Ritualul inmormântării la evrei

[cristiboss56]

Spre deosebire de greci şi romani, evreii nu practicau incinerarea. Inmormântarea avea loc a doua zi după deces, obicei dictat şi de clima caldă. Nu era folosită decât excepţional imbălsămarea după moda egipteană. Cel decedat era imbrăcat in tunică sau in giulgiu şi insoţit de podobe, iar lângă trupul lui puteau fi depuse vase, ofrande sau obiecte de imbrăcăminte care i-au aparţinut. După Iosif Flaviu, jelirea mortului dura o săptâmână. Pentru inmormântare erau folosite peşteri sau morminte săpate in stâncă. Avraam cumpără o peşteră lângă Hebron, in ţarina Macpela, in care sunt inmormântaţi toţi patriarhii şi soţiile lor. Interesant că prima posesiune in Ţara Făgăduinţei a patriarhului Avraam este tocmai această ţarină mortuară. Rahila a fost inmormântată in apropiere de Betleem, lângă mormânt fiind ridicat un stâlp. Un asemenea monument funerar este menţionat şi in legătură cu un profet anonim din Betel. Ulterior , este numim [nefeş] , fiind păstrate până astăzi monumentele de acest tip din secolul I d.Hr. : Yad Avshalom ( atribuit in mod greşit fiului regelui David ) , mormântul atribuit profetului Zaharia. Deşi este atestată incă de dinainte , in perioada irodiană ( sec. I î. Hr. - sec. I d. Hr ) se generalizează in Palestina practica numită [ ossilegium ] , o a doua inmormântare a oaselor intr-un osuar, adică un mic sarcofag de piatră, a cărui lungime era dictată de cea a osului celui mai lung al corpului uman, femurul. Practica este legiferată in Talmudul ierusalimitean : " La inceput să-i ingroape in gropi, iar când carnea a putrezit, să le adune oasele şi să-i ingroape in osuare".Se pare insă că se practica de dinainte : de exemplu, oasele regelui lepros Uzia au fost ulterior relocate, aşa cum o dovedeşte o inscripţie din sec. VIII-VI î.Hr. : " Aici au fost aduse oasele lui Uzia, regele din Iuda. Să nu deschideţi ! " <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Spre deosebire de greci şi romani, evreii nu practicau incinerarea. Inmormântarea avea loc a doua zi după deces, obicei dictat şi de clima caldă. Nu era folosită decât excepţional imbălsămarea după moda egipteană. Cel decedat era imbrăcat in tunică sau in giulgiu şi insoţit de podobe, iar lângă trupul lui puteau fi depuse vase, ofrande sau obiecte de imbrăcăminte care i-au aparţinut. După Iosif Flaviu, jelirea mortului dura o săptâmână. Pentru inmormântare erau folosite peşteri sau morminte săpate in stâncă. Avraam cumpără o peşteră lângă Hebron, in ţarina Macpela, in care sunt inmormântaţi toţi patriarhii şi soţiile lor. Interesant că prima posesiune in Ţara Făgăduinţei a patriarhului Avraam este tocmai această ţarină mortuară. Rahila a fost inmormântată in apropiere de Betleem, lângă mormânt fiind ridicat un stâlp. Un asemenea monument funerar este menţionat şi in legătură cu un profet anonim din Betel. Ulterior , este numim [nefeş] , fiind păstrate până astăzi monumentele de acest tip din secolul I d.Hr. : Yad Avshalom ( atribuit in mod greşit fiului regelui David ) , mormântul atribuit profetului Zaharia. Deşi este atestată incă de dinainte , in perioada irodiană ( sec. I î. Hr. - sec. I d. Hr ) se generalizează in Palestina practica numită [ ossilegium ] , o a doua inmormântare a oaselor intr-un osuar, adică un mic sarcofag de piatră, a cărui lungime era dictată de cea a osului celui mai lung al corpului uman, femurul. Practica este legiferată in Talmudul ierusalimitean : " La inceput să-i ingroape in gropi, iar când carnea a putrezit, să le adune oasele şi să-i ingroape in osuare".Se pare insă că se practica de dinainte : de exemplu, oasele regelui lepros Uzia au fost ulterior relocate, aşa cum o dovedeşte o inscripţie din sec. VIII-VI î.Hr. : " Aici au fost aduse oasele lui Uzia, regele din Iuda. Să nu deschideţi ! " <<< Va urma >>>

Există tradiţia că sufletul mortului veghează timp de trei zile lângă corp, insă apoi il părăseşte pentru că nu se mai recunoaşte in el pe măsură ce putrezeşte. Aşa se explica de ce la invierea lui Lazăr s-a subliniat minunea şi pentru că se depăşise această perioadă.
In cazul inmormântării Mântuitorului, Evangheliştii menţionează un singur giulgiu, simplu , de in, in care este invelit corpul, pe când Ioan giulgiuri , fâşii de pânză cu care era acoperită inclusiv faţa. La sinoptici nu apar aromatele ( de altfel , acesta este motivul pentru care femeile mironosiţe vin după sabat la mormânt, reglementare stipulată special şi in Talmudul babilonian ) , pe când la Ioan, Nicodim a adus "ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe", astfel că giulgiul este " cu miresme", " precum este obiceiul la evrei". <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Există tradiţia că sufletul mortului veghează timp de trei zile lângă corp, insă apoi il părăseşte pentru că nu se mai recunoaşte in el pe măsură ce putrezeşte. Aşa se explica de ce la invierea lui Lazăr s-a subliniat minunea şi pentru că se depăşise această perioadă.
In cazul inmormântării Mântuitorului, Evangheliştii menţionează un singur giulgiu, simplu , de in, in care este invelit corpul, pe când Ioan giulgiuri , fâşii de pânză cu care era acoperită inclusiv faţa. La sinoptici nu apar aromatele ( de altfel , acesta este motivul pentru care femeile mironosiţe vin după sabat la mormânt, reglementare stipulată special şi in Talmudul babilonian ) , pe când la Ioan, Nicodim a adus "ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe", astfel că giulgiul este " cu miresme", " precum este obiceiul la evrei". <<< Va urma >>>

Se pare insă că aromatele nu erau folosite la fixarea fâşiior de pânză pe corp ci erau arse la mormânt. Unii spun câ mormântul lui Iisus era săpat in stâncă. Ioan spune doar că mormânul era intr-o grădină, aceeaşi in care Mântuitorul a fost răstâgnit, fiind, de aceea, aroape. Matei, Luca şi Ioan arată că mormântul era nou, fără ca nimeni să mai fi fost înainte ingropat in el. Matei adaugă chiar că mormântul îi aparţinea lui Iosif din Arimateea.

În prealabil postat de cristiboss56

Există tradiţia că sufletul mortului veghează timp de trei zile lângă corp, insă apoi il părăseşte pentru că nu se mai recunoaşte in el pe măsură ce putrezeşte. Aşa se explica de ce la invierea lui Lazăr s-a subliniat minunea şi pentru că se depăşise această perioadă.

multumesc Cristi, eu una nu stiam ca de asta se subliniaza ca Lazar a fost inviat a 4-zi.

PS: daca ai fi aici in America te-as propune sa fii profesor la "scoala de duminica" sa lucrezi cu copilasii, ca vad ca ai rabdare si mult entuziasm sa-i inveti si pe altii toate cele legate de credinta.

[patinina34]

Multumesc si eu Cristi, e foarte folositor ceea ce pui aici, si invat zilnic si eu ceva nou de la tine!
Dumnezeu cel Bun, sa-ti rasplateasca osteneala!

[costel]

Trupul se spala pentru ingropare, dar nu se imbalsameaza. Imbalsamarea nu este permisa la evrei. Dupa ce a fost spalat trupul este invelit intr-o panza alba de in, numita "tachrichim". De regula se foloseste un sicriu simplu din lemn, dar acoperit, deoarece se considera ca este lipsa de respect ca oamenii sa se uite la persoana decedata care nu ii mai poate privi. Serviciul funerar are loc in sinagoga. Inmormantarea se facea cat mai repede cu putinta. La mormant se recita o rugaciune in amintirea celui mort.

Dupa inmormantare, familia se intorce acasa pentru Seudat Havraaah - "masa de consolare" data celor ce au participat la inmormantare. Masa este un simbol al continuarii vietii. Inainte de a intra in casa, membrii familiei se spala pe maini.

O lumanare care arde timp de sapte zile semnifica inceputul - "Shiva" - a perioadei de doliu. Traditia iudaica imparte perioada de doliu in trei etape successive:

1. "shiva": prima perioada a doliului, care tine sapte zile, cand cei ce-l plang pe decedat isi intrerup lucrul si stau acasa pentru a primi pe cei ce vin sa-i consoleze.

2. "sheloshim": inseamna "30", este perioada cand bocitorii se intorc la lucru sau la scoala. In timpul acestei perioade, cei care tin doliu nu se rad, nu se tund, nu-si taie unghiile, nu poarta haine curate si nu merg la petreceri.

3. "unsprezece luni": dupa ce "sheloshim" ia sfarsit, timp de unsprezece luni, persoanele indoliate vor recita zilnic din "Kaddish" - rugaciune de slava adresata lui Dumnezeu.