![]() |
![]() |
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Spre deosebire de greci și romani, evreii nu practicau incinerarea. Inmormântarea avea loc a doua zi după deces, obicei dictat și de clima caldă. Nu era folosită decât excepțional imbălsămarea după moda egipteană. Cel decedat era imbrăcat in tunică sau in giulgiu și insoțit de podobe, iar lângă trupul lui puteau fi depuse vase, ofrande sau obiecte de imbrăcăminte care i-au aparținut. După Iosif Flaviu, jelirea mortului dura o săptâmână. Pentru inmormântare erau folosite peșteri sau morminte săpate in stâncă. Avraam cumpără o peșteră lângă Hebron, in țarina Macpela, in care sunt inmormântați toți patriarhii și soțiile lor. Interesant că prima posesiune in Țara Făgăduinței a patriarhului Avraam este tocmai această țarină mortuară. Rahila a fost inmormântată in apropiere de Betleem, lângă mormânt fiind ridicat un stâlp. Un asemenea monument funerar este menționat și in legătură cu un profet anonim din Betel. Ulterior , este numim [nefeș] , fiind păstrate până astăzi monumentele de acest tip din secolul I d.Hr. : Yad Avshalom ( atribuit in mod greșit fiului regelui David ) , mormântul atribuit profetului Zaharia. Deși este atestată incă de dinainte , in perioada irodiană ( sec. I î. Hr. - sec. I d. Hr ) se generalizează in Palestina practica numită [ ossilegium ] , o a doua inmormântare a oaselor intr-un osuar, adică un mic sarcofag de piatră, a cărui lungime era dictată de cea a osului celui mai lung al corpului uman, femurul. Practica este legiferată in Talmudul ierusalimitean : " La inceput să-i ingroape in gropi, iar când carnea a putrezit, să le adune oasele și să-i ingroape in osuare".Se pare insă că se practica de dinainte : de exemplu, oasele regelui lepros Uzia au fost ulterior relocate, așa cum o dovedește o inscripție din sec. VIII-VI î.Hr. : " Aici au fost aduse oasele lui Uzia, regele din Iuda. Să nu deschideți ! " <<< Va urma >>>
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#2
|
||||
|
||||
![]() Citat:
In cazul inmormântării Mântuitorului, Evangheliștii menționează un singur giulgiu, simplu , de in, in care este invelit corpul, pe când Ioan giulgiuri , fâșii de pânză cu care era acoperită inclusiv fața. La sinoptici nu apar aromatele ( de altfel , acesta este motivul pentru care femeile mironosițe vin după sabat la mormânt, reglementare stipulată special și in Talmudul babilonian ) , pe când la Ioan, Nicodim a adus "ca la o sută de litre de amestec de smirnă și aloe", astfel că giulgiul este " cu miresme", " precum este obiceiul la evrei". <<< Va urma >>>
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
PS: daca ai fi aici in America te-as propune sa fii profesor la "scoala de duminica" sa lucrezi cu copilasii, ca vad ca ai rabdare si mult entuziasm sa-i inveti si pe altii toate cele legate de credinta. |
#5
|
||||
|
||||
![]()
Multumesc si eu Cristi, e foarte folositor ceea ce pui aici, si invat zilnic si eu ceva nou de la tine!
Dumnezeu cel Bun, sa-ti rasplateasca osteneala! |
#6
|
||||
|
||||
![]()
Trupul se spala pentru ingropare, dar nu se imbalsameaza. Imbalsamarea nu este permisa la evrei. Dupa ce a fost spalat trupul este invelit intr-o panza alba de in, numita "tachrichim". De regula se foloseste un sicriu simplu din lemn, dar acoperit, deoarece se considera ca este lipsa de respect ca oamenii sa se uite la persoana decedata care nu ii mai poate privi. Serviciul funerar are loc in sinagoga. Inmormantarea se facea cat mai repede cu putinta. La mormant se recita o rugaciune in amintirea celui mort.
Dupa inmormantare, familia se intorce acasa pentru Seudat Havraaah - "masa de consolare" data celor ce au participat la inmormantare. Masa este un simbol al continuarii vietii. Inainte de a intra in casa, membrii familiei se spala pe maini. O lumanare care arde timp de sapte zile semnifica inceputul - "Shiva" - a perioadei de doliu. Traditia iudaica imparte perioada de doliu in trei etape successive: 1. "shiva": prima perioada a doliului, care tine sapte zile, cand cei ce-l plang pe decedat isi intrerup lucrul si stau acasa pentru a primi pe cei ce vin sa-i consoleze. 2. "sheloshim": inseamna "30", este perioada cand bocitorii se intorc la lucru sau la scoala. In timpul acestei perioade, cei care tin doliu nu se rad, nu se tund, nu-si taie unghiile, nu poarta haine curate si nu merg la petreceri. 3. "unsprezece luni": dupa ce "sheloshim" ia sfarsit, timp de unsprezece luni, persoanele indoliate vor recita zilnic din "Kaddish" - rugaciune de slava adresata lui Dumnezeu. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Ritualul redus la inmormantarea sinucigasilor | costel | Slujba inmormantarii | 10 | 23.05.2011 20:44:49 |
Ritualul 2011 | Eugen7 | Teologie si Stiinta | 9 | 17.05.2011 15:38:23 |
Copiii nebotezati au parte de slujba inmormantarii? | manuela_m | Intrebari utilizatori | 4 | 21.08.2010 18:23:53 |
Frumusetea inmormantarii | traiasca_budismul | Intrebari utilizatori | 1 | 09.03.2010 08:21:00 |
Slujba inmormantarii pentru cei incinerati | partenie | Slujba inmormantarii | 1 | 07.11.2008 19:08:39 |
|