Despre nimicnicie

[florin.oltean75]

Nimicnicia este singura poarta catre eliberare sau Tara Fagaduintei.

Pana cand realizam nimicnicia, smerenia este artificiala,
Pentru ca orice actiune mentala este colorata de parerea de sine.

Prin parerea de sine,
Lucifer a cazut in minciuna.
Iar esenta realitatii s-a estompat.

Toata realitatea pe care o percepem este mincinoasa,
Fiindca ne apare ca fiind impartita in forme cu existenta intrinseca.
Astfel, lumea este conceputa de minte intr-un mod distorsionat.

Nimicnicia nu este inexistenta sau nimic,
Este unitatea primordiala perfect pura, neobstructionata,
Sau mintea adamica inainte de cadere.

Nimicnicia este ca spatiul cerului,
Iar eul ca albastrul.

Daca cautam in profunzime albastrul,
Acesta dispare.

In fapt asa este nu doar eul, ci toata realitatea.

Pentru ca mintea concepe albastrul ca fiind concret,
Cu o existenta “in sine”,
Facem din adevar minciuna,
Si alergam dupa himere.

Toate pacatele si suferintele rasar din acest neadevar.

De aceea, ignoranta este sursa tuturor relelor.

Animalele au doar o ignoranta innascuta.
Oamenii au atat o ignoranta innascuta cat si o ignoranta conceptuala.

De aceea, oamenii pot gresi mult mai mult.

“Cine nu-si da viata pentru Mine, nu este vrednic de Mine.”
“Cel ce isi iubeste sufletul il va pierde; iar cel ce isi uraste sufletul in lumea aceasta il va pastra pentru viata vesnica.”

Sensul profund al ambelor afirmatii este indemnul de a abandona conceptia mincinoasa despre sine.
Numai asa ne eliberam si eliberam realitatea.

Atunci vom realiza simultaneitatea celor trei cognitii:
Vom stii ce suntem, de unde venim si unde ne ducem.