Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Din Noul Testament
 
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 11.04.2009, 19:52:45
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.411
Implicit Meditatii inainte de Inviere

Doresc sa redau mai jos un capitol din teza de doctorat a Parintelui Galeriu (pag. 165-170), care printre altele atinge doua puncte sensibile, marcate cu font ingrosat.

[COLOR=black]"Pentru oricine, crucea și moartea sînt o negație, sînt cea mai tulburătoare contestare a vieții, a voinței de a trăi. Dar, potrivit Revelației, Dumnezeu este afirmație, afirmația absolută, în Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, în Hristos totul este «da», numai «da», așa cum mărturisește Sfîntul Apostol Pavel (n Cor. I, 19-20). Dacă în Dumnezeu și în Hristos, Care e revelația plenară a lui Dumnezeu, totul e «da», afirmație, viață: «Eu sînt învierea și viața» (loan XI, 25), ce înseamnă atunci această imensă și inevitabilă negație, care e crucea și moartea cu care ucenicii trebuie să se confrunte în persoana lui Mesia însuși? Schimbarea la față e răpunsul la întrebarea și neliniștea lor. E răspunsul dat acestei negații, care vrea să conteste viața. E un răspuns imediat și revelator, prin aceea că în evenimentul de pe Tabor se face un salt dincolo de cruce și de mormînt și se descoperă viața atotbiruitoare a învierii încă înaintea morții. In Schimbarea la față e deja prezentă învierea. Faptul implică crucea, nu o anulează. O implică însă ca un eveniment spiritual voit, ca o acceptare liberă, conștientă si nu fatală, ca un moment transformator de trecere. Dar crucea și moartea ca atare sînt depășite, consumate în slava învierii pe care schimbarea la față o anticipa acum pe Tabor. In Hristos învierea e pregustată înainte de Golgota. In Hristos acest «da» absolut al învierii nu e întunecat nicidecum de negația crucii și a morții. Acestea din urmă sînt o cale, finalitatea e învierea. Niciodată în Hristos și în creștinul credincios moartea nu acoperă întreg orizontul existenței. Cînd Domnul spune: «stricați Templul a-cesta (cel vechi desigur) și-n trei zile îl voi zidi», Domnul contempla deja în Sine «Templul cel nou» al învierii. Schimbarea la față e confirmarea directă a acestui viitor-prezent, viitor anticipat. Și este evidența concretă a principiului fundamental al vieții, al afirmației, care nu poate fi infirmat de negația morții, ci numai secondat de ea. In ce ne privește pe noi, acest act al transfigurării Domnului ne încredințează că dacă n-ar fi fost păcatul noi am fi dobîndit calitățile învierii printr-o jertfire spirituală, evitînd traversarea tragică a morții.[/COLOR]

[COLOR=black]De asemenea, faptul că «Fiul Omului» pregustă învierea încă înainte de evenimentele care L-au dus pe Golgota, însemnă că taina și puterea învierii nu sînt strict dependente de nici o ambianță seculară, sînt independente chiar și de Golgota; e un fapt divin absolut liber, dincolo de orice accident sau determinism dinafară. Nu se poate pune deci întrebare simplistă: cum am fi avut revelația învierii, faptul capital al Evangheliei,[/COLOR][COLOR=black]dacă nu ar fi avut loc trădarea lui Iuda, procesul intentat de Ana și Caiafa și osînda confirmată de Pilat?[/COLOR][COLOR=black] Nu aceștia sînt factorii determinanți. «Fiul Omului merge precum este scris și vai aceluia prin care se vinde» (Matei XXVI, 24). De aceea nu se poate spune: «dacă Iuda e un instrument al învierii, atunci de ce e osîndit?» El este osîndit în păcatul și nepocăința lui. Invierea se putea descoperi în istoria Bisericii eventual într-un alt context, nu însă fără jertfirea vechiului eon. Nu se poate vorbi în sensul strict al cuvîntului nici de «felix culpa Adami», nici de alte cauze exterioare. Nu păcatul lui Adam ne-a adus darul întrupării și al învierii, ci taina iconomiei divine, al cărei obiectiv este creștinul. Păcatul a schimbat doar fața divină a jertfei; a făcut-o hulită, disprețuită și extrem de dureroasă. «Omul a determinat forma întrupării ca iubire crucificată». Dar în acest abis al umilirii, Domnul a descoperit o și mai mare strălucire, o și mai infinită putere a iubirii, în cruce; «unde s-a înmulțit păcatul, a prea prisosit harul» (Rom. V, 20).[/COLOR] [COLOR=black]Jertfa și învierea, incluzînd pactul se plasează în același timp și dincolo de păcat, în lumea libertății și a creației. «Tatăl Mă iubește, pentru că Eu îmi pun viața Mea, ca iarăși să o iau. Nimeni[/COLOR]
[COLOR=black] nu o ia de la Mine...», zice Domnul (loan X, 17-18). Invierea nu e din lumea aceasta, dar este pentru lumea aceasta. E un dar de sus care depășește infinit «structurile» căderii."

...continuare mai jos...
[/COLOR]
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
 



Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
cantarile de Inviere raisa2006 Muzica Bisericeasca 20 03.05.2012 21:52:08
Meditatii Mihnea Dragomir Din Noul Testament 16 26.04.2012 12:10:01
Noaptea de Înviere Carmen FUNIERU Diverse Sarbatori 3 05.04.2010 15:40:34
Povestea unei meditatii la Isaia RaduIoan Intamplari adevarate 4 20.01.2009 02:18:43
Meditatii.... Glamorous_witch Alte Religii 50 09.10.2008 12:14:40