![]() |
![]() |
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
[size=1]
Intr-un interviu acordat redactorului-sef al revistei "Lumea Credintei" dl. Razvan Bucuroiu, parintele Mihail Stanciu, egumenul Manastirii Antim raspunde la intrebarea pusa de reporter legata de apropierea sfarsitului vremurilor ca simte un duh apocaliptic care bantuie omenirea , si anume haosul.. Care haos se concretizeaza pe zi ce trece atat in confuzie religioasa, dogmatica cat si in confuzie morala, prin inversarea valorilor si inlocuirea lor cu repere etice neutre religios, dar care promoveaza imoralitatea la nivel de normalitate . Si accentueaza parintele Mihail ca asa ceva inca nu s-a mai vazut de-a lungul vremurilor. Intr-un alt loc al aceluiasi interviu se accentueaza ca instaurarea economiei de piata cu al ei consumism in tara noastra a accentuat dezvoltarea egoismului printre romani, ceea ce a dus la o izolare unii fata de altii a acestora, ceea ce a condus la slabirea unitatii poporului nostru si o data cu aceasta si a credintei ortodoxe stramosesti. Ceea ce s-a constituit intr-o evolutie diametral opusa fata de cea din perioada comunismului, cand suferintele pe care a trebuit sa le infrunte poporul nostru i-au intarit coeziunea in credinta. Pe de alta parte, intr-un alt interviu, renumitul duhovnic de la Manastirea Sf. Maria din Techirghiol, parintele Arsenie Papacioc, la o constatare a reporterului cum ca "laicatul nostru se indeparteaza din ce in ce mai mult de Biserica, nemaiparticipand la slujbe si nemaitinand legatura cu duhovnicii", raspunde ca nu trebuie sa preocupe pe nimeni in mod individual asemenea constatari, ci fiecare sa se preocupe de propria persoana, la modul crestin-ortodox vorbind. Pentru ca astfel de constatari "nu vine lumea la Biserica, nu mai tine legatura cu duhovnicul" i-ar putea sminti pe credinciosi luati individual, indepartandu-i de credinta noastra ortodox, argumenteaza parintele Arsenie. Cu alte cuvinte, nu ar trebui sa ne preocupe la modul general un astfel de subiect precum apropierea sfarsitului vremurilor, caci cazand in deznadejde ne-am putea departa tot mai mult de credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu sa ne ajute sa trecem prin astfel de vremuri! [/size] |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Ori pilda altuia...: Traieste-ti viata ca si cum ai muri a doua zi, dar munceste ca si cum n-ai muri niciodata! Deci nu numai sa stam netulburati si cu nadejde mare in Dumnezeu, dar fiecare zi sa ne prinda pregatiti sufleteste ca pt pasul cel mare, caiti-spovediti de pacate si impartasiti ! |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Frate intru Hristos Constantin,
Referitor la subiectul acestui topic am gasit, zic eu, un citat relevant din predica Sfantului Ioan Maximovici "Cuvant la Infricosata Judecata", preluat din cartea "Noi Minuni ale Sfantului Ioan de San Francisco", p. 158-159: Citat:
In afara faptului ca acest haos il resimt deseori pe strazi sub forma injuraturilor de lucruri sfinte pe care trecatorii si le adreseaza reciproc sau nu numai sau sub forma tonului relativ rastit cu care se adreseaza din obisnuinta (cred) crestinii unii altora, mai deunazi(ieri, duminica) am constientizat pentru prima data ca acest haos incepe cu incetul sa se extinda si asupra Bisericii ortodoxe ca institutie de cult religios. In sensul ca desi nici eu nu prea sunt usa de biserica, ajungand la Sfanta Slujba in jurul orei 9.45, mult timp dupa aceea usa lacasului de cult a continuat sa se deschida si sa se inchida (eufemistic vorbind), chiar si in timpul ingenuncherilor, prin "mila" atat a unor crestini intarziati (cu acestia nu prea am nimic, caci si eu fac parte din categoria lor...), dar mai ales a unor crestini care, iarasi imi spunea gandul ca se plictisisera de Sfanta Slujba, chiar unii din vecinatatea locului in care ma gaseam, si se gandisera sa paraseasca tocmai atunci (in timpul ingenuncherilor) Sfanta Biserica. Cu efectul cunoscut, cel de imprastiere a atentiei si mai ales a mintii. Poate ca si eu sunt slab in credinta de mi se intampla asa. Pe toate numai Domnul le stie. Dumnezeu sa ne ajute sa trecem prin astfel de vremuri! Doamne ajuta, frate Constantine! |
#4
|
||||
|
||||
![]()
In zilele nostre sunt oferite posibilitati de satisfacere a unor nevoi de prisos sau a unor nevoi imaginate. Asa ca omul nu se mai opreste la acoperirea nevoilor lui de baza, ci considera nevoi de baza toate nevoile pe care si le poate acoperi. Omul atunci cand intra in cele nepatrunse fara cunoasterea ratiunilor lor este firesc sa nu le poata directiona spre bunul lor scop final, rezultand de aici pericole imense.
|
#5
|
|||
|
|||
![]()
Citand Costel
Citat:
Pare-mi-se ca ai multa, multa dreptate. Sa iau si sa incerc si sa explic logic, asa cum se cade acestui secol lipsit aproape in intregime de credinta. Anul trecut, la materia "Economie Politica" (am uitat sa precizez ca sunt student la FSEAP (Fac. de Stiinte Economice si Administratie Publica a Univ. "Stefan cel Mare" Suceava), am invatat ca pentru a-si spori volumul vanzarilor proprietarii afacerilor apeleaza la marketing, un talmes-balmes mai mult sau mai putin mincinos cu care incearca sa le vanda clientilor tot mai multe din produsele lor spre a-si spori vanzarile (inchinare deci la idolul ban - euro sau dolar sau ce-o mai fi el...) . Pe de alta parte noii veniti pe taramul afacerilor, poate si cu produse noi, care n-au mai existat pana atunci pe piata si de care e posibil ca bietii consumatori nici sa n-aiba nevoie, promoveaza un marketing agresiv in scopul de a-si forma un segment de piata stabil ca vanzari. Toti acestia (atat "business-menii versati, cat si incepatorii intr-ale afacerilor) reusesc sa-l bulverseze de-a binelea pe client si sa-i imparta atentia (si deci mintea) intr-o suta sau o mie de locuri (sau mai multe), fiecare loc corespunzand unui produs cu al carui marketing agresiv s-a intalnit deja sau unui produs pe care ca poate, el, "maria sa" clientul l-a si folosit de una sau mai multe ori. Cu mintea atat de imprastiata, fixata pe multitudinea exagerata de sortimente de produse existente, unde sa mai ramana loc, Costel, macar unui coltisor in creierul acestor adevarati sclavi ai consumului, care suntem noi - eu, tu si altii - dedicat in mod special credintei si comunicarii cu Mantuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos prin rugaciune si meditatie. Domnul sa ne ajute sa putem trece prin astfel de vremuri, Costel. .................................................. .................................................. ......... Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ne pe noi, pacatosii! |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#7
|
|||
|
|||
![]()
Observ o oarecare deviere de la subiectul acestui topic.
Fratilor intru credinta, va rog din inima, reveniti la subiect: HAOSUL- semn al sfarsitului lumii. Domnul sa ne ajute sa putem trece prin aceste vremuri. .................................................. ...................................... Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii! |
#8
|
||||
|
||||
![]()
Haosul este evident si de netagaduit cam peste tot si el are la baza necrediinta si poftele trupesti ajunse la rang de virtute. Trupului si nevoilor lui din ce in ce mai lacome , ne fac pe noi oamenii in general, a avea un comportament nesabuit, lipsit de ratiune , animalic, nemaitinand cont de cei din jur si de cele ce ne inconjoara. Complacerea in pacat este evidenta, iar acolo unde exista credinta si dragoste de Dumnezeu, se intampla in multe cazuri lucruri ciudate, un fel de amestec dureros intre credinta si pacat. Exista o contradictie evidenta la aspiratiile celui credincios si acceptarea , trairea efectiva in pacat. E mult mai usor a trai numai in pacat, ca apoi sa raspunzi de cele faptuite, decat a combina credinta cu pacatul , cu acceptarea caderii in pacat, fenomen pus pe seama neputiintei firii omenesti. Aceasta combinatie extrem de periculoasa intre credinta, neputinta si caderea in pacat duce inevitabil la haos. Ori esti religios ori nu esti. Aici nu-i cale de mijloc. Compromisul este in cele mai multe cazuri, fatal. De fapt spre asta ne indreptam.
|
#9
|
||||
|
||||
![]()
Haosul este evident si de netagaduit cam peste tot si el are la baza necrediinta si poftele trupesti ajunse la rang de virtute. Trupului si nevoilor lui din ce in ce mai lacome , ne fac pe noi oamenii in general, a avea un comportament nesabuit, lipsit de ratiune , animalic, nemaitinand cont de cei din jur si de cele ce ne inconjoara. Complacerea in pacat este evidenta, iar acolo unde exista credinta si dragoste de Dumnezeu, se intampla in multe cazuri lucruri ciudate, un fel de amestec dureros intre credinta si pacat. Exista o contradictie evidenta la aspiratiile celui credincios si acceptarea , trairea efectiva in pacat. E mult mai usor a trai numai in pacat, ca apoi sa raspunzi de cele faptuite, decat a combina credinta cu pacatul , cu acceptarea caderii in pacat, fenomen pus pe seama neputiintei firii omenesti. Aceasta combinatie extrem de periculoasa intre credinta, neputinta si caderea in pacat duce inevitabil la haos. Ori esti religios ori nu esti. Aici nu-i cale de mijloc. Compromisul este in cele mai multe cazuri, fatal. De fapt spre asta ne indreptam.
|
#10
|
|||
|
|||
![]()
Nu trebuie sa ne preocupe ce fac ceilalti ci sa ne intereseze ce facem noi in timpul sf.Liturghii ,cat de atenti suntem la slujba .
E bine sa stai undeva unde traficul in biserica este mai redus iar faptul ca altii sunt cum sunt oricum nu poate fi schimbat. Deci incearca sa vii mai devreme la Sf.Liturghie si fii tu bland si smerit si vei vedea cum se comporta si ceilalti din jurul tau.Incearca sa traiesti momentele slujbei si vei pleca transformat si mai putin preocupat de haosul din jur. Poate prin felul tau de a fi vei schimba viata catorva persoane si ei la randul lor pe a altora s.a.m.d. |
|