|
|
|
|
|
#2
26.11.2014, 05:18:16
|
||||
|
||||
Citat:
Cum sa-ti dam noi sfaturi daca sa-ti parasesti parintii sau nu? Te controleaza pt ca ascunzi chestii de mama ta,daca ati fi cat de cat intr-o relatie deschisa si nu i-ai ascunde unele lucruri nu ar mai fi curioasa. O sa vezi cu timpul ca nimeni nu este mai aproape de tine decat parintii sau bunicii;ei vor fi singurii care nu te vor judeca si nu-ti vor intoarce spatele cand toata lumea o va face;lumea este straina,parintii sunt ai tai cat traiesc si traiesti. Fa pace cu ei,fiti prieteni.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. 
|
|
#3
26.11.2014, 09:12:42
|
||||
|
||||
|
Yasmina, din pacate exista si cazurile care sunt asa-zisele exceptii. Chiar exista parinti care numai parinti nu pot fi numiti. Nu zic ca e cazul ei; nu as avea cum, pentru ca nu avem suficiente detalii.
Dar sa iti caute prin lucruri un parinte e groaznic; am trecut si eu prin asta. Nici macar nu stia ce cauta; nici macar nu stiam ce cauta...dar ea cauta sa afle...habar nu am ce; si daca gasea orice chestie cat de mica care sa nu ii convina venea scandalul; probabil efectiv avea chef de cearta in momentele alea... Nu stiu, sincer, dar mi se pare cel putin aberant sa cauti in lucrurile altora, idiferent ca este vorba despre parinte, copil, iubit, sot etc. E vorba despre intimitatea personala care iti e incalcata. Mama are scuza ca e pur si simplu curioasa si vrea sa controleze tot, sa stie tot. Asa e ea, n-ai ce-i face; asa e si cu tata. De exemplu, eu cu sotul am stat la ai mei imediat dupa nunta, dar mai mult de 2 luni si jumatate nu am rezistat eu, si am vorbit cu sotul, astfel ca am decis sa ne mutam in chirie. Pur si simplu mama cauta prin camera, prin genti, peste tot, inclusiv la sotul prin lucruri; apoi daca nu ii convenea ceva la el (ca de exemplu, lucrur banal, nu ii e foame si nu mananca, sau ca dorme prea mult in opinia ei), nu i-o zicea lui, ci mi-o zicea mie, desi i-am zis de 1000 de ori sa inceteze sa-mi zica mie ce nu-i convine la el. Daca cumva vroiam sa iesim si noi ca doi oameni normali in oras (oricum nu o faceam des, ci gen 1-2 ori pe saptamana, in weekend) ne reprosa ca in loc sa ii dam ei sa ne tina banii (sa ii adunam), noi iesim, se lua de mine daca cumva sotul lucra si eu ieseam cu o prietena la cafeneaua din colt la o cafea ca cica :"Vaiii, dar cum sa iesi din casa, ca sotul iti lucreaza; ce-o sa zica lumea ca te vede fara el?!" Si eu pur si simplu simteam ca o iau razna. Asa ca ne-am mutat. Culmea, desi a fost o mutare cu munti de scandal, acum am in sfarsit o relatie normala cu parintii mei; dupa 23 de ani am reusit sa avem o relatie normala; o relatie in care nu imi mai poate reprosa fiecare miscare, o relatie in care, in sfarsit, nu ma ma controleaza la fiecare pas;o relatie in care nu ma mai vad ai ai ca avand 12 ani si o relatie in care sunt si eu mult mai deschisa sa vorbesc cu ei mai multe decat inainte si sa le cer sfaturi. Intr-adevar inca exista lucruri care nu i le spun (pentru ca pur si simplu nu are de ce sa le stie; sunt personale), lucruri care daca ramaneam cu ai mei le afla, fie prin ascultat pe la usi, fie prin cotrobait probabil, si iesea scandal din ceva ce efectiv nu ii intereseaza si nu ii afecteaza. La noi a fost mai bine, pentru ca ai mei eram pur si simplu blocati la ideea ca nu sunt destul de mare si matura; s-au blocat la varsta mea de vreo 13-14-15 ani si simteau nevoia sa ma controleze total; ei bine, noi am gasit moddul corect de a schimba asta. Dar asta nu inseamna ca sta e o prblema generala pentru toata lumea.
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau. Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare. Iubeste si nu astepta nimic in schimb. Daruieste si vei primi la randul tau. Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata.
|
|
#4
26.11.2014, 09:40:35
|
|||
|
|||
|
Ia aminte la cuvintele acestei doine populare romanesti:
https://www.youtube.com/watch?v=zpc5VPHA-Hw
|
|
#5
26.11.2014, 12:13:11
|
||||
|
||||
|
Citat:
Este o santajista pentru ca a invatat ca asta merge cu tine. Iar tu esti prea sensibila si reactionezi la santaj. 1. Primul pas ? Nu mai iei in serios santajul emotional continuu la care esti supusa. 2. Pasul 2 - ii spui clar ca nu merge cu santajul. 3. Pasul 3 - dovedesti clar ca esti matura, ca esti capabila de a decide pentru tine, de a decide corect pentru tine. Pana nu te vei comporta matur, nici ea nu te va respecta, nici tu pe tine. Si ca sa inchei intr-un ton vesel: FII BARBATA JOITO !!!
|
|
#7
26.11.2014, 14:12:04
|
|||
|
|||
|
Daca incerci sa-ti faci o viata a ta si sa-ti gasesti un drum in viata, nu inseamna ca ai parasi-o! Sunt pentru si este normal a aveea relatii apropiate cu parintii, a-i ajuta la nevoie, a-i sprijini, etc, dar sunt impotriva tendintei unor parinti de a dori sa controleze viata copiilor lor, chiar si dupa ce acestia au deja o anumita varsta!
Acum este adevarat ca daca copilul ar merge pe cai gresite (care ar intra in sfera faptelor antisociate sau a infractionalitatii), atunci parintele ar trebui sa intervina! Insa nu cred sa fie cazul de fata. Acum ma gândesc ca avand o anumita varsta, cred ca stii cam spre ce ai vrea sa te indrepti in viata, pe plan profesional- in ce domeniu de activitate ai vrea sa lucrezi, ce fel de serviciu ai vrea sa ai, in ce loc. Trebuie sa-ti pastrezi calmul, sa-i arati mamei tale ca in linii mari stii ce vrei in viata, iar apoi sa aveti o discutie calma, cu argumente, in care sa-i explici punctul tau de vedere. Pana la urma nu cred ca mama ta iti vrea raul- iar o discutie intre doi oameni maturi poate lamuri lucrurile.
|
|
#9
26.11.2014, 14:34:02
|
|||
|
|||
|
Stiu ca noi, ca niste buni crestini, trebuie sa o invatam doar de ascultare, dar din pacate, oamenii fac si lucruri care provoaca suferinta, fara o rea vointa, ce-i drept.
Genul asta de parinti controlori, extremi de posesivi, care apeleaza la santaj emotional, exista peste tot. Nu fac asta din lipsa de iubire, poate chiar prea multa iubire cateodata, insa toate abordarile astea civilizate, discutii ca intre adulti, nu au niciun sort de izbanda daca persoanele care tocmai ar fi trebuit sa fie mature, se comporta ca niste copii rasfatati. Relatiile de genul asta se numesc relatii toxice si nu sunt rare astfel de situatii, din pacate. Pe un om nu il poti schimba, mai ales pe parintele tau, insa iti poti impune anumite granite, bariere, astfel incat sa iti recastigi intimitatea si independenta, data chiar de Bunul Dumnezeu. Primul pas este evitarea certurilor. Trebuie sa lasi de la tine si sa incerci tu sa dai dovada de maturitate, ca poti gestiona o astfel de situatie si atunci si cei din jurul tau percep schimbarea asta a ta, ca o maturizare.
|
|
|
Parinti
Mod linear
