Despre nimicnicie

[florin.oltean75]

Nimicnicia este singura poarta catre eliberare sau Tara Fagaduintei.

Pana cand realizam nimicnicia, smerenia este artificiala,
Pentru ca orice actiune mentala este colorata de parerea de sine.

Prin parerea de sine,
Lucifer a cazut in minciuna.
Iar esenta realitatii s-a estompat.

Toata realitatea pe care o percepem este mincinoasa,
Fiindca ne apare ca fiind impartita in forme cu existenta intrinseca.
Astfel, lumea este conceputa de minte intr-un mod distorsionat.

Nimicnicia nu este inexistenta sau nimic,
Este unitatea primordiala perfect pura, neobstructionata,
Sau mintea adamica inainte de cadere.

Nimicnicia este ca spatiul cerului,
Iar eul ca albastrul.

Daca cautam in profunzime albastrul,
Acesta dispare.

In fapt asa este nu doar eul, ci toata realitatea.

Pentru ca mintea concepe albastrul ca fiind concret,
Cu o existenta “in sine”,
Facem din adevar minciuna,
Si alergam dupa himere.

Toate pacatele si suferintele rasar din acest neadevar.

De aceea, ignoranta este sursa tuturor relelor.

Animalele au doar o ignoranta innascuta.
Oamenii au atat o ignoranta innascuta cat si o ignoranta conceptuala.

De aceea, oamenii pot gresi mult mai mult.

“Cine nu-si da viata pentru Mine, nu este vrednic de Mine.”
“Cel ce isi iubeste sufletul il va pierde; iar cel ce isi uraste sufletul in lumea aceasta il va pastra pentru viata vesnica.”

Sensul profund al ambelor afirmatii este indemnul de a abandona conceptia mincinoasa despre sine.
Numai asa ne eliberam si eliberam realitatea.

Atunci vom realiza simultaneitatea celor trei cognitii:
Vom stii ce suntem, de unde venim si unde ne ducem.

[Marius22]

Nimicnicia asumata, inima infranta si smerita, reprezinta cale catre mantuire.

Sunt si situatii cand pentru noi nimicnicia corespunde cu a fi un "om de nimic". Aceasta este nimicnicia pe care o manifestam fara a ne-o asuma, nimicnicia pierzatoare de suflet.

Dar una este sa fii "om de nimic" si altceva doar sa te consideri a fi astfel.

În prealabil postat de Marius22

Nimicnicia asumata, inima infranta si smerita, reprezinta cale catre mantuire.

Sunt si situatii cand pentru noi nimicnicia corespunde cu a fi un "om de nimic". Aceasta este nimicnicia pe care o manifestam fara a ne-o asuma, nimicnicia pierzatoare de suflet.

Dar una este sa fii "om de nimic" si altceva doar sa te consideri a fi astfel.

EU, AL MEU, MIE ... aceste cuvinte nu exista in vocabularul celui care isi asuma nimicnicia.
El este Nimic pentru el insusi si Totul pentru ceilalti.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de florin.oltean75

Nimicnicia este singura poarta catre eliberare sau Tara Fagaduintei.

Pana cand realizam nimicnicia, smerenia este artificiala,
Pentru ca orice actiune mentala este colorata de parerea de sine.

Prin parerea de sine,
Lucifer a cazut in minciuna.
Iar esenta realitatii s-a estompat.

Toata realitatea pe care o percepem este mincinoasa,
Fiindca ne apare ca fiind impartita in forme cu existenta intrinseca.
Astfel, lumea este conceputa de minte intr-un mod distorsionat.

Nimicnicia nu este inexistenta sau nimic,
Este unitatea primordiala perfect pura, neobstructionata,
Sau mintea adamica inainte de cadere.

Nimicnicia este ca spatiul cerului,
Iar eul ca albastrul.

Daca cautam in profunzime albastrul,
Acesta dispare.

In fapt asa este nu doar eul, ci toata realitatea.

Pentru ca mintea concepe albastrul ca fiind concret,
Cu o existenta “in sine”,
Facem din adevar minciuna,
Si alergam dupa himere.

Toate pacatele si suferintele rasar din acest neadevar.

De aceea, ignoranta este sursa tuturor relelor.

Animalele au doar o ignoranta innascuta.
Oamenii au atat o ignoranta innascuta cat si o ignoranta conceptuala.

De aceea, oamenii pot gresi mult mai mult.

“Cine nu-si da viata pentru Mine, nu este vrednic de Mine.”
“Cel ce isi iubeste sufletul il va pierde; iar cel ce isi uraste sufletul in lumea aceasta il va pastra pentru viata vesnica.”

Sensul profund al ambelor afirmatii este indemnul de a abandona conceptia mincinoasa despre sine.
Numai asa ne eliberam si eliberam realitatea.

Atunci vom realiza simultaneitatea celor trei cognitii:
Vom stii ce suntem, de unde venim si unde ne ducem.

Nimicnicia nu poate fi realizata cu usurinta.

Fara cunostintele necesare si o indrumare atenta este virtual imposibil de atins.

Nimicnicia se spune ca poate fi realizata
experiind progresiv patru profunzimi:


Prima profunzime :

Esenta oricarei forme este nimicnicia .

sau ...esenta oricarei manifestari este nimicnicia.

(Prin forma se inteleg si procesele cognitive - puterile senzoriale si constientizarile asociate - pentru toate fiintele)


A doua profunzime :

Toata manifestarea rasare din nimicnicie.

Este un aspect dificil de surprins,
care necesita o minte exersata in intelepciune...fina, exceptionala.

Cand realizam aceasta profunzime
se spune ca am realizat aspectul conventional al realitatii.

A treia profunzime :

Realitatea nu este altceva decat nimicnicie,
Iar nimicnicia nu este altceva decat realitatea manifesta.

Sau ...realitatea manifesta si nimicnicia sunt Una.

Mintea care realizeaza aceasta profunzime,
atinge statutul adamic originar, unitar,
depasind dualitatea mincinoasa.

Este mintea facatoare de pace,
Unind armonios ceea ce este dezbinat de parerea de sine.

A patra profunzime :

Nimicnicia si realitatea manifesta sunt doar nominal diferite.

...asa cum valul este doar nominal diferit de ocean, in esenta avand aceeasi natura.