Marturisirea credintei - o dovada a dragostei pentru Hristos

[laurastifter]

Doamne ajută!
"Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el îaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, d acela şi Eu Mă voi lepăda înaintea Tatălui Meu Care este în Ceruri." (Matei10, 32-33).
"Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui, căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire." (Romani10, 9-10)
Potrivit acestor texte scripturistice, una dintre cele mai importante datorii morale ale creştinului - datorie ce vizează atât relaţia noastră cu Dumnezeu, cât şi relaţia cu semenii noştri - este mărturisirea lui Hristos în faţa oamenilor, promovarea în lume a adevărului evanghelic revelat că Iisus din Nazaret, Întemeietorul religiei creştine, este Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat, venit în lume pentru ca pe oameni să-i înalţe mai presus de lume, în Împărăţia Tatălui ceresc. "Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiu al Omului, pentru ca Omul să se facă fiu al lui Dumnezeu" - ne învaţă un celebru dicton patristic, iar părintele profesor Dumitru Stăniloae afirma, într-una dintre scrierile sale, faptul că, datorită Întrupării Cuvântului divin, "în Sfânta Treime bate o inimă omenească".
Acest adevăr fundamental de credinţă, această comoară spirituală ce ne-a fost încredinţată, nu ne aparţine doar nouă, ci întregii omeniri, tuturor celor pentru care Fiul lui Dumnezeu a binevoit a Se sacrifica pe Crucea de pe Golgota. Hristos a înviat! Aceasta este "vestea cea bună" (evanghelia), pe care ni s-a poruncit s-o mărturisim în lume, prin exemplul nostru personal, dar şi prin cuvintele noastre căci, potrivit cuvântului lui Hristos, "din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit".
Mărturisindu-L pe Hristos în faţa oamenilor, ne arătăm nu doar dragostea şi devotamentul consecvent faţă de El, ci şi iubirea sinceră pentru semeni, manifestată prin dorinţa curată de a le împărtăşi darul ceresc şi nemeritat ce ni s-aoferit: capacitatea de a crede că Adevărul absolut există şi este o Persoană (Iisus Hristos), Izvorul iubirii şi al Luminii eterne.
Curajul şi bucuria de a-L mărturisi pe Domnul nostru Iisus Hristos într-o lume în mare parte indiferentă faţă de El este una dintre cele mai importante virtuţi creştine, uşor de practicat, căci aduce satisfacţii spirituale neaşteptate.

Hristos nu ne-a cerut doar să promovăm mesajul iubirii faţă de oameni şi celelalte idei, pe care le-am primit prin Revelaţie, ci ne îndeamnă să-L mărturisim pe El Însuşi pentru că, aşa cum arăta Sfântul Serafim din Sarov, doar faptele bune săvârşite de dragul lui Hristos au drept consecinţă primirea harului divin. Creştinii deplin maturizaţi în viaţa spirituală evită păcatul şi practică virtuţile nu de frica iadului, nici din dorinţa dobândirii fericirii veşnice, ci doar din dragoste pentru Dumnezeu, căci El Însuşi este Raiul şi Izvorul veşnicei existenţe fericite. De aceea, aşa cum atât de frumos spunea părintele Savatie Baştovoi, atunci când le vorbim oamenilor despre creştinism, trebuie să le mărturisim în primul rând despre Persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Credinţa noastră nu este doar adeziunea la o anumită concepţie de viaţă, ci în primul rând ataşamentul puternic faţă de o Persoană (mai exact, faţă de o Treime de Persoane divine), pentru dragostea Căreia credem şi practicăm tot ceea ce Biserica învaţă şi propovăduieşte.

Dumneavoastră ce ştiţi şi ce credeţi despre această virtute a mărturisirii lui Dumnezeu în faţa oamenilor?


Laura Stifter