Cum pot ajuta un copil mic foarte agresiv?

[Alina-Ana_Truta]

Robert are [u] si e foarte agresiv[u], pe tata nu il intereseaza copilul iar mama vrea cu orice pret sa nu fie dat afara din gradintita particulara la care sunt eu educatoare.
Este foarte [u], vrea mereu sa atraga atentia asupra lui, ma bate chiar si pe mine (ma musca, ma ciupeste etc.), desi dintre educatoare ma prefera. Pe copii ii imbranceste, ciupeste, trage de par, se preface ca ii musca (nu le lasa semne), de doua ori a aruncat chiar cu sandalutele in cel mai mic, ca sa imi atraga atentia.
Are nevoie de incurajare, ne-a spus psihologul gradinitei, si trebuie pus la colt fara prea mult tam-tam (am impresia ca ii place tam-tamul, ca ii place chiar si doar sa fie pus la colt). Uneori pare ca se gandeste la altceva cand vorbesti cu el.
Mi s-a spus ca ar fi nitel ramas in urma, cel putin cu vorbitul. Eu nu cred asta. Am senzatia ca mai curand nu vrea sa vorbeasca. Vorbeste putin, dar cunoaste f multe cuvinte si pronunta foarte corect. Mie mi se pare chiar inteligent, poate chiar peste medie (nu dau acum argumente, dar sunt!).
[b]. In timp ce se da cu capul de perete spune "nu cu capul de perete!",. probabil pt ca acasa asa ii spune mama cand face asa. Azi la un moment dat a spus "caciula pe cap, caciula pe cap", cand era nervos. Eram cu el si cu copiii in clasa si nici nu se punea problema sa fie racoare sau sa ne pregatim sa iesim afara, deci am dedus ca acasa se da mai tare cu capul de perete, daca mama lui ii pune caciula pe cap.
[b]. Nu stie sa se joace cu copiii, dar se vede ca ar vrea cumva sa se "harjoneasca" cu ei -insa nu sa se joace frumos.
[b] Eu ii acord multa atentie, il laud mult si nu sunt dura cu el. Evident, fiind vorba de o gradinita particulara,nu am voie sa il bat si nici n-as face-o. [u] Va rog, ajutati-ma sa il ajut pe Robert.

[Z.Lidia]

Copilul asteapta dragostea parintilor lui, in primul rand. Nu vrea ca tu sa-l bagi in seama, ci mama lui. Asa ca am o banuiala ca nu poti face foarte multe.
Imi aduce aminte de acei copii uitati singuri in orfelinate, oare a fost infiat de cuplul actual? Sau poate neglijat.
Daca mama e asa ingrijorata, ar putea incerca sa mearga impreuna cu el la cineva care face psihoterapie. Miscari repetate, lipsa de atentie fata de cei din jur- ar putea sa insemne autism, dar nu suntem eu, sau tu in masura sa spunem asta.
http://www.autism.ro/diagnostice.html
Diagnosticul e pus de psihopediatru. Poti doar sa sugerezi ca prin consult ar putea exclude aceasta boala. Poate chiar sa nu fie asta problema, ci neglijarea lui in copilarie.
Nu poti decat sa ai rabdare cu el, sa vorbesti cu el, sa vezi ce gandeste in acele momente cand face ceva aiurea(poate primi sfaturi sau exemple contrarii de acasa), sa-i explici mai multe despre ceilalti copii, sa-i spui ca sunt ca si el, si sa il incerci cu diverse activitati, poate ii place ceva in mod special, ceva ce, daca face, nu mai e agresiv si uita sa se dea in spectacol.
Incearca sa-l compatimesti si sa nu renunti sa il ajuti, cumva.

[tigerAvalo9]

copilul nu are dragostea data de parinti si vrea atentie la gradinita....asta este problema..explicatii mamei lui..

[quasar]

eu chiar cred ca uneori comportamentul unui copil poate fi afectat de lucruri precum:copilul a fost dorit sau nu,cum erau sufleteste si trupeste parintii in per preconcepere,ce s-a intamplat in timpul sarcinii,cum a avut mama grija de copil dinainte ca acesta sa se nasca,ce fel de atentie a primit copilul in primii ani de viata,ca si atentia asta e cu doua taisuri,ca uneori din prea multa atentie poate sa faca grozavii mai mari..???

[tigerAvalo9]

copilul a fost dorit de Dumnezeu...dar poate de parinti nu...
sau poate doar e mai obraznicel..asa mai sunt copii...:D

[veilur]

Tu nu ai ce sa-i faci daca parintii ii ingaduie astfel de comportament. Pai retarzi putem fi cu toti cand suntem mici. Eu daca ma comportam asa, ma "altoiau" ai mei imediat. Copiii cand sunt mici nu trebuiesc lasati sa se comporte astfel, indiferent daca e retard sau nu, ca el nu discerne acum cum e normal si cum nu, si va lua ca atare felul lui de a fi, considerand ca este normal sa aibe astfel de atitudini in societate...

[ory]

Nu poate fi nici gand vorba de autism,aceasta boala are cu totul alte caracteristici,insa poate fivorba de boala care se vehiculeaza prin mass media ca o au copii contemporani,si anume ADHD,mai degraba prezinta simtome pentru aceasta afectiune,printr-o agitatie aproape continua si un nonconformism specific.Chiar specifica la televizor ca aceste stari se pot datora si alimentatiei bogate in E-uri alimentare,care le afecteaza celulele,si-asa fragile.
Si de asemenea,mai degraba cred ca acest copil este mult prea iubit si rasfatat de catre parinti,decat neiubit,cum au dedus altii.Fiindca un copil neiubit,se ataseaza si se apropie de copii mai degraba,ca sa suplineze lipsa dragostei din sanul familiei.
Si baietelul meu de trei anisori mai prezinta astfel de manifestari,si uneori m-am intrebat care o fi cauzele,dar nu stiu,insa un lucru este cert,fiind unicul meu copil cred ca l-am rasfatat si l-am alintat prea mult.Am observat,de asemenea,ca-i place sa faca spectacol si chiar un mare tam-tam,insa daca vede ca este ignorat total in acest demers al lui,o lasa mai moale si nu mai continua.
Nu stiu ce as putea sa te invat Alina,nici eu nu am aprofundat acest aspect,dar ma gandesc poate ca este unul trecator,fiindca multi dintre copii prezinta unele forme de comportament diferite in functie de varsta acestora,si deci,el se poate schimba dupa un timp,si poate ca este doar o atitudine capricioasa trecatoare.Exista multe cauze care-l poate face sa se comporte astfel,poate ca mediul colectiv il face sa se simta ceva mai lasat la o parte,si astfel raspunde cu spectacole,fiind totusi obisnuit cu atentia maxima din familie.Baietelul meu,pana la varsta de 1.5 luni,nu am simtit ca-l am,asa de cumintel a fost,apoi am luat in ingrijire si pe nepotica mea de 8 lunisoare si atunci a inceput metamorfoza fiului meu.Din dorinta de suprematie si monopol asupra lucrurilor ce odinioara ai apartineau doar lui,acum fiind nevoit sa le imparta,a inceput razboiul...un razboi permanent pe care-l simt si astazi intre cei doi omuleti,el avand acum 3 ani,si ea 2.3 ani.Astfel a inceput competitia si exteriorizarea caracterului fiului meu.
Baieteii sunt asa mai energici si vor sa controleze mai bine situatia dpdv psihologic,iar fetitele cam executa si se conformeaza,mai ales cand acestea sunt ceva mai micute.
Inainte ma bagam mult in disputele lor,dar nu rezolvam mai nimic,ci mai degraba lua amploare conflictul si ma zapacea atata galagie,asa ca i-am lasat sa-si dispute cum stiu lucrurile si teritoriul,si este mult mai bine,fiindca se inteleg si par multumiti amandoi.
Personal,cred ca acestui baietel ai trebuie un control mai riguros asupra nutritiei,sa i se administreze destule vitamine,si mai putine alimente nocive si conservate,pentru ca functionalitatea sistemului nervos depinde foarte mult de acest factor.In priviinta spectacolului propriu,trebuie ignorat si pedepsit prin santaj,privat fiind de lucrurile care-i plac foarte mult,pentru greseala facuta.A nu se raspunde nicidecum tot cu tantam,fiindca aceasta il incita si nu se va opri.Si neaparat trebuie sa fie iubit cu masura,fiindca copii sunt cei mai profitori in acest sens,cu toate ca este destul de greu cu un omulet atat de dragalas.Poate fi si firea lui asa mai nazbataioasa,dar numai cu rabdare si cu atentia asupra avolutiei acesteia se poate trece favorabil peste situatie.

[tigerAvalo9]

nu este bolnav..nu sufera de nimic...nu prea i se da atentie...din partea parintilor...

[quasar]

depinde de ce fel de atentie vorbim...copilul nu trebuie pupat in..frunte :) trebuie sa i se ofere dragoste nu mofturi sa i se propuna activitati nu sa fie lasat in fata televizorului...deci mare atentie la ce fel atentie acordam copiilor!!

[cristiboss56]

În prealabil postat de tigerAvalo9

nu este bolnav..nu sufera de nimic...nu prea i se da atentie...din partea parintilor...

Lipsa de afectiune si a educatiei, duce la imbolnavirea mintii, trupului si a sufletului, de la cele mai fragede varste, accenduandu-se in timp.