cred ca ae fi bine sa te concentrezi atentia asupra ideii ca indiferent cat de aproape sau departe te simti fTA de Dumnezeu, El iti cunoaste oricum fiecare gand in orice clipa si iti vede topate aptele, de asemeni in orice lipa. El nu este ca un prieten indepartat de care ti-a fost dor o vreme, dar cu timpul te-ai obisnuit cu lipsa lui si l-ai uitat, ci El este mai apropiat decat un frate sau decat cel mai bun prieten. E lanbga tine non stpo, chiar daca tu nu il simti. De asemeni, daca te intrebi de ce esti in ace3asta stare, parerea mea este sa nu cauti raspunsul la altcineva decat la tine. Daca tie iti este greu sa iti dai seama de ce, atunci unui om cre nu stie nimic despre tine, ii este imposibil. In afara de tine, singurul in masura sa te ajute sa gasesti raspunsul corect la aceasta intrebare ewste Dumnezeu, pentru ca El ti-a cunoscut dintotdeauna atat viata exterioara cat si pe cea interioara fara omisiunea unui detaliu cat de mic si aparent neinsemnat. Daca nu uiti de mine si daca vrei, atunci cand incerci sa te rogi, te rog fa-o si pentru mine pentru ca de multe ori sau de la un timp am exact aceeasi problema, iar cu rugqciunea se pate implini proverbul" dar din dar se face rai". Iti multumesc!
|