M-a cuprins deznădejdea….

[alipop]

Simt nevoia să mă descarc, mă consumă deznădejdea.. în urmă cu vreo 6 luni, un om drag sufletului meu s-a convertit la sectanți ( Acest eveniment nefericit mi-a adus multă întristare și amărăciune.. 😭 nu pot să îmi scot din minte filmarea la care m-am uitat cu acel “botez” care este o absurditate în primul rând pentru că sectanții nu au autoritatea să boteze iar apoi pentru că ei nu cred în Dumnezeu ci într-un idol, un hristos denaturat pe care ei îl numesc dumnezeu. Amintirea acelui pseudo botez îmi provoacă multă tristețe, nu de puține ori au fost dățile când am plâns în singurătate, și nimănui nu-i pasă. Oamenii aceia nemernici parcă i-au luat mintea cu totul. Orice dialog pe tema asta chiar dacă este argumentat biblic este sortit eșecului. Am impresia că tot ce pot face pentru el din punct de vedere ortodox este inutil, că nimic nu îl v-a scoate din mocirla aceea de rătăcire. La rugăciune parcă mai prind nădejde dar apoi deznădejdea mă cuprinde iar, și îmi întunecă mintea. Simt o ură imensă față de acei nemernici care l-au spălat pe creier.. și am impresia că el niciodată nu își va reveni. Cumva mă învinovățesc și eu pentru că am făcut niște greșeli față de el care cred că indirect l-au împins acolo. Chiar dacă încerc să mă agăț de minuni pe care le citesc prin cărți deznădejdea mă întunecă cu totul la minte, și simt că orice fac pentru el este degeaba… (

[Iorest]

În prealabil postat de alipop

Chiar dacă încerc să mă agăț de minuni pe care le citesc prin cărți deznădejdea mă întunecă cu totul la minte, și simt că orice fac pentru el este degeaba… (

Mai bine fă pentru tine și lasă-i pe alții în plata Domnului fiecare va da socoteală pt sufletul lui.
Deznădejdea e de la diavol, mai ales dacă te surpă, poate te-ai atașat prea mult emoțional de un om care e failibil și supus greșelii.

Nici pe el nu-l ajuți și pe tine te surpi.

Nu înțeleg ești bărbat sau femeie, că nu reiese din postare fiind prima, ești rudă cu persoana în cauză ?

[alipop]

În prealabil postat de Iorest

Mai bine fă pentru tine și lasă-i pe alții în plata Domnului fiecare va da socoteală pt sufletul lui.
Deznădejdea e de la diavol, mai ales dacă te surpă, poate te-ai atașat prea mult emoțional de un om care e failibil și supus greșelii.

E usor de spus mai ales cand nu traiesti asa ceva. Cand tii mult la o persoana, nu poti sa zici “lasa-l si pa”. Stiu ca sunt multe lucruri pe care ar trebui sa le fac pentru mine insa am renuntat acum cativa ani, pentru ca mi-am dat seama ca doar traiesc o religiozitate de fatada, insa nu am ajuns sa nu mai cred deloc in ortodoxie. Daca in ziua de azi mai spun o rugaciune sau mai fac ceva ce tine de ortodoxie o fac doar pentru el, dar parca cineva imi surpa cu totul nadejdea, si am impresia ca totul este in zadar.. si nu pot sa ma impac cu asta… este ceva ce nu pot accepta, si nu ma incalzeste absolut nimic. Nu inteleg de ce pe moment am nadejde si apoi nu mai am… cumva nadejdea mea se bazeaza pe marturii pe care le-am citit de la oameni care au avut trairi poate chiar supranaturale care i-a adus inapoi la ortodoxie, insa nu stiu.. am impresia ca el va ramane in ratacire toata viata…

[Demetrius]

În prealabil postat de alipop

Simt nevoia să mă descarc, mă consumă deznădejdea.. în urmă cu vreo 6 luni, un om drag sufletului meu s-a convertit la sectanți ( Acest eveniment nefericit mi-a adus multă întristare și amărăciune.. 😭 nu pot să îmi scot din minte filmarea la care m-am uitat cu acel “botez” care este o absurditate în primul rând pentru că sectanții nu au autoritatea să boteze iar apoi pentru că ei nu cred în Dumnezeu ci într-un idol, un hristos denaturat pe care ei îl numesc dumnezeu. Amintirea acelui pseudo botez îmi provoacă multă tristețe, nu de puține ori au fost dățile când am plâns în singurătate, și nimănui nu-i pasă. Oamenii aceia nemernici parcă i-au luat mintea cu totul. Orice dialog pe tema asta chiar dacă este argumentat biblic este sortit eșecului. Am impresia că tot ce pot face pentru el din punct de vedere ortodox este inutil, că nimic nu îl v-a scoate din mocirla aceea de rătăcire. La rugăciune parcă mai prind nădejde dar apoi deznădejdea mă cuprinde iar, și îmi întunecă mintea. Simt o ură imensă față de acei nemernici care l-au spălat pe creier.. și am impresia că el niciodată nu își va reveni. Cumva mă învinovățesc și eu pentru că am făcut niște greșeli față de el care cred că indirect l-au împins acolo. Chiar dacă încerc să mă agăț de minuni pe care le citesc prin cărți deznădejdea mă întunecă cu totul la minte, și simt că orice fac pentru el este degeaba… (

Deduc din mesajul tău, pe care-l găsesc totuși foarte expresiv și cursiv, că ai o legătură strânsă cu cel care s-a înscris la sectanți provocându-ți ție o supărare atât de mare, cum numai legătura de sânge poate să o facă, legătură care te responsabilizează până la a te acuza și tu pe tine indirect.

Argumentare biblică nu există pentru ”deraierea” asta, însă recuperare există prin rugăciune și iubire, adică prin a-l copia pe Iov în atitudine și rugăciune ( https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=42 ), pe de-o parte, iar pe de alta, prin iubirea pe care este cât se poate de logic s-o manifești față de omul acela (el?, ea?), care din lipsă de iubire a greșit, iubire din care să înțeleagă că el(ea) este ținta acelei iubiri, care, fără niciun reproș, durere sau aluzie, să-l atragă necontenit de la alegerea lui.

Din punct de vedere ortodox a greșit, dar prin spovadă se va ierta lui greșeala asta, însă pentru trezirea lui din această rătăcire e nevoie numai de rugăciune și iubire. Până când? Până se întoarce și după aceea.

Nu ne dai destule informații, însă eu simt că lipsa de atenție, de relație, de iubire l-a îndemnat să se apropie de tabăra aceea și tocmai de aceea e nevoie de a suplimenta (fără reproș) tocmai ceea ce i-a lipsit. Dacă vei face vreun reproș cât de mic l-ai pierdut definitiv fiindcă reproșul demască durerea prin care se încearcă un șantaj emoțional.

Deznădejdea ta nu e reală, e doar o sperietură pe care Duhul Sfânt ți-a trimis-o ca să te scuture și pe tine ca să-ți refaci și să strângi legătura ta cu Hristos, cu biserica și cu familia. Când acestea se vor fi refăcut, omul acela drag ție va reveni cu spovadă.

[Demetrius]

În prealabil postat de alipop

E usor de spus mai ales cand nu traiesti asa ceva. Cand tii mult la o persoana, nu poti sa zici “lasa-l si pa”. Stiu ca sunt multe lucruri pe care ar trebui sa le fac pentru mine insa am renuntat acum cativa ani, pentru ca mi-am dat seama ca doar traiesc o religiozitate de fatada, insa nu am ajuns sa nu mai cred deloc in ortodoxie. Daca in ziua de azi mai spun o rugaciune sau mai fac ceva ce tine de ortodoxie o fac doar pentru el, dar parca cineva imi surpa cu totul nadejdea, si am impresia ca totul este in zadar.. si nu pot sa ma impac cu asta… este ceva ce nu pot accepta, si nu ma incalzeste absolut nimic. Nu inteleg de ce pe moment am nadejde si apoi nu mai am… cumva nadejdea mea se bazeaza pe marturii pe care le-am citit de la oameni care au avut trairi poate chiar supranaturale care i-a adus inapoi la ortodoxie, insa nu stiu.. am impresia ca el va ramane in ratacire toata viata…

N-am observat acest mesaj pe care l-ai postat când eu îl scriam pe primul, însă și acesta susține cam ce simțeam că ai mai avea de spus.

Nădejdea ta vine numai din exemplele celorlalți, iar surparea nădejdii tale vine din relația ta nu prea strânsă cu Hristos, relație care ar trebui să-ți întărească nădejdea precum lui Iov, care era neschimbat încrezător în Dumnezeu.

[cozia]

În prealabil postat de alipop

insa nu stiu.. am impresia ca el va ramane in ratacire toata viata…

Ce a primit el de la sectanti ce nu a putut sa-i ofere BOR-ul?
Este vorba cumva de beneficii banesti, materiale, poate viza in America, cu locuinta si servici?
Detaliile mai generoase din viata personala ar ajuta sa identificam cauza dezanadejdei care este o stare foarte grea dar care de regula nu ar trebui sa se manifeste IN TINE in cazul in care o cunostinta, prieten, ruda isi schimba felul in care vede credinta in DUmnezeu.

[Moroco]

L-o luat ualuatu mamoniac si s-o facut sherpuleț de caine lup spalat... pe creier cum zici tu, dar ca sa lupti sa fie bine trebuie sa-l faci sa-si lepede strategia vicleana din sine ca de la aia, din pricina strategiei celor vrednici de necinste nu-l poti convinge si niciun argument nu prinde si nu tine la el caci l-a inghitit strategia necinstei de care nu este constient si constiinta lui pervertita o apara. Are in el strategia minteresului erectic interesat sa se implineasca scriptura puturoasa si suge si papa mereu inca o imbucatura de ualuat si se crede smintisor... si inca una... si inca una... . N-ai cum sa-l convingi ca sa vada ca are in el strategia pragmatico-ergonomica a maximizarii profiturilor necinstite obosite si istovite de la lene si ca toate grijile si le strange si si le subsumeaza subordonandu-le acestei strategii nefaste neintelese de el, zambind si parvenind din sine, care-l pune sa faca ce vrea ea, uneltica demonilor, caci i-a cazut sclav sexual si e fraieridolul tartarîs bolnav, fariseul cel bun de tot, acolo in sine unde e mituit si face pe plac satanismului antihristic egoist cu inconstienta si nesimtire naiva. Nu-si da seama. Da-da, e foarte-foarte trist si deznadajduitor sa vezi cum sherporcii incep sa se spele crezand ca asa prind aripi... si nu vad saracii de ei si nu inteleg ca alea nu-s aripi de rugaciune si ascultare de Credinta ci alea-s arpi de liliac labordelator antihrist... si-s neputinciosi si nemultumiti si nu pricep ca innebunesc sarmanii si orbesc de tot de la clabucul gargarist rostit de tot felul de pàstori tzepuitori ce scot baloane de sapun din burtica lor, ajunsi mari apgarci pogogonici... care de frica is foarte... foarte. Nu dam nume, cei de fata se exclud.

[RappY]

În prealabil postat de alipop

(...) mi-am dat seama ca doar traiesc o religiozitate de fatada (...)

Păi nu știu, e ciudat că ești așa supărată că s-a botezat în altă parte când nici măcar tu nu prea crezi în botezul ortodox. Pare mai degrabă o poveste de dragoste aici decât o problemă religioasă. Iorest a zis bine, pare că ești mai îndrăgostită de acel om decât de Dumnezeu, și e normal să fii dezamagită, să nu îți iasă ce vrei când îl ignori pe Dumnezeu. O relație sănătoasă este construită pe o fundație de iubire mai întâi a lui Dumnezeu, nu între oameni așa, ateistă.

Oricum, cine știe, acum că te blamezi chiar pe tine și observi că ai o religie de fațadă, poate îți vei pune întrebări și vei aprofunda lucrurile. Nu pot decât să mă rog pentru tine că vei ajunge la răspunsuri bune, în loc să o iei și tu pe arături. Cred că cel mai bine ai face să spui aceste lucruri la o Spovedanie, ai multe lucruri la care te gândești și pare o perioadă haotică în mintea ta.

[annemarie]

Buna, in primul rand parerea mea este, dupa cum a mai spus cineva aici, sa vorbesti cu parintele tau duhovnic la spovedanie despre intreaga situatie (daca nu te spovedesti, iti recomand sa o faci, nu exista mantuire fara spovedanie, si este bine sa te spovedesti cat mai des si la acelasi duhovnic).

In al doilea rand, Dumnezeu este iubire, o iubire infinita. Ne iubeste pe toti la fel si cred ca Duhul Sfant iti insufla sa te rogi pentru persoana respectiva ("mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" -Iacob 5,16 ).

Cat despre deznadejde, aceasta vine de la vrajmasul, lupta-te cu ea pentru ca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca, si doar pentru ca acea persoana s-a indepartat de la adevar nu inseamna ca Dumnezeu nu o mai iubeste, ci vrea sa o intoarca inapoi, dupa parerea mea.

Este greu prin ce treci si cred ca e normal sa suferi daca tii la acea persoana, insa, intr-adevar, in primul rand trebuie sa Il iubesti pe Dumnezeu, iar apoi pe aproape ca pe tine insati/insuti. Trebuie sa ai o relatie cu Iisus Hristos, sa lucrezi la propria credinta, si poate chiar prin exemplul personal ai putea convinge persoana respectiva sa se intoarca la ortodoxie, credinta dreapta.

Imi pare rau pentru suferinta ta! Dumnezeu sa te binecuvinteze pe tine si pe persoana respectiva sa o aduca inapoi la ortodoxie! Ai nadejde! Amin.

[Iorest]

În prealabil postat de alipop

Simt nevoia să mă descarc, mă consumă deznădejdea.. în urmă cu vreo 6 luni, un om drag sufletului meu

Nici după 6 luni nu ți-a trecut, nu văd de ce te-ai consuma atât dacă nu făcuseși un idol din respectivul om, indiferent că ți-e tată, frate, soț, mamă, copil toți sunt supuși căderilor.

În prealabil postat de alipop

E usor de spus mai ales cand nu traiesti asa ceva. Cand tii mult la o persoana, nu poti sa zici “lasa-l si pa”.

Cu toții am avut pierderi.

În prealabil postat de alipop

Stiu ca sunt multe lucruri pe care ar trebui sa le fac pentru mine insa am renuntat acum cativa ani, pentru ca mi-am dat seama ca doar traiesc o religiozitate de fatada, insa nu am ajuns sa nu mai cred deloc in ortodoxie. Daca in ziua de azi mai spun o rugaciune sau mai fac ceva ce tine de ortodoxie o fac doar pentru el, dar parca cineva imi surpa cu totul nadejdea, si am impresia ca totul este in zadar.. si nu pot sa ma impac cu asta… este ceva ce nu pot accepta, si nu ma incalzeste absolut nimic.

Ia-o de la 0 și fă ce ține de tine, să te apropii de Dumnezeu, din crize încearcă să intri în miezul problemei și să vezi ce genera acele lucruri de fațadă.

În prealabil postat de alipop

Nu inteleg de ce pe moment am nadejde si apoi nu mai am… cumva nadejdea mea se bazeaza pe marturii pe care le-am citit de la oameni care au avut trairi poate chiar supranaturale care i-a adus inapoi la ortodoxie, insa nu stiu.. am impresia ca el va ramane in ratacire toata viata…

Pentru că îți condiționezi nădejdea de anumite rezultate, nu ai răbdare, arzi etapele parcă ai fi femeie.