Cum a descoperit Ortodoxia Kallistos Ware

[costel]

"Preasfintitul Kallistos Ware – pe atunci Timothy – avea 17 ani cand s-a intalnit pentru prima oara cu Ortodoxia: "Era intr-o sambata dupa-amiaza. Treceam pe una dintre strazile Londrei cand, deodata, am vazut o biserica pe care n-o cunosteam. Impins de curiozitate, am intrat. Prima impresie a fost aceea de gol. Nu vedeam nimic – nici pupitru, nici scaune, nici banci. Doar o imensa pardoseala lustruita. Era foarte intunecos. Apoi, obisnuindu-mi-se ochii cu intunericul, am observat ca biserica nu era cu desavarsire goala. In picioare, de-a lungul peretilor, erau niste oameni. Erau si icoane luminate de candele, iar undeva canta un cor. Sentimentul de gol de la inceput s-a transformat in opusul sau si m-a coplesit impresia unei extraordinare plenitudini. Prin icoane si mana aceea de credinciosi am perceput, tainic, Biserica nevazuta. Ma simteam parca sorbit in sus, inal*tat intr-o lucrare mult mai mare decit mine. Da, mi-era dat sa vad cerul pe pamant!”.

Fara sa stie, Kallistos Ware retraia experienta trimisilor printului Vladimir la Constantinopol, intr-o zi a anului de gratie 988. "Cand, mult dupa aceea, am citit relatarea lor”, adauga parintele, "ardea inima in mine. Dar atunci, nascut fiind in 1934 din parinti anglicani practicanti, nu stiam mai nimic despre Ortodoxie. Nu intelegeam limba slavona. Structura si sensul slujbei la care nimerisem, privegherea de sambata seara, imi erau total necunoscute, fiind o slujba care se oficia pe vremea aceea, la Londra, numai in Biserica rusa. Si nu avea nimic fastuos: corul era mediocru, credinciosii putini, icoanele caracteristice stilului decadent al secolului al XIX-lea, locul – o intunecoasa si foarte mare cladire gotica, pe care Biserica anglicana o imprumutase rusilor. Nu, ceea ce m-a atras atunci n-a fost splendoarea exterioara, a fost ceva launtric: evlavia credinciosilor, sentimentul tainic si foarte puternic de comuniune cu sfintii. Din acest moment, inainte chiar de a fi citit ceva despre Biserica Ortodoxa, despre doctrina si cultul ei, am stiut ca-i apartin, ca vreau sa devin ortodox. Astazi sunt fericit ca n-am descoperit Ortodoxia prin lecturi sau intalniri, ci prin Liturghie. Cred ca e drumul cel mai bun".

[laurastifter]

În prealabil postat de costel

"Preasfintitul Kallistos Ware – pe atunci Timothy – avea 17 ani cand s-a intalnit pentru prima oara cu Ortodoxia: "Era intr-o sambata dupa-amiaza. Treceam pe una dintre strazile Londrei cand, deodata, am vazut o biserica pe care n-o cunosteam. Impins de curiozitate, am intrat. Prima impresie a fost aceea de gol. Nu vedeam nimic – nici pupitru, nici scaune, nici banci. Doar o imensa pardoseala lustruita. Era foarte intunecos. Apoi, obisnuindu-mi-se ochii cu intunericul, am observat ca biserica nu era cu desavarsire goala. In picioare, de-a lungul peretilor, erau niste oameni. Erau si icoane luminate de candele, iar undeva canta un cor. Sentimentul de gol de la inceput s-a transformat in opusul sau si m-a coplesit impresia unei extraordinare plenitudini. Prin icoane si mana aceea de credinciosi am perceput, tainic, Biserica nevazuta. Ma simteam parca sorbit in sus, inal*tat intr-o lucrare mult mai mare decit mine. Da, mi-era dat sa vad cerul pe pamant!”.

Fara sa stie, Kallistos Ware retraia experienta trimisilor printului Vladimir la Constantinopol, intr-o zi a anului de gratie 988. "Cand, mult dupa aceea, am citit relatarea lor”, adauga parintele, "ardea inima in mine. Dar atunci, nascut fiind in 1934 din parinti anglicani practicanti, nu stiam mai nimic despre Ortodoxie. Nu intelegeam limba slavona. Structura si sensul slujbei la care nimerisem, privegherea de sambata seara, imi erau total necunoscute, fiind o slujba care se oficia pe vremea aceea, la Londra, numai in Biserica rusa. Si nu avea nimic fastuos: corul era mediocru, credinciosii putini, icoanele caracteristice stilului decadent al secolului al XIX-lea, locul – o intunecoasa si foarte mare cladire gotica, pe care Biserica anglicana o imprumutase rusilor. Nu, ceea ce m-a atras atunci n-a fost splendoarea exterioara, a fost ceva launtric: evlavia credinciosilor, sentimentul tainic si foarte puternic de comuniune cu sfintii. Din acest moment, inainte chiar de a fi citit ceva despre Biserica Ortodoxa, despre doctrina si cultul ei, am stiut ca-i apartin, ca vreau sa devin ortodox. Astazi sunt fericit ca n-am descoperit Ortodoxia prin lecturi sau intalniri, ci prin Liturghie. Cred ca e drumul cel mai bun".

Foarte interesant, nu ştiam povestea reală a acestei convertiri! Încă o minune a lui Hristos! Minunat este Dumnezeul nostru!
Vă mulţumim pentru acest topic.