Si Cuvantul s-a facut trup…Si apoi?

[iustin_dumitru]

Intruparea Cuvantului lui Dumnezeu constituie momentul culmninant,nu al omenirii , nu numai,ci si al vietii mele personale, si cred ca si a ta.
Toata viata mea se clasifica in doua ,inainte de auzirea Cuvantului, si apoi.Un apoi care nu se mai termina ,care tinde catre eternitate.
Caci nu se poate sa asculti Cuvantul lui Dumnezeu si sa mai fi la fel. Este ca in pilda cu negutatorul de perle care cunoscand domeniul,cand a intalinit perla cea desavarsita ,a vandut tot ce avea,toate celelalte perle ,pentru a o avea.
Regasirea lui Dumnezeu cel necunoscut, prin cuvintele Sale, prin minuni nu doar relatate ci insotite de pilde ,prin aratarea dragostei extreme in cuvantarea de pe munte , prin cunoasterea deodata a unui Tata care are un Fiu ,deci Fiu si Tata impreuna,prin cunoasterea raporturilor dintre ei ca si ale unui copil cu tatal sau,prin enuntarea vietii vesnice care te face sa iti dai seama ca te obisnuisei cu stapanirea mortii,prin intelepciunea dumnezeiasca a unor judecati de genul “cine e fara gresala sa arunce primul piatra” ,totul in NT respira dumnezeirea.Si nu doar atat, dar este cumva si vocea ta interioara , care simte dintr-o data sensul omului, ca lumea are in sfarsit sens,daca Insusi Dumnezeu are acesta idee nastrusnica de a se face pur si simplu om ca tine. Totul pare posibil , totul explodeaza, fericirea insasi pare matematic posibila,se revarsa ca un ocean de binecuvantrari peste tine, si nu stii ce ai facut sa le meriti.
Mintea ta pare ca se leaga de infinit ,ca nu mai are limite, ca nimic nu va mai fi la fel.Nu mai ai nevoie de tine , ci doar ca El sa fie cu tine,nu te mai supara ochiul tau orb ci doar dorul de lumina care strabate orice neputinta.
Dar inca excursia ta e rationala , inca e doar bucurie mentala , caci totul se termina brusc,in doar 2 zile ,chin si neputinta, “Sa coboare de pe cruce si vom crede in El!” si El nu coboara,nu se apara, nu riposteaza,ba inca si mai striga “De ce M-ai parasit?”
Aici mintea exaltata de bucuria primirii Cuvantului si contemplarii vietii pamantresti a lui Hristos,se pierde putin.
De aici se produce ruptura, esti singur!
Dumnezeu Cuvantul te-a lasat,caci zice “Va spun ca de acum incolo nu ma veti mai vedea pana ce nu veti zice:Binecuvantat este cel ce vine in numele Domnului!”
Si ideea aceea de eternitate de bucurie nesfarsita care o aveai auzind Cuvantul si vazand faptele Sale, se frange brusc ,in cateva pagini si te intrebi de ce.
Si deodata iti vine raspunsul “Mancati,acesta este trupul Meu, care se frange ,spre iertarea pacatelor !”
Nici macar bucuria invierii ,ultima minune vazuta (sau crezuta) , nu te poate rupe de socul ruperii de auzirea Cuvantului ,care parea etern.
Dar raspunsul a venit. Intentionat s-a intamplat moartea Lui,frangerea Trupului , dupa ce ai apucat sa Il vezi si sa Il recunosti ca Dumnezeu, pentru ca Tu sa il mananci, pentru ca pacatele tale sa fie iertate.
Si incepi sa te gandesti ,oare asa importante erau pacatele mele? Oare asta a fost sensul venirii Lui si sensul bucuriei mele,ca brusc sa relevez ca pacatul e de fapt ceea ce ma desparte de El. Deci nu bucuria mentala a auzirii Cuvantului, nu doar auzire vestii vietii vesnice si a milei Judecatorului , nu doar cunoasterea relatiei Fiului cu Tatal, nici macar vestea buna a dragostei , ci pacatul meu, acesta e scopul pentru care le am vazut pe toate acelea, am vazut cu ochii mei dumnezeirea, doar ca El sa moara ,in ultimele 3 pagini ale povestirii, si prin moartea Lui sa moara si exaltarea mea dobandita prin auzire cea minunata, si sa ramana doar fata hida a pacatului, care ma despartea de El, si care chiar si in aceasta ultima petrecere, mi-L rapeste , ma lasa fara auzire, fara eternitate ,doar cu acest mesaj :”Ai fost iertat!”
Si apoi?