CEI NOUA SFINTI CANONIZATI

[georgeval]

Sa ne cunoastem sfintii canonizati ieri: Sf. Cuv.Iosif, Sf.Cuv. Chirirac, Cuviosul Rafail, Cuviosul Partenie, Sfatul Chiriac de la Tazlau, Sfantul Simeon de la Pangarati, Sf. Amfilohie, Cuviosul Parinte Iosif, Sfantul Ierarh Ioan de la Rasca.

[partenie]

Sfantul Cuvios Amfilohie de la Pangarati

Sfantul Cuviosul Parintele nostru Amfilohie de la Pangarati s-a nascut in anul 1487, undeva in partea de nord a Moldovei. Viata monahala si-a inceput-o de foarte tanar, la Manastirea Moldovita, de unde a venit la Pangarati, in anul 1508. Aici a fost ales, de catre toti, ocarmuitor, conducand obstea manastirii timp de 56 de ani.

In anul 1566, Cuviosul Amfilohie Sihastrul, cunoscand ca i se apropie sfarsitul vietii, a lasat egumen la Pangarati in locul sau pe Ieromonahul Teodorit, ucenicul sau, iar el s-a retras la Moldovita, manastirea lui de metanie. Acolo, fericitul Amfilohie a primit marele si ingerescul chip al schimniciei sub numele de Enoh, adaugand osteneli peste osteneli, timp de inca patru ani de zile. Iar in anul 1570, afland de la Duhul Sfant ceasul mortii sale, s-a impartasit cu Sfintele Taine si si-a dat cu pace sufletul sau in bratele Domnului nostru Iisus Hristos, in 7 septembrie. Intrucat Cuviosul Amfilohie a fost cinstit inca din viata ca sfant, indata dupa mutarea sa din trup, parintii celor doua manastiri, Moldovita si Pangarati, il praznuiau anual la data savarsirii sale.

Sfantul Cuvios Chiriac de la Bisericani

Cuviosul Chiriac de la Bisericani s-a nevoit la inceputul sec. al XVII-lea la Manastirea Bisericani, care numara pe atunci peste 100 de calugari. S-a retras in pustie, intr-o pestera din muntele lui Simon, unde s-a nevoit singur, in aspra osteneala, timp de 60 de ani. Moastele lui au fost asezate in pestera in care a trait, pestera ce se poate vedea si astazi si in care s-a amenajat, mai tarziu, un paraclis in cinstea lui. Mai tarziu, din cauza deselor tulburari din tara, sfintele moastele au fost impartite.

Sfantul Cuvios Chiriac de la Tazlau

S-a nascut la inceputul secolului al XVII-lea intr-o familie de credinciosi din satul Mesteacan. A intrat din frageda tinerete in obstea Manastirii Tazlau.

S-a retras in pustnicie intr-o pestera pe un munte din apropierea manastirii, numit Magura Tazlaului. In acea perioada de intensa propaganda calvina venita din Transilvania, el se constituie intr-un adevarat aparator si marturisitor al dreptei credinte, pastrand aprinsa flacara Ortodoxiei in tot tinutul Neamtului. Trece la Domnul in jurul 1660, fiind inmormantat in pridvorul bisericii manastirii.

Sfantul Cuvios Iosif de la Bisericani

S-a nascut intr-un sat din tinutul Neamt si, de mic, avand inclinare spre viata calugareasca, a intrat in obstea Manastirii Bistrita. A plecat sa se inchine la mormantul Domnului din Ierusalim, apoi a adunat in preajma lui 17 pustnici, a intemeiat prima comunitate duhovniceasca romaneasca cunoscuta in Tara Sfanta. Dar navalind arabii asupra Sfintelor Locuri, dupa multa tulburare, Cuviosul Iosif si-a luat ucenicii si a venit in Moldova, la Manastirea Bistrita.

Dupa ce numarul ucenicilor a crescut, a inaltat o mica biserica, al carei hram era Bunavestire, construind si chilii imprejur. Schitul Cuviosului Iosif s-a numit "Schitul Bisericani", adica "al evlaviosilor".

Sfantul Cuvios Iosif de la Varatic

Cuviosul Parinte Iosif s-a nascut in jurul anului 1750, in satul Valea Jidanului din Transilvania. Acesta a cunoscut viata monahala din tinerete, alegand sa devina ucenic al Cuviosului Paisie Velicicovschi, pe cand se afla la Manastirea Dragomirna. Cuviosul parinte a trecut la cele vesnice la 28 decembrie 1828, fiind inmormantat in pronaosul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" de la Manastirea Varatic.

Sfantul Cuvios Partenie de la Agapia Veche

Partenie, parintele cel sfant si minunat, vrednic urmas al sihastrilor din Muntii Agapiei, a vietuit in aceste locuri in veacul al XVII-lea. Traditia spune despre el ca a sihastrit in muntele Scaunele. Marturie a vietuirii sale sfinte si minunate este si faptul ca, dupa moarte (1660), trupul fiindu-i dezgropat, dupa randuiala stramoseasca, a fost gasit nestricat.

Sfantul Cuvios Rafail de la Agapia Veche

Cuviosul Rafail s-a nevoit in stravechiul asezamant calugaresc Agapia din Deal, in veacul al XVI-lea. Acesta a fost cinstit inca din secolul al XVII-lea, mai ales in Moldova, ca unul dintre sfintii romani mai mari. Sfantul Rafail s-a nascut, dupa unele izvoare, in satul Bursucani, din tinutul Barladului, fiind fiul unor parinti virtuosi si de neam bun. In Condica Sfanta si in pomelnicele vechi este numit Fericitul Staret Rafail.

Sfantul Cuvios Simeon de la Pangarati

Sfantul Cuviosul Parintele nostru Simeon s-a nascut la inceputul secolului al XV-lea, intr-un sat din apropierea orasului Piatra Neamt. Inca din tinerete a intrand in obstea Manastirii Bistrita. In anul 1461, domnitorul Stefan cel Mare i-a daruit bani si ajutor sa inalte o mica biserica de lemn. Terminandu-se biserica in acelasi an, a fost sfintita la 26 octombrie de Mitropolitul Teoctist I, cand a hirotonit in preot pe Simeon, care a devenit astfel primul intemeietor si egumen al Manastirii Pangarati, ce s-a numit pana in 1508 "Schitul lui Simeon". In urma navalirii turcilor, Cuviosul Simeon si-a luat ucenicii si au trecut peste Carpati in Transilvania, stabilindu-se la Manastirea Casiva (Transilvania), unde, dupa putin timp, s-a mutat cu pace la cerestile locasuri, in toamna aceluiasi an, 1476. Dupa adormirea sa, a fost ingropat de ucenicii sai cu cinste in acea manastire.

Sfantul Ierarh Ioan de la Rasca

S-a nascut in tinutul Vrancei (pe atunci numit tinutul Putnei), din neam de razesi, din binecredinciosii parinti Gheorghe si Anastasia. Tanarul vrancean a fost calugarit de egumenul Agafton, in jurul anului 1630, la Manastirea Rasca. In anul 1667, Ioan este ales, hirotonit si instalat episcop al Husilor, iar din anul 1674 si pana la fericita sa mutare la Domnul, in anul 1685, Ioan a pastorit Episcopia Romanului.

[partenie]

Am citit ca pe ordinea de zi a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei si Dobrogei care a avut loc ieri, la Resedinta patriarhala, s-a aflat si o adresa comuna a Arhiepiscopiei Targovistei si a Episcopiei Argesului si Muscelului, privind cercetarea si aprobarea documentatiei in vederea canonizarii domnitorului Neagoe Basarab al Tarii Romanesti. Mi se pare sau chiar este astazi putina graba in a canoniza diverse persoane?