Veszprem - plangand impreuna
Doamne-ajuta!
Ce s-a intamplat saptamana abia incheiata, si mai ales azi, la Veszprem nu credeam sa traiesc vreodata. Tot respectul si admiratia pentru fratii unguri si coechipierii lui Marian. Scriam pe un alt topic, la rubrica Teologie si stiinta, pe topicul numit "Curcubeul" ca in ziua fatala de 8 februarie, la Bucuresti a aparut un curcubeu de toata frumusetea (am atasat acolo 4 foto). Curcubeul ca semn de impacare. Nimic nu e intamplator. Azi, la finalul meciului pe care Veszprem la castigat dedicand fiecare gol lui Marian Cozma, zeci de minute jucatori, antrenori, publicul din sala au plans. Afara, mii de lumanari ardeau. Reporterii de teren incercau sa transmita cele ce se intamplau si isi inecau vorbele in plans. Ortodocsi, catolici, atei... egali in suferinta. Nu am putut sa rezist si am plans si eu cu ei. Si acum cand va scriu, acelasi prag al plansului imi staruie in fata. Cum am putut sa ne schimbam intr-atat? Atatia ani in rau, ieri-azi in bine? Maine ce va fi? Nu stiu pentru altii, dar pentru mine ceva s-a schimbat.
Doamne-ajuta!
__________________
Parintele Arsenie Boca: Am vrut sa pun mana pe radacina durerii, care nu este alta decat pacatul... Rugandu-ma - pentru Pacea a toata lumea si pentru bunastarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici - aud deodata in urechea dinauntru infruntarea amarnica: "Nu te ruga de Mine sa le dau Pace, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada Pace pe pamant"..."
|