Crucea in casnicie - cum ne impartim intre soti si parinti?

[sophia]

Preotul meu spunea odata ca si in casnicie oamenii isi poarta crucea lor. ca nu este usoara, intervin atatea probleme.
Eu as dori azi sa aprofundam o problema vitala a casniciei.
As vrea sa stiu ce credeti voi: cat si cum trebuie sa ne impartim intre sot/sotie si parinti (ambele randuri de parinti).

Se spune la slujba cununiei un lucru: ce uneste Domnul, sa nu dezlege nimeni.
Prin cununie sunt uniti cei doi soti si se spune ca nimeni nu trebuie sa intervina intre ei.
Si totusi sunt parintii pentru unul si socrii pentru celalalt.
Care este rolul lor dupa casatoria copiilor? Au voie sa mai intervina?
Cat si ce trebuie sa dea cei casatoriti parintilor si socrilor?
Unde este limita unde se spune: "stop! pana aici"?

Ma gandesc eu ca este normal sa ingrijim la un moment dat sau sa ajutam parintii, sau socrii, este prin legea firii. Dar cat, fara a neglija sotul/sotia?

Exista cazuri cu parinti/socrii foarte posesivi, care nici nu accepta de fapt pe noul membru al familiei (de obicei pe nora), exista si cazuri unde copiii sunt foarte atasati de parinti si care tind sa ramana vesnic copilul si sa neglijeze casnicia.

La unele popoare copiii parasesc familia la varsta tanara pentru a se casatori si ei apartin noii familii infiintate. Parintii, fratii, surorile sunt lasati in urma...

La noi sunt cantece la nunta care spun: "ia-ti mireasa ziua buna de la...mama, tata, frati surori". Adica pleaca fata de acasa si se desparte de familie, isi face familia ei.
Exista ceva similar si pentru baiat? Sau el nu trebuie sa se desparta? Sau cum este? Se presupune ca vor locui cu sotia alaturi de parinti (acasa la ei)?