Lucrarea sihastriei

[vichy]

Am vazut ca originea Isihiadei din Rusia de la sfarsitul sec. al XIX-lea a fost Manastirea de la Neamt,loc unde Sfantul Paisie Velicikovski(1722-1794) a tradus in limba slavona FILOCALIA.
El a gasit aici o viata isihasta infloritoare dar…

ISIHASMUL DIN MOLDOVA A FOST PREDOMINANT IDIORITMIC(Lucrarea ascezei isihaste dupa reguli proprii):
„O caracteristica a sihastriilor romanesti este trairea in mici comunitati in asceza si nevointa individuala dupa ravna si puterea fiecaruia, trasaturi firesti si specifice sufletului de roman. Ei nu acceptau in inregimentarea de obsti mari cu mancarea si munca in comun. Sufletul lor prea solitar era prea mult legat de liniste, de libertatea interioara.Calugarii romani s-au impotrivit obstii chiar si la Muntele Athos si nesuportand asprimea vietii de obste au cerut infiintarea vietii idioritmice, cu care erau obisnuiti in tara. In Moldova procesul de trecere de la idioritmie la viata de obste a fost mult mai tacit, mai lent, iar in Tara Romaneasca au patruns si elemente de influenta slava si greaca. In Transilvania datorita conditiilor vitrege, trecerea de la sihastrie la manastire cu viata de obste organizata a fost mai lenta. In sec. XV in Moldova trebuie mentionate doua puternice centre idioritmice.”,Prof. Drd. Telea Marius, "Revista Teologica", revista oficiala a Mitropoliei Banatului, nr. 1/1995, pag. 81-91.
Sfantul Paisie,care venea de la Muntele Athos a ramas uimit, vazand altceva decat disciplina de la Sfantul Munte.
Isihiada din Rusia a fost o miscare bine organizata in manastiri,dar a cunoscut si o versiune populara sau intelectualista ,ambele idioritmice.Pelerinii/Nebunii dupa Hristos erau idioritmici,asa cum se vede din fragmentul de mai jos,extras din binecunoscutul roman PELERINUL RUS :
„Din mila lui Dumnezeu sunt crestin, dupa; fapte, mare pacatos, iar dupa starea sociala, un pelerin fara adapost, care umbla; din loc în loc. Toata averea mea este o traista cu posmagi, iar în san am Sfanta Biblie. Asta-i tot ce am.
Traducere din limba rusa de Arhimandrit PAULIN LECCA
Si totusi…
Nu de putine ori, isihasmul idioritmic a insemnat MOARTE.Nu de putine ori,prin el a venit PIERZANIA:
„Dar acestea sunt semne ale amagirii. Caci binele nu e bine cand nu se face bine. Unul ca acesta, chiar de se deda unei vieti de cea mai deplina liniste, e cu neputinta sa nu-si iasa din minti. Iar daca nu cade intr-o astfel de patima, totusi nu poate ajunge la dobandirea virtutilor si la nepatimire. Prin acest fel de luare aminte s-au amagit cei ce vad lumini in chip simtit si miros bune miresme si aud glasuri si alte multe de acestea. Unii din ei au cazut cu totul in stapanirea dracilor, fiind purtati din loc in loc si din tara in tara. Altii, necunoscand pe cel ce se preface in inger al luminii si de aceea primindu-l, au fost amagiti de el si au ramas neindreptati pana la sfarsit, neprimind nici un sfat de la oameni. Unii si-au pus mainile asupra lor insisi, si s-au facut sinucigasi, fiind scosi din minti de inselatorul, iar altii s-au aruncat in prapastii. In sfarsit, altii s-au spanzurat, si cine ar putea spune toate felurile amagirii diavolului?”
Sfantul Simeon Noul Teolog,Metoda Sfintei rugaciuni si atentiuni,Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii,vol. 8,Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,Bucuresti,1979
Despre rugaciunea mintii si a inimii si despre cum aceasta rugaciune a mintii si a inimii nimiceste demonii si-i arde neintarziat.
de un aghiorit necunoscut si deznadajduit
Un frate oarecare, rugandu-se odata în chilia lui cu zdrobire de inima si multa silina, suspinând la fiecare rugaciune, a avut o vedenie si a vazut multimi nenumarate de demoni, dintre care unii erau ca niste caini, altii ca zebrele, altii ca niste capre, altii ca vulpile si ca alte fiare (spuneam ca patimile oamenilor sunt numeroase si diferite). Acesti demoni acopereau o mare suprafata cu numarul lor, deoarece fiecare tagma era mare la numar.
Dar...
„Mistica ortodoxa este fara imagini,fara imagini este si calea ce duce la ea ,adica rugaciunea si meditatia…In general,spiritualitatea ortodoxa nu incurajaza ,ci chiar tinde sa elimine imaginatia,care serveste omului pentru a-si reprezanta si retrai prin simturi lucrurile spirituale…Tot ceea ce provine din imaginatia omeneasca este plin de subiectivitate si,ceea ce este si mai rau ,de senzualitate.Aceasta nu serveste la nimic.”(Serghie Bulgakov-1871-1944)
Iar fratele, vazandu-i, nu s-a tulburat, ci cu tot curajul si multa nadejde in Stapanul Hristos, deoarece in ceasul acela clocotea inlauntrul lui rugaciunea si inima lui era ca para de foc, s-a napustit asupra demonilor ca un leu furios, pentru a-i birui nu cu arme sensibile si vazute, ci cu arme nevazute si invincibile, cu numele lui Hristos adica. Pentu ca, ajuns în fata lor, a inceput sa spuna din adancul inimii: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma”. Si atat de tare isi silea si zdrobea inima cu numele lui Hristos, incat cu putin inima nu a plesnit si nu a iesit din locul ei. Cum spunea o data în felul acesta “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma”, vedea cum prindea câte un diavol si-l arunca foarte departe de locul unde era. Si iarasi spunând rugaciunea cu putere, arunca un altul… Si facând asa a reusit sa-i alunge pe cei mai multi cu numele lui Hristos; (spunem ca s-a eliberat de cele mai multe patimi prin Harul lui Hristos). Insa, cativa dintre acei diavoli, îndaratnici si rai, nu au plecat din locul acela, ci privindu-l pe frate cu ura si salbaticie ii spuneau: “Noi nu plecam nicidecum din acest loc, deoarece acest loc este locuinta a noastra veche”, adica sunt cateva patimi care, pentru ca s-au invechit, cu multa greutate pot fi alungate.
Dar...
„Mistica ortodoxa este fara imagini,fara imagini este si calea ce duce la ea ,adica rugaciunea si meditatia…In general,spiritualitatea ortodoxa nu incurajaza ,ci chiar tinde sa elimine imaginatia,care serveste omului pentru a-si reprezanta si retrai prin simturi lucrurile spirituale…Tot ceea ce provine din imaginatia omeneasca este plin de subiectivitate si,ceea ce este si mai rau ,de senzualitate.Aceasta nu serveste la nimic.”(Serghie Bulgakov-1871-1944)

Atunci fratele, auzind cuvântul acesta, s-a suparat tare si din multa lui suparare a aflat un fel de rugaciune a mintii mult mai înalta, foarte rara si nespus de grea. Voind sa-si sileasca si mai mult inima cu “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma”, intr-un anume fel inima lui se facea în întregime rugaciune, una cu rugaciunea; dupa aceasta mai presus de fiinta înfrangere a inimii scotea din adâncul sau un fel de suspin greu, dupa cum spunea profetul David: “Din suspinul inimii mele” si din prea multa silinta si din nemasurata suparare, fratele era aproape sa-si dea sufletul. Dar când sfarsea acel suspin adanc si greu, demonii care mai inainte erau salbatici si de nebiruit fugeau de la fata fratelui, ca si cand i-ar fi urmarit o sabie de foc. Si, cum mi se pare, fratele voia sa spuna cuvantul acela al Scripturii, care spune: “Si cu suspinurile din adanc ai facut sa rodeasca insutit durerile”. Deoarece cu cat mai din adanc scotea suspinul din fiinta sa cu durerea inimii, cu atat nimicea, pe acei demoni stapanitori, ai cu cat ii nimicea, cu atat rodea rod însutit.
Dar...
„Mistica ortodoxa este fara imagini,fara imagini este si calea ce duce la ea ,adica rugaciunea si meditatia…In general,spiritualitatea ortodoxa nu incurajaza ,ci chiar tinde sa elimine imaginatia,care serveste omului pentru a-si reprezanta si retrai prin simturi lucrurile spirituale…Tot ceea ce provine din imaginatia omeneasca este plin de subiectivitate si,ceea ce este si mai rau,de senzualitate.Aceasta nu serveste la nimic.”(Serghie Bulgakov-1871-1944)

Dupa ce a curatat fratele tot locul acela de demoni, si-a ridicat capul si a vazut la departare de sine ca la o aruncatura de piatra si chiar mai putin pe diavolii alungati, care stateau si se uitau inapoi cautând sa afle timp potrivit pentru a se intoarce la locul de unde fusesera alungati. (Spunem ca atunci cand patimile vor fi dezradacinate din inima cu silirea cea mai presus de fire a rugaciunii inimii, atunci se va pastra numai in minte amintirea lor; si daca se intâmpla sa lipseasca pentru o clipa frica de Dumnezeu si rugaciunea din om, atunci patimile inviaza din nou si se innoiesc). Iar fratele, voind sa-i alunge si de acolo, s-a asezat ca pe un scaunel si, aplecându-si capul pana la genunchi, se ruga precum se ruga oarecând vazatorul-de-Dumnezeu Moise, când L-a auzit pe Dumnezeu spunandu-i: „Moise, Moise, de ce strigi catre Mine?“ Rugadu-se deci si fratele cu mintea în acelasi fel, iata ca iesea din gura lui cand foc, ce ajungea pâna la locul unde erau demonii, cand ca un fel de gloante, ce ieseau din gura fratelui ca dintr-o pusca, cu atâta viteza impotriva demonilor, încat pe multi i-au nimicit. Iar când fratele spunea rugaciunea, si cu mai multa putere, se facea ca ies din gura lui ca niste ghiulele de tun care ucideau dintr-o data mai multi demoni, chiar pe cei mai puternici dintre ei. Când spunea rugaciunea fara multa silinta, ieseau si acestea mai mici, dar puternice, si loveau pe demonii mai mici. Vazand acestea, fratele si-a venit în fire si, iata, a înteles ca rugaciunea clocotea în inima lui precum fierbe si clocoteste apa în cazanul pus pe foc.
Dar...
Mistica ortodoxa este fara imagini,fara imagini este si calea ce duce la ea ,adica rugaciunea si meditatia…In general,spiritualitatea ortodoxa nu incurajaza ,ci chiar tinde sa elimine imaginatia,care serveste omului pentru a-si reprezanta si retrai prin simturi lucrurile spirituale…Tot ceea ce provine din imaginatia omeneasca este plin de subiectivitate si,ceea ce este si mai rau,de senzualitate.Aceasta nu serveste la nimic.”(Serghie Bulgakov-1871-1944)
Icoana nefacuta de Mana Omeneasca Prodromita de la Schitul Prodromul mantuieste in chip minunat de la pierzanie pe un monah isihast idioritmic.
Serghie, un monah de la manastirea Prodromul,crezandu-si mintii sale si bizuindu-se pe sine , iese din manastire fara binecuvantare si merge intr-o pestera din apropiere pentru a se nevoi acolo într-o viata idioritmica. Intr-o noapte, in timp ce isi facea canonul de rugaciune ,s-a pogorat deasupra lui un luceafar (diavolul) care il trsneste atât de tare ca monahul lesina. Dupa trei zile, venindu-si în fire, constata ca era slabit si surd cu desavarsire. Se inapoiaza la manastire, calugarii ducandu-l la icoana, impreuna facand rugaciuni. Se vindeca complet de surzenie si slabiciune.
Ierodiacon Cleopa Paraschiv,Icoana Nefacuta de Mana Omeneasca Prodromita ,Editura Panaghia
Aceasta lucrare minunata a fost consemnata si in Acatistul Maicii Domnului Prodromita
Condacul al 10-lea
Crezand mintii sale si lepadand ascultarea, monahul Serghie a cazut în înselare, iar prin aratarea draceasca s-a îmbolnavit, zacand ca un mort, si abia dupa trei zile s-a sculat, slabit fiind si ramanand fara auz. Dar, aducandu-l parintii la icoana facatoare de minuni, indata s-a tamaduit de surzenie,si atunci toata obstea I-a cantat Domnului intr-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Ascultatoare a Fiului tau ai fost, Nascatoare de Dumnezeu, si pe calea smereniei i-ai calauzit pe monahi, cerandu-le ascultare de povatuitorii lor. Izbaveste-i de înselari si de ispite pe monahii si pe mirenii iubitori de nevointa, ca sa iti cante tie asa:
Bucura-te, ca parintii au nadajduit ca monahul Serghie va fi tamaduit,
Bucura-te, ca de surzenie l-ai scapat si de mandrie l-ai izbavit,
Bucura-te, ca, patimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepadat de la fata ta,
Bucura-te, ca, ridicandu-se din iadul înselarii, si-a înteles greseala,
Bucura-te, ca din suferinte a înteles osanda neascultarii,
Bucura-te, invatatoare a ascultarii si Maica a indurarii,
Bucura;-te, a celor apasati de ispitele pierzatorului de suflete alinare,
Bucura;-te, a celor legati de lanturile diavolului dezlegare,
Bucura-te, ca mesterul care se indracise a fost izbavit de duhul care il muncea,
Bucura-te, ca in fata icoanei tale i s-au citit rugaciuni si el a simtit mijlocirea ta,
Bucura-te, ca pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scapat,
Bucura-te, ca vazându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ti s-a inchinat,
Bucura-te, slavita; Prodromita a Schitului Prodromu!
De aceea,Icoana Maicii Domnului Prodromita poate fi considerata si ocrotitoarea isihastilor(sihastrilor) care au cazut in patima parerii de sine,amagiti fiind de diavol sa se nevoiasca intr-o lucrare idioritmica.
Gavriil STIHARUL

[C-tin]

Mistica ortodoxa este fara imagini,fara imagini este si calea ce duce la ea, adica rugaciunea si meditatia.In general,spiritualitatea ortodoxa nu incurajaza ,ci chiar tinde sa elimine imaginatia,care serveste omului pentru a-si reprezanta si retrai prin simturi lucrurile spirituale. Tot ceea ce provine din imaginatia omeneasca este plin de subiectivitate si,ceea ce este si mai rau ,de senzualitate.Aceasta nu serveste la nimic.(Serghie Bulgakov-1871-1944) :)

Ma bucur sa aflu ca icoana ,,Prodromita", pe care o ador, este ocrotitoarea isihastilor.

M-a impresionat o femeie in varsta care vinde flori pentru a-si completa veniturile. Mi-a spus ca toata ziua, in timp ce vinde flori spune diverse rugaciuni de mai multe ori: ,,Tatal nostru", Psalmul 50 , ,,Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu...", rugaciunea inimii etc. Iar noaptea mai spune de asemanea cateva rugaciuni. Are necazuri, dar nu le pune la inima, caci se lasa in grija lui Dumnezeu. Nu judeca pe nimeni. Prezenta ei este linistitoare. M-am bucurat mult ca m-a lasat sa-i descopar o parte din taine, demonstrandu-mi ca aici, in mijlocul multimii putem fi sihastri.

[isaia]

Din experienţă şi din viaţa unor Sfinţi am constatat că Dumnezeu nu iubeşte munca fără rugăciune şi nici rugăciunea fără munca pentru milostenie.

[windorin]

Cand oamenii s-au strans la Iordan, la vederea Sfantului Ioan Botezatorul, ei au auzit cuvintele: "El este acela despre care a zis proorocul Isaia: Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui." (Matei 3,3) In care pustie striga Hristos? Oare in pustia Iordanului? Nu, in nici un caz Hristos nu se ducea sa strige in pustie, ca un om fara de minte, ci El striga in inimile pustii de dragoste ale oamenilor si in urechile cele surzite de minciuna.

In pustiul spatial nu pot merge decat o parte dintre noi, insa in pustiul interior suntem chemati cu totii, ascultand de "glasul celui ce striga in pustie". [COLOR=red]Are loc o interiorizare a pustiului[/COLOR], bazata pe adunarea mintii, in tacere si blandete. Pustiul inimii este pustiul in care striga si in care vrea sa traiasca Hristos, acesta este pustiul caruia El vrea sa-i dea viata. Aici isi arunca Semanatorul semintele Sale.