Obisnuinta

[NECTARIE]

Probabil ați auzit cuvintele „obișnuința este a doua natură a omului“ și poate v-ați întrebat cum anume vine asta? Adică natura omului este cea cu care s-a născut, de unde apare o a doua natură? Natura oricărui lucru este dată de modul în care este alcătuit lucrul acela. Și totuși, faptul că numim un om bun iar pe altul rău, nu ține de modul în care a fost alcătuit ci de modul în care s-a obișnuit. De aceea numim obișnuința, a doua natură. A doua natură este ceea ce ajungem să facem din reflex. Dar să intrăm mai în amănunt în această analiză.

Un om, să presupunem că, se obișnuiește să se spele pe mâini înainte de fiecare masă, să facă duș în fiecare dimineață și poate și când vine de la lucru. Să poarte mereu haine curate și călcate și să nu rabde nici o scamă sau o hârtie mototolită. Un asemenea om va fi perceput ca un om foarte curat sau poate chiar pedant. Această pedanterie și obsesie a lui pentru curățenie devine a doua natură a lui pentru că ajunge să-l definească.