Parinti care se opun casatoriei copiilor...

[maya_m]

As fi vrut sa gasesc mai demult acest forum pt ca am nevoie de parerile mai multor persoane in legatura cu situatia prin care trec,pt a descoperi unde este problema.Am aproape 28 de ani, sunt necasatorita.Nu am avut niciodata vreun prieten, mama si bunica mi-au interzis acest lucru pe motiv ca toate fetele care au prieten sunt C****(prin analogie si eu as fi fost la fel) si ca in casa lor trebuie sa fac asa cum dicteaza ele (ele fiind atotstiutoare, "calitate" capatata in urma experientei de viata).In ultimii 10 ani ele au "colaborat" in a ma descuraja sa fac vreun pas in acest sens.S-au iscat certuri violente destul de dese care se incheiau de fiecare data cu vorbe grele si lacrimi.Eram buna doar de invatat, facut piata, eventual mancare si curatenie;cand era vorba de putina relaxare (adica doar de o iesire la un suc cu prietenele) se lasa de fiecare data cu scandal.Din aceasta cauza nici grup de prietene nu prea am(ori le pierd treptat pe masura ce ele se casatoresc).Nu stiu care ar fi motivul pt care un parinte ( in special mama) nu isi doreste ca propriul copil sa se realizeze si in plan sentimental si pentru care intervine sistematic in ai zdruncina toate planurile de viata,chiar daca ele sunt posibile sau mai greu de indeplinit.Au avut "grija" sa-mi inlature toate sperantele, visele.Am terminat o facultate,un masterat, am un serviciu(chiar daca nu e f bine platit),nu sufar de vreo boala, nu am diformitati fizice, ba unii apropiati au sesizat destule "atuuri".
Din discutiile cu alte persoane(prietene, mame, sotii)am tras concluzia ca mama si bunica au deformat realitatea, inducand in eroare persoanele cu care intra in contact.Oare de ce???De pe la 25 de ani, in urma unor scandaluri monstruase mi-am capatat "libertatea", dar in urma controlului psihic pe care l-au avut asupra mea si a ideilor care mi-au fost inserate in creierasul meu prost de atunci, nu indraznesc sa fac vreun pas.Despre casatorie nici nu poate fi vorba, mama refuza aceasta idee in continuare, afirmand ca doar proastele si C****** se casatoresc(uitand ca ea si bunica sunt/au fost casatorite).Prefera sa scoata in evidenta "avantajele" singuratatii, dezavantajele aducerii pe lume a unui copil in conditiile vitrege actuale, fara sa tina cont de lacrimile care izvorasc brusc la vederea familiilor implinite de pe strada.Ceea ce ma doare foarte tare este ca ele nu recunosc ceea ce au facut si au zis si ca am fost ranita nu de un strain, ci de propria mea familie.Sunt momente cand le urasc, si nu le pot suporta in fata ochilor, iar pentru a nu se mai isca certurile de altadata care m-au secatuit de putere, prefer sa stau departe de ele.Daca ele nu si-au desfasurat viata asa cum si-au inchipuit-o, cine le da dreptul sa se amestece in viata altuia?Cum sa ma gandesc la o viata normala, cu familie, cand propria mama m-a asigurat in nenumarate randuri ca nu-mi ofera nici un sprijin in cresterea eventualului copil?Mai sunt oare mame care se conduc dupa aceleasi idei?Eu una ma consider un rebut pt ca educatia primita nu a contribuit la integrarea mea armonioasa in societate.

[costel]

Draga vine o vreme cand trebuie sa si zbori, nu poti sta in cuib toata viata. E bine sa le spui ca au marea sansa sa te aiba ca ajutor la batranete, dar asta insemna ca si tu vei avea nevoie de un astfel de ajutor. Si iata un pas in a le descoperi necesitatea casatoriei. Dar dupa cele spuse de tine, si aceste cuvinte li se vor parea aberatii. Asa ca nu-ti ramane decat sa-ti iei viata in serios. Asta nu inseamna sa-i uiti, ci inseamna sa vezi lumea si sa te comporti in lume ca un om firesc, nu nefiresc precum au ajuns sa fie ei. Nu te considera un rebut, ci un om care are puterea de a iubi si a primi iubire. Roaga-te si multe se vor schimba in bine. Asteptam si vesti bune de la tine.

[florinbrasov0]

Uneori parintii pot fi ingrijorati pentru copii lor, dar in cazul acesta atitudinea mamei tale este EXAGERATA. Cred ca ar trebui pe cat poti sa eviti certurile, sau sa nu ii dai un motiv pentru care ar avea sa tipe la tine. Daca ea incepe o cearta si cuvinte grele pe motiv ca tu vrei sa te casatoresti e numai vina ei, las-o sa tipe. Cred ca ar trebui sa ai o discutie serioasa cu mama ta intre 4 ochi in care sa ii explici ceea ce iti doresti si casatoria este cea mai buna solutie pentru a nu deveni o c****, ci o sotie si o mama iubitoare , sa-i reamintesti ca si ea s-a casatorit si sa o asiguri ca nu o vei parasi la batranete.
Eu, personal, sunt revoltat de situatia si ma apuca putin furia cand aud asa ceva. Imi pare rau [entru acasta situatie.
Iti recomand sa te consulti si cu duhovnicul tau si sa incerci sa te muti pe cont propriu daca ai putea si bineinteles sa cer ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca El si numai El te poate ajuta.

[Jamaica]

daca nici dupa o discutie serioasa intre 4 ochi nu intelege... zic sa iti vezi de viata ta , iar atunci cand ai o invitatie in oras sa te duci daca tu asa doresti (nu inteleg dc nu ai facut asta pana acum - inteleg ca sunt scandaluri, dar totusi?!) , si nu da vina pe ai tai pt nimic in lume! Nici mie nu mi se par normale sfaturile alor tai pt varsta pe care o ai.

ele si-au trait traiul, si-au mancat malaiul.
e timpul ca tu sa iti vezi de viata ta. pune piciorul in prag si nu le mai lasa sa te calce in picioare.
sincer, atitudinea lor mi se pare bataie de joc la adresa ta.

În prealabil postat de maya_m

As fi vrut sa gasesc mai demult acest forum pt ca am nevoie de parerile mai multor persoane in legatura cu situatia prin care trec,pt a descoperi unde este problema.Am aproape 28 de ani, sunt necasatorita.Nu am avut niciodata vreun prieten, mama si bunica mi-au interzis acest lucru pe motiv ca toate fetele care au prieten sunt C****(prin analogie si eu as fi fost la fel) si ca in casa lor trebuie sa fac asa cum dicteaza ele (ele fiind atotstiutoare, "calitate" capatata in urma experientei de viata).In ultimii 10 ani ele au "colaborat" in a ma descuraja sa fac vreun pas in acest sens.S-au iscat certuri violente destul de dese care se incheiau de fiecare data cu vorbe grele si lacrimi.Eram buna doar de invatat, facut piata, eventual mancare si curatenie;cand era vorba de putina relaxare (adica doar de o iesire la un suc cu prietenele) se lasa de fiecare data cu scandal.Din aceasta cauza nici grup de prietene nu prea am(ori le pierd treptat pe masura ce ele se casatoresc).Nu stiu care ar fi motivul pt care un parinte ( in special mama) nu isi doreste ca propriul copil sa se realizeze si in plan sentimental si pentru care intervine sistematic in ai zdruncina toate planurile de viata,chiar daca ele sunt posibile sau mai greu de indeplinit.Au avut "grija" sa-mi inlature toate sperantele, visele.Am terminat o facultate,un masterat, am un serviciu(chiar daca nu e f bine platit),nu sufar de vreo boala, nu am diformitati fizice, ba unii apropiati au sesizat destule "atuuri".
Din discutiile cu alte persoane(prietene, mame, sotii)am tras concluzia ca mama si bunica au deformat realitatea, inducand in eroare persoanele cu care intra in contact.Oare de ce???De pe la 25 de ani, in urma unor scandaluri monstruase mi-am capatat "libertatea", dar in urma controlului psihic pe care l-au avut asupra mea si a ideilor care mi-au fost inserate in creierasul meu prost de atunci, nu indraznesc sa fac vreun pas.Despre casatorie nici nu poate fi vorba, mama refuza aceasta idee in continuare, afirmand ca doar proastele si C****** se casatoresc(uitand ca ea si bunica sunt/au fost casatorite).Prefera sa scoata in evidenta "avantajele" singuratatii, dezavantajele aducerii pe lume a unui copil in conditiile vitrege actuale, fara sa tina cont de lacrimile care izvorasc brusc la vederea familiilor implinite de pe strada.Ceea ce ma doare foarte tare este ca ele nu recunosc ceea ce au facut si au zis si ca am fost ranita nu de un strain, ci de propria mea familie.Sunt momente cand le urasc, si nu le pot suporta in fata ochilor, iar pentru a nu se mai isca certurile de altadata care m-au secatuit de putere, prefer sa stau departe de ele.Daca ele nu si-au desfasurat viata asa cum si-au inchipuit-o, cine le da dreptul sa se amestece in viata altuia?Cum sa ma gandesc la o viata normala, cu familie, cand propria mama m-a asigurat in nenumarate randuri ca nu-mi ofera nici un sprijin in cresterea eventualului copil?Mai sunt oare mame care se conduc dupa aceleasi idei?Eu una ma consider un rebut pt ca educatia primita nu a contribuit la integrarea mea armonioasa in societate.

Bunica si mama ta sunt niste femei frustrate cu niste casnicii ratate. De aici si convingerea lor ca singuratatea e solutia perfecta, necunoscand implinirea in plan sentimental.

O familie frumoasa si fericita e cel mai minunat lucru care i se poate intampla unui om in viata. Iti doresc sa ai puterea sa le ignori sfaturile absurde si sa iti vezi de viata ta! Nu le lasa sa aleaga si sa decida in locul tau, mai tarziu vei regreta.

Numai bine!

În prealabil postat de mihai07

ele si-au trait traiul, si-au mancat malaiul.
e timpul ca tu sa iti vezi de viata ta. pune piciorul in prag si nu le mai lasa sa te calce in picioare.
sincer, atitudinea lor mi se pare bataie de joc la adresa ta.

Exact! Ca sa nu mai spun ca sunt niste egosite convinse, probabil ca doresc sa le servesti pe ele toata viata si sa nu ai niciodata o familie proprie!

[gabriela8]

Evita cearta dar sustineti punctul de vedere! Casatoria este o Sfanta Taina binecuvantata de Dumnezeu tocmai ca omul sa nu fie singur ori sa traiasca in pacat! Deci daca Sfantul Apostol Pavel zice:"mare este Taina aceasta, iar eu zic in Hrsitos si in Biserica" cine sunt ele sa zica altfel?

[Mihnea Dragomir]

Este timpul să mai ieşiţi din casa cu molii. Sfaturile pe care le-aţi primit din partea celor două femei mai vârstnice sunt eronate. Noi nu credem că "a ieşi în oraş cu prietenele" sau "a ieşi cu prietenul" ori chiar "a avea un prieten" înseamnă curvie. Curvia înseamnă relaţii sexuale premaritale, după cum preacurvia înseamnă relaţii sexuale extramaritale. Mântuitorul nostru a ales calea castităţii şi celibatului, fapt care nu L-a împiedicat să participe la nunta din Cana şi la încă cel puţin un ospăţ documentat de Biblie. A fi creştin, adică a-L urma pe Domnul nostru, nu înseamnă a trăi o viaţă de om constipat, ci înseamnă a urî păcatul şi a alege să nu păcătuieşti. A definit Biserica că a te întâlni cu bărbaţi în vederea căsătoriei este păcat ? Nu, nu a definit aşa ceva. Prin urmare, întâlnirile de acest fel nu sunt păcate şi pot fi făcute în deplină bună conştiinţă.

Pe de altă parte, creştinii sunt datori nu numai să nu păcătuiască, ci să cultive virtutea prudenţei fugind de ispite, adică de ocaziile de păcat. Vă puneţi într-o situaţie periculoasă când (câteva exemple):
-întâlnirile cu persoane de sex opus se prelungesc prea mult după lăsarea întunericului.
-atingerile şi sărutările depăşesc limita rezonabilă, ajungând în domeniul pasiunii. Or, se ştie, "pasiune" înseamnă literalmente "suferinţă"
-la asemenea întâlniri beţi mai mult de un pahar.

Desigur, 28 de ani este o vârstă suficient de matură pentru a şti care este momentul în care intraţi într-o situaţie periculoasă.

În Cristos,
M.D.