Suntem robii placerii.

[alexdu]

Mi s-a intamplat si mi se itampla sa fiu robul placerii. In copilaria mea am avut mai multe experiente de acest gen. Aveam la indemana multe dulciuri fiind in perioada Craciunului si am inceput sa mananca fara sa ma vada cineva atat portia mea cat si portiile fratilor mei pana mi s-a facut rau. Obisnuiam sa ma uit la televizor foarte mult timp, putea sa se intample orice eu nu ieseam din casa. Intotdeauna pe primul loc era sa imi satisfac placerile. Chiar si in liceu cand mai faceam cate un chef nu puteam sa ma opresc din baut pana nu mai puteam. De cand am avut calculator am inceput sa ma joc foarte mult timp, chiar uitam sa mai mananc. Uram sa fac treaba, curatenie, etc. care nu imi aducea placere. Eram foarte lenes, imi placea sa dorm mult. Cu timpul acestea sau mai diminuat dar sunt inca prezente. Nu imi place deloc sa muncesc, sunt foarte dezordonat si nu am un plan pe care sa il urmez, nu stiu ce vreau sa fac in continuare. Bine ca nu m-am apucat de fumat sau de droguri pentu ca nu aveam bani.

S-a făcut o experiență pe un sărman șobolan: i s-a pus un finuț electrod în creier, în centrul plăcerii și a fost învățat să apese cu lăbuța pe o clapetă pentru a-și produce plăcere. A încetat să mănânce, să bea, să facă orice altceva. Și dacă experimentatorul n-ar fi oprit „cercetarea”, sărmanul animăluț ar fi murit de plăcere...

1 Cum ar arata viata noastra daca nu am avea deloc placere trupeasca? Am putea noi oare sa traim fara confortul pe care il avem? Parintele Cleopa spunea ce pofta vine de la cel rau.

2 Cum scapam sa mai fim robii placerii? Putem oare sa renuntam la tot?

3 Daca credem intradevar in Dumnezeu de ce oare mai pacatuim?

Va multumesc.