradiția ortodoxă bizantină în arhitectură, în muzica bisericească și în înțelegerea vieții duhovnicești, încuraja ideea unei „iluminări” a „rusescului” cu ajutorul duhului apusean.

Dar conștiința ortodoxă s-a opus. Petru cel Mare era considerat înaintemergătorul lui Antihrist sau chiar Antihrist însuși. sistemul patriarhal a fost desființat, căci era „nărăvit”, iar Biserica a devenit o „afacere” statală, fiind chivernisită de câțiva oameni credincioși țarului sub conducerea „epitropului împărătesc” (ober-procuror). Pentru formalități exista un „Sfânt Sinod guvernamental”. Biserica Rusiei, decapitată, a fost silită să se depărteze de adevăr fiind impregnată de influențe apusene.
Cu toate acestea, Dumnezeu n-a părăsit pe poporul Său. Pornind de la Sfântul Munte, ieromonahul Paisie Velicikovski a reamintit rușilor începuturile de demult ale Ortodoxiei și sămânșa lui a „rodit”. S-a creat un mare curent duhovnicesc al tradiției filocalice, al studiului adevăratei spiritualități ortodoxe, care, îndată, a găsit o primire entuziastă din partea necăjitului popor rus. S-au format atunci focare puternice de rezistență ortodoxă împotriva influenței din Occident. În toiul acestor dispute a fost înființată Mânăstirea Optina. Aceasta a fondată în 1825 prin grija și râvna mitropolitului Filaret al Kievului. La început a avut opt monahi, dar duhul curatei vieți duhovnicești ortodoxe a stareților ei a făcut din ea cel mai mare centru duhovnicesc al Rusiei. Atunci s-a născut și proverbul: „În Rusia sunt multe mânăstiri, dar numai o Optină”.

Optina a fost un mare complex monahal alcătuit din mânăstirea Optina cu două sute cincizeci de monahi, Schitul Optina cu cincizeci de monahi și mânăstirea de maici, ce se afla sub supraveghere duhovnicească a Bătrânilor Optinei.

(...)În paralele s-au tipărit și viețile renumiților stareți ai Optinei, dinre care au strălucit Leonid, Macarie, Antonie, Moise, Ambrozie, Anatolie, Varsanufie, Isachie, Iosif, Nectarie și Nicon.

(...) Optina a continuar să aducă aminte rușilor de sfințenia Bătrânilor ei, motiv pentru care comuniștii au considerat-o dăunătoare și au distrus-o. Ceea ce a mai rămas apoi din ea au fost doar niște ruine.
Dar starețul Varsanufie spunea că Optina nu va înceta să existe. Și iată că, după șaizeci și trei de ani, Optina redevine mânăstire, așa cum ne informează săptămânalul „Noutățile Moscovei” din decembrie 1987.
(Mitropoplitul Meletie de Preveza - Starețul Varsanufie; Editura Evanghelismos)