Necesitatea jertfei lui Hristos

[georgeval]

Pacatul primilor oameni este o forma de egoism- jertfa lui Hristos este o forma suprema a iubirii. Deci cum putea Hristos birui egoismul, daca nu prin iubire? De aceea se subliniaza: "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea......". Iubirea stinge egoismul, la baza jertfei este iubirea neconditionata a Fiului, nu pedeapsa sau satisfactia. Ce frumos se spune intr-o cantare: "Sangele Tau Doamne a spalat firea omeneasca de veninul pacatului". Deci jertfa este actul de daruire totala care stinge egoismul.

[costel]

Citeam undeva ca in limba greaca, cuvintele simbol si diavol, provin de la aceeasi radacina. Insa, ele exprima realitati diferite. Diavolul este cel care separa, taie orice comuniune si reduce fiinta la singuratate, pe cand simbolul, leaga, arunca o punte, restabileste comuniunea. Si omul poate sa fie aducator de moarte daca se hraneste cu neascultare sau sa fie un om care arunca neincetat din sine punti catre iubire. Deci, avand aceeasi natura, unii oameni traiesc doar cu ei insisi spre moarte, iar altii in ceilalti spre viata.

[cozia]

Multumim pentru metaforele folosite foarte frumos explicate.

George si Costel:
Eu primesc intrebari simple, imcepatoare din partea noilor veniti la credinta care se lupta in fiinta lor cu conceptul de jertfa, si ma intreaba(chiar azi am primit-o):

De ce a trebuit sa se jertfeasca Dumnezeu pentru noi, de ce a trebuit sa moara in chinuri?

De ce nu era suficient doar sa se intrupeasca prin Fiul sau(extensia Sa) si DOAR sa se smereasca asa cum de fapt a si facut-o si astfel prin smerenia lui sa smereasca toata omenirea, de ce este nevoie de singe, pentru a ridica pacatul lumii?

Explicati va rog in termeni cit mai simpli daca se poate, ceva de genul A+ B=C

[georgeval]

Este foarte greu sa rationalizezi taina jertfei. De aceea nici nu am pretentia de a reusi un raspuns multumitor pentru tine. Insa am sa incerc.
Spun Sfintii Parinti ca raul trebuia smuls din radacina. Intruparea lui Hristos nu ar fi smuls raul din radacina-moartea nu ar fi fost biruita, de aceea prin jertfa de pe Cruce, ca semn al smereniei si al iubirii, Hristos a smuls raul din radacina. Daca pacatul are la baza mandria, jertfa are la baza smerenia. Acestea nu pot coexista, precum intunericul si lumina. Asa cum atunci cand se iveste lumina dispare intunericul , asa si Hristos prin smerenia jertfei biruieste pacatul mandriei-al autosuficientei.

[costel]

Andrei, Hristos nu a murit pentru ca era lipsit de solutii in ceea ce priveste mantuirea noastra. Moartea Sa ne descopera ce inseamna sa iubesti desavarsit. Eu ma despart de Dumnezeu si El moare pentru mine. Ce poate fi mai inaltator? A iubi o fiinta, inseamna a-i spune: tu nu vei muri! In moartea Sa, iubirea inglobeaza eternitatea.

[Florin-Ionut]

Eu sunt acel incepator care a selectat vreo 10 din cei mai activi forumisti si le-a trimis acelasi email - asta pentru a-mi clarifica aceasta simpla intrebare: De ce a suferit si murit Insusi Dumnezeu pentru ca noi sa ne putem mantui?

Un raspuns este: din iubire. Okay, sunt constient ca Dumnezeu ne iubeste si ii multumesc pentru asta, insa de ce Tatal a vrut asa o jertfa crunta, dusa la extrem? Stim ca Fiul a facut voia Tatalui, desi S-a rugat, daca se poate, sa treaca de la El paharul cel amar... Insa, probabil nu ne e dat de sus sa cunoastem si sa intelegem unele din tainele cele grele ale Treimii.

N-am vrut sa smintesc pe nimeni cu asa un subiect, dar, daca tot a ajuns sa fie public, sa incercam sa-l lamurim.

[adrian010155]

Iertati-ma ca intervin in aceasta discutie, ca necunoscator si incompetent fiindca nu am studii de teologie si nici vreun har anume, dar cred ca si parerile oamenilor simpli ar putea aduce unele clarificari, macar si in sensul de a vedea cum nu trebuie tratata problema supusa atentiei.
Din aceasta perspectiva, eu cred ca Domnul nostru Iisus Hristos a venit in lume, intrupat, pentru a-i salva pe oameni de robia pacatului, pentru a-i mantui si ai ajuta sa ajunga in Imparatia Cerului, fiind ca pentru asta au fost facuti si nu pentru moarte. Pe care oameni a vrut Dumnezeu sa-i salveze? PE TOTI. Pe cei care au fost pana atunci, adica de la Adam pana la venirea in lume a Domnului, pe cei care erau pe timpul sederii Domnului in lume, dar si pe toti cei care urmau sa se nasca si sa traiasca in lume pana la implinirea timpului. Pentru cei care erau atunci, le-a dat invatatura Vietii, pentru cei care urmau sa se nasca le-a trimis Duhul Sfant Care de la Tatal purcede, dar pentru cei care fusesera pana atunci a trebuit sa Se coboare in iad, sa-i sparga portile, sa scoata de acolo pe Adam si pe toti cei care erau cu el inlantuiti si sa omoare moartea. Cum a facut aceasata? Prin moartea vizibila in lumea aceasta. Cum a putut sa faca aceste lucrari murind? Prin faptul ca Domnul nostru Iisus Hristor nu a murit nici o clipa, El fiind insasi Viata, deci purtand duhul vietii in El indiferent de starile materiale sau imateriale prin care trecea. Asa a putut sa fie viu si in iad si sa implineasca finalizarea lucrarii Sale. Dupa ce a implinit lucrarea Sa de mantuire, S-a inaltat din iad, revenind in lume, de data aceasta Viu si indumnezeit, aratandu-se celor ce L-au iubit, apoi s-a inaltat si din lume la Tatal, trimitandu-ne Duhul Sfant, Duhul Adevarului Care este cu noi in toate zilele noastre pana la sfarsitul veacului. Daca se limita doar la prezenta smerita in lume, dand invatatura cea buna, inaltandu-Se apoi la Tatal, ar fi mantuit numai pe cei ce erau atunci si pe cei ce urmau sa fie, dar nu si pe cei care au fost dintru inceputuri pana atunci. De aceea, dragii mei, a murit Fiul lui Dumnezeu pentru noi oamenii si a inviat pentru ca El este viata si ne-a aratat Calea Vietii. Treaba noastra este doar sa mergem pe ea.

[cozia]

Multumim Adrian pentru claritatea explicatiei. Eu zic ca am mai pus o caramida in fundatia acestui subiect complex si de fapt de neexplicat, insa "marginile" lui poate le putem "distinge"

Bun, acum sa revenim la sacrificiul de singe.

Deci comportamentul smerit este o forma bine definita si documentata si de sfinti si ea constituie arma principala in lupta cu cel rau, insa nu este UN SACRIFICIU PENTRU OMENIRE.

Am mai lamurit ceva!

Deci de ce este nevoie de singe si nu numai dar si rezultatul scurgerii singelui - moartea - ritual care se poate observa la mai toate popoarele din lume pina la Hristos printre care si cele precolumbiene( printre cele mai singeroase dusa se pare chiar la extrem).
Jertfa lui Dumnezeu prin Fiul sau a pus capat jertfelor de singe, semnal care s-a transmis duhovniceste pe tot globul, aici este partea interesanta, chiar neavind nici o cunostinta despre crestinism

[costel]

O sa dau cateva invataturi ale Sfintilor Parinti - pentru mai multa lumina asupra acestui subiect:

Sfantul Grigore de Nyssa spune "firea noastra bolnava avea nevoie sa fie vindecata, decazuta sa fie ridicata, moarta sa fie inviata. Noi pierdusem impartasirea cu binele, eram in intuneric, trebuia sa fim dusi la lumina". Nu este vorba asadar de o izbavire de ele prin atotputernicie din exterior, ci de o biruire a lor de catre firea omeneasca insasi, dinauntru in afara, se intelege nu fara lucrarea lui Dumnezeu care este neaparat necesara, pentru a face firea omeneasca in stare de un asemenea act.

Ipostasul divin insa n-a parasit nici in moarte firea omeneasca a lui Hristos, ci din contra i-a dat putere sa invinga toate afectele intrate in om prin pacat. Sfantul Chiril al Alexandriei, referindu-se la acest aspect, arunca o raza de lumina in intelegerea problemei: "Caci firea omeneasca a fost tulburata, insa cea dumnezeiasca a ramas in intregime neatinsa. Intr-adevar, gandul la moarte l-a tulburat pe Iisus, insa deindata puterea Dumnezeirii a pus stapanire pe afectul agitat si l-a transformat in incredere. Caci, si in Hristos, afectele firii omenesti au fost agitate din doua motive: trebuia sa ramana statornic si prin firea omeneasca, nu in mod aparent sau inchipuit, ci mai degraba El, Cel care cu adevarat S-a nascut om din femeie sa arate ca poarta intru Sine toate cele omenesti, in afara de pacat. Teama si frica insa, afecte specifice, de asemenea, si firii noastre, nu pot fi incadrate in categoria pacatelor. De aceea, cele omenesti s-au agitat in Persoana lui Hristos, nu pentru a invinge, ci pentru a fi biruite prin puterea Cuvantului iar natura omeneasca pentru prima data in Hristos sa fie ridicata la o stare mai buna de indumnezeire. Fiul lui Dumnezeu S-a facut om nu dintr-o alta cauza, ci pentru ca toate ale Sale unindu-le intr-un anumit fel cu slabiciunile noastre sa intareasca firea omului si sa o prefaca in insasi puterea sa. Cand se arata insa ca temandu-Se de moarte a zis: "Treaca paharul", gandeste-te iarasi ca trupul care se temea de moarte, intrucat era purtat de Cuvantul lui Dumnezeu, a invatat sa inlature acest afect de teama, pentru ca a zis apoi: "Nu cum voiesc Eu, ci precum voiesti Tu". De aceea, si la Matei se arata ca "sufletul este osarduitor dar trupul neputincios". Caci, firea omeneasca, atat cat era in El, se arata neputincioasa, dar fiind purtata de Cuvantul, a fost ridicata la o incredere dumnezeiasca". Sfantul Ioan Damaschinul, accentuand ca Omul-Hristos n-a fost parasit niciodata de Dumnezeu, completeaza: "A spus cuvintele: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Matei 27, 45), pentru ca Si-a impropriat persoana noastra. Caci Tatal nu este Dumnezeul lui Hristos, afara numai daca, despartind pe cale abstracta vizibilul de spiritual, S-ar fi asezat in acelasi rand cu noi, si nici n-a fost parasit vreodata de Dumnezeirea Sa, ci noi suntem cei parasiti si noi cei trecuti cu vederea. Pentru aceea S-a rugat, pentru ca Si-a impropriat firea noastra".

[Florin-Ionut]

Costel,

Eu inteleg ca Dumnezeu a ales sa se jertfeasca pentru noi, in chip sangeros: (Ioan 10,17-18) Pentru aceasta Ma iubeste Tatal, fiindcă Eu Imi pun sufletul, ca iarasi sa-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Insumi il pun. Putere am Eu ca sa-l pun si putere am iarasi ca sa-l iau. Aceasta porunca am primit-o de la Tatal Meu.

Asa a vrut El, in intelepciunea Sa, caci: Cat sunt de necercetate judecatile Lui şi cat sunt de nepatrunse caile Lui! (Romani 11,33) si Judecatile Tale sunt mari si anevoie de lamurit... (Solomon 17,1)

Nici nu speram sa am un raspuns clar la problema asta. De ce o jertfa asa de crunta? De ce, dupa atatea biciuiri, coroana de spini, scuipari si drumul calvarului a trebuit sa stea Hristos pe cruce 6 ore (batjocorit fiind in continuare) inainte de a-Si incredinta Duhul in mainile Tatalui?!... Poate ca nici nu se cuvine sa meditam la asta, nu stiu ce sa zic... Sau poate in timp si dupa multa rugaciune mi se va descoperi, cum ma sfatuia cineva.