Despre umilinta

[ionut12]

De cand ma stiu am fost un om mai rau sau duhovniceste f obraznic
mereu mi se spunea ca sunt cum sunt
mereu faceam rau sau eram f obraznic
adica pe unde am fost eram vestit
pana amcrescut un pic mai mare adica pe la 18 ani viata sa schimbat
mereu se gasea cineva sa isi bata joc de mine
sa ma umileasca in fata fetelor
lumea sa imi spuna defectele sau ce am facut in trecut
vreau sa spun ca uneori am tras prea mult
cu toate acestea miam dat sema ca si din cauza la ce am facut eu
si pana la urma raul care mi sa facut si umilinta care am avut parte ma
ajutat sa vad ce pot face sa ma schimb
cu ajutorul lui dumnezeu nu mai raspund cu rau la orice sau oricine
si cu sfaturile voastre de pe forum mau ajutat sa trec putin peste necazui si suferinta
acum nici eu nu mai caut sa fac rau
acum nu mai incurajez alti oameni sa faca obraznicii
deci umilinta are rostul ei uneori si bataia care am luato pe drept si nedrept
umilinta vine si din cuvintele altora
sau din defectele care le are orice om
oricum sunt multumit ca am aflat de vietile sfintilor si cat au suferit si ei
iar voi care aveti parinti si nu va intelegeti rugativa,postiti,iertati celui ce va greseste si cu o viata cat de cat duhovniceasca si cu ajutorul lui dumnezeu parintii devin mai bun si patimile care le au pot disparea
si inca ceva daca vedeti vreunul din casa de copiii chiar daca e bolnav cu mintea si fizic sa nu ii spuneti sau ganditi ceva de rau cum spun altii ca am auzit cu gura mea
cate nu patesc mai ales ca sunt si terorizati
unii de pe forum pot sa zic ca sunteti ca niste surori si frati
doamne ajuta