Interviu cu CristianR

[Mihailc]

În primul rând mulțumesc, Cristian, pentru că ai acceptat invitația mea.

Voi începe cu două întrebări de încălzire:

1. Ce ai vrea să cunoască prietenii tăi despre tine? Cine este CristianR?

2. Cum ai descoperit forumul crestinortodox.ro. Ce te-a determinat să devii membru al forumului?

[CristianR]

Sunt un om cu o viață mai curând banală, care simte că dedică, încă, prea mult timp pentru traiul zilnic (lucrez ca tehnoredactor) și prea puțin pentru viața adevărată, din care gust din când în când, atunci când însetez mai tare.

Forumul l-am descoperit în urmă cu aprox. 12 ani, ca o anexă a saitului crestinortodox.ro, unde găsisem resurse de interes pentru viața spirituală. M-a bucurat să descopăr aici o comunitate vie, foarte activă atunci, de oameni asemenea mie, având aceleași căutări, cu aceeași preocupare de a da vieții un sens mai înalt, cu o dorință de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a-și acorda viața cu voia Lui; unii cu mai multe ezitări, nelămuriri, alții cu prea multe certitudini pentru gustul meu, dând naștere fie unor dialoguri în care ne completam unii pe alții, fie la polemici care, atunci când au fost purtate cu sinceritate și prețuire pentru celălalt, au fost la fel de ziditoare.

[Mihailc]

În prealabil postat de CristianR

Sunt un om cu o viață mai curând banală, care simte că dedică, încă, prea mult timp pentru traiul zilnic (lucrez ca tehnoredactor) și prea puțin pentru viața adevărată, din care gust din când în când, atunci când însetez mai tare.

Forumul l-am descoperit în urmă cu aprox. 12 ani, ca o anexă a saitului crestinortodox.ro, unde găsisem resurse de interes pentru viața spirituală. M-a bucurat să descopăr aici o comunitate vie, foarte activă atunci, de oameni asemenea mie, având aceleași căutări, cu aceeași preocupare de a da vieții un sens mai înalt, cu o dorință de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a-și acorda viața cu voia Lui; unii cu mai multe ezitări, nelămuriri, alții cu prea multe certitudini pentru gustul meu, dând naștere fie unor dialoguri în care ne completam unii pe alții, fie la polemici care, atunci când au fost purtate cu sinceritate și prețuire pentru celălalt, au fost la fel de ziditoare.

1. Cum a fost copilăria ta și adolescența?
2. De-a lungul timpului ai avut mai multe conturi pe forum... ce te-a determinat să pleci și ce să te întorci?

[Iorest]

În prealabil postat de Mihailc

2. De-a lungul timpului ai avut mai multe conturi pe forum... ce te-a determinat să pleci și ce să te întorci?

Care erau celelalte nickname-uri ?

[CristianR]

Când mă gândesc la copilărie, gândul mă duce cu nostalgie fie la Onești – un oraș tânăr, curat, așezat între dealuri și înconjurat de patru râuri –, fie la satele bunicilor din județele Vaslui-Iași, unde îmi petreceam vacanțele împreună cu fratele și surorile mele. Am fost binecuvântat cu părinți și bunici iubitori, bucurându-mă și de bunătatea celorlalte rude - unchi, mătuși, o mulțime de veri. Pe toți i-am primit în inima mea, simțind în același timp că și eu sunt bine primit în ale lor. De asemenea, locurile acelea de la țară, cu drumuri de pământ, prăfuite, cu pajiști, dealuri, păduri și pâraie, case modeste și curate de lut - la toate mă gândesc cu dor. Tot acolo mi-au fost semănate în suflet primele semințe ale credinței, căci bunicii erau "pocăiți", mergeam în fiecare duminică la "adunare", unde atmosfera era una de evlavie autentică, frățietate și bucurie nedisimulată a întâlnirii.

Am fost un copil sensibil, sfios și emotiv, căruia i-a plăcut școala, preferând în gimnaziu matematica – și datorită unui profesor rar, care mi-a acordat atenție deosebită. Asta după ce ne-am mutat la București, într-un cartier muncitoresc, pe care nu l-am putut iubi la fel ca pe orășelul lăsat în urmă.

Adolescența a venit cu un soi de criză existențială, o primă răscolire a conștiinței în formare, un prim moment în care începeam să-mi pun marile întrebări: de unde venim și către ce ne îndreptăm, pentru ce exist, sunt un produs al hazardului, cum pot găsi sens în viață ș.a.m.d. Tot în vremea aceea m-am îndrăgostit pentru prima dată, fără a fi capabil, însă, de a trezi același sentiment de cealaltă parte.
Am cunoscut, în schimb, prietenia, împărtășită mai ales cu colegi, învățând împreună să gândim în lungi discuții pseudo-filozofice.

Cât privește forumul, am avut un singur pseudonim înainte (N.Priceputu), iar când l-am schimbat cu cel actual – cred că prin 2014 – a fost din considerație pentru o bună parte dintre utilizatori, care nu se sfiau să-și dezvăluie numele de botez. O lungă pauză am luat cam din 2017 până recent, iar aici motivele au fost legate de viața personală, care la un moment dat mi-a cerut mult mai multă implicare și atenție. M-am luat cu grijile vieții, păstrând inclusiv cu Biserica o legătură tot mai subțire, de rutină duminicală… până la un moment dat, când un cuvânt simplu al preotului – o chemare la liturghiile din zori în timpul Postului – mi-a adus aminte de bucuria pe care o simțisem anterior cu astfel de prilejuri.

Acela a fost momentul în care am regăsit și interesul pentru forum, pe care l-am regăsit mult mai sărac, cu doar câțiva “ultimi mohicani” care îmi pare că fac mari eforturi să nu-l lase să moară.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Cât privește forumul, am avut un singur pseudonim înainte (N.Priceputu), iar când l-am schimbat cu cel actual – cred că prin 2014 – a fost din considerație pentru o bună parte dintre utilizatori, care nu se sfiau să-și dezvăluie numele de botez.

Tare, l-ai cunoscut personal pe părintele Galeriu(cel bătrân) dar pe fiul ?

De unde ai fascinaţia pt el ?

L-ai cunoscut pe pr Sofian Boghiu ?

În prealabil postat de CristianR

Acela a fost momentul în care am regăsit și interesul pentru forum, pe care l-am regăsit mult mai sărac, cu doar câțiva “ultimi mohicani” care îmi pare că fac mari eforturi să nu-l lase să moară.

Forumul e mult mai sărac şi fiindcă s-au banat, blocat destui, chiar mă întrebam de pildă ce o fi făcut aubergine să fie blocat sau ă.

O parte din cei blocaţi erau ca nişte catalizatori care aprindeau forumul şi menţineau vie discuţia, plecând ei au plecat şi cei care în contrapartidă aveau opinii contrare, unii erau fermentul dialogului.

[forever...]

Nu aș fi vrut să intervin - poate inoportun, dar nu pot să nu remarc, Cristian, că scrii cu duh de pace și cu delicatețe, având ochiul cel bun care pe toate le vede bune. Dumnezeu să îți ajute să le păstrezi și să-i molipsești și pe cei din jur!

[Mihailc]

Discuţia devine tot mai interesantă....

1. Cum s-a petrecut desprinderea de mediul neoprotestant?
2. În ce măsură poate fi folositor forumul și în ce măsură dăunător?

[CristianR]

Desprinderea de mediul neoprotestant a fost lentă (fără a fi nici acum totală, pentru că n-am încetat să-mi iubesc părinții, bunicii, frații), trecând mai întâi prin răcirea credinței de copil, până la necredință odată cu intrarea în adolescență. Întâi de toate, asta s-a întâmplat pentru că părinții mei, odată cu plecarea la oraș n-au mai practicat-o, chiar dacă sufletele lor au rămas marcate de educația și credința pe care le primiseră la rândul lor în copilărie și pe care aveau să le regăsească mai târziu.

Așa încât, între credința bunicilor și cea actuală distanța este cea dintre copilărie și maturitate, eu decizându-mă să îmbrățișez Ortodoxia la 23 de ani, când am primit și botezul. Asupra acestui punct de cotitură al vieții, însă, voi poposi un pic atunci când/dacă mă vei întreba. Acolo ar începe să fie vorba și despre Părintele Galeriu. Deocamdată vreau să merg pe mâna ta, fiind eu însumi curios unde vom ajunge. (Pe seraficul părinte Sofian am fost binecuvântat doar să-l văd, însă n-a fost puțin lucru, pentru că mi-a fost dat să văd și prin el ceva din lumina Dumnezeirii reflectată pe chipul un om).

Cât privește forumul, cred că marea lui calitate este că oferă un spațiu de întâlnire a celor care împărtășim o credință comună, dându-ne ocazia să o exprimăm, să o articulăm, să o lămurim... și chiar să ne întâlnim într-o dragoste frățească de care mulți nu avem parte în parohiile pe care le frecventăm. Discuțiile, chiar și polemice, cred că pot fi un ferment pentru sporirea și adâncirea credinței fiecăruia dintre noi, cu condiția să avem inima deschisă.

Dăunător...? Poate numai dacă, la un moment dat, duhul postărilor devine, pe ne-simțite, unul străin de al lui Hristos. Dacă în loc să aducă pace va semăna neliniște, în loc de claritate – confuzie și aberații, în loc de îngăduință – intoleranță … în loc de dragoste – ură. Mă gândesc că, pentru cineva care se află la începutul căutării și vrea să se lămurească în privința credinței creștine de la cei cu care ar urma să se înfrățească, intrarea într-un astfel de spațiu ar putea să-l facă să iasă repede, închizând cu grijă ușa după sine. Mă tem că, așa cum se prezintă acum, forumul nu este departe de acea stare.

[Mihailc]

Ai anticipat corect că o să te întreb despre întâlnirea cu spiritualitatea ortodoxă, dar înainte de asta poposim un pic în perioada de necredință, corespunzătoare adolescenței plus niște ani, nu mulți... cine sau ce te-a influențat în vremea aceea? Cum îți imaginai viitorul? Ce te făcea fericit?