La unele biserici de enorie (in special la orase), in ajunul sarbatorilor mari (sfinti cu Priveghere, praznice, hramuri), iar la manastiri si in ajunul duminicilor, se uneste cu Vecernia (sau in anumite cazuri cu Pavecernita mare) o randuiala deosebita, numita „Litie“. Ea nu constituie o slujba aparte, de sine statatoare, din moment ce nu are nici formula de binecuvantare la inceput, nici formula de incheiere (otpust sau apolis). Din aceasta cauza ea nu se savarsesete niciodata singura, ci se incadreaza fie in slujba de seara (Vecernia sau Privegherea), fie (mai rar) in cea de dimineata (Utrenia). Acest serviciu liturgic, specific la inceput manastirilor, se va generaliza relativ tarziu, si nu peste tot. Trebuie specificat ca el nu face parte din cele sapte Laude oficiale ale cultului ortodox (adica slujbele care alcatuiesc oficiul divin al unei zile liturgice si care au un caracter normativ si obligatoriu, atat pentru bisericile de enorie, cat si pentru cele manastiresti), fapt pentru care nu s-a generalizat si practicat in toate bisericile de enorie. Analizand forma actuala a Litiei, vom fi nevoiti sa admitem ca aceasta a ramas multa vreme o particularitate a traditiei ierusalimitene, adica a manastirilor care se gaseau in preajma Ierusalimului. Pe de alta parte, introducerea si generalizarea Litiei in bisericile grecesti, la Constantinopol si in Sfantul Munte Athos, reprezinta un fapt care, potrivit anumitor liturgisti, se va intampla relativ tarziu, intre secolele XII-XIV. As dori sa precizez insa, ca randuiala procesiunilor din pronaos, care aveau loc in ajunul duminicilor si al tuturor sarbatorilor principale, cu alte cuvinte randuiala Litiei, a fost stabilita de „constitutia liturgica“ („Diataxa“ sau „Randuiala Sfintelor Slujbe“), a Patriarhului Constantinopolului, Philotheos Kokkinos (1342-1347). (Nicolae Preda)
Alte informatii despre Litie:
http://www.crestinortodox.ro/liturgica/slujbele-seara/litia-70801.html