o casnicie esuata :(

[Daniela87]

Chiar azi, chiar acum se implinesc cinci ani de cand a inceput povestea mea cand l-am cunoscut pe Ionut, venise acasa din strainatate (vorbisem deja la telefon cateva luni). Eram copii amandoi, eu aveam 17 ani el abia implinea 21. Ne-am iubit enorm, el a trebuit sa plece inapoi in Februarie dar s-a intors in Mai si ne-am casatorit cu 2 sapt inainte sa termin eu liceul. Visasem la o facultate, la o cariera..dar am lasat toate si am plecat cu el..visam sa avem cea mai frumoasa casnicie... nu a fost asa insa. El a devenit indiferent pt o perioada (poate ca si din cauza mea) eu plangeam intr-una, nu il intelegeam, m-am comportat ingrozitor... Amenintam mereu ca ma sinucid, ca vreau sa ne despartim... El a inceput sa imi ceara din ce in ce mai multe, parca simteam ca e tot mai distant. S-au intamplat multe, ce sa mai zic. Am ramas insarcinata si am aflat cand eram in luna a saptea ca el mai tine inca legatura cu fostele lui. Il acuzam mereu ca ma inseala (desi mi-a jurat ca nu s-a intalnit niciodata cu altcineva cat am fost impreuna). Il iubeam enorm dar ma comportam ca un copil desi gateam, faceam curat si aveam grija de copil... Aveam impresia ca fac totul perfect si ca doar el nu ma intelege dar nu era asa..

Mi-am gasit din nou de lucru cand avea copilul un an si jumatate...si cred ca asta a fost inceputul sfarsitului... Am intalnit un coleg care mi se parea ca imi da mai multa atentie(desi nu s-a intamplat nimic intre noi), eram rece cu sotul meu si am hotarat sa ma mut desi el m-a rugat de multe ori sa ma razgandesc. Mi-am gasit chiar alta casa dar mi-am dat seama ca nu o sa il ot lasa, pur si simplu nu puteam da cu piciorul atator ani impreuna. Ne-am impacat dar nu m-am schimbat.. Eram tot la fel de artagoasa, nu voiam sa merg cu el la ai lui, el ma jignea mereu, iesea in oras singur...pana cand a ajuns sa dea in mine... Am plecat in aceeasi seara, ne-am mai vazut intre timp apoi eu am mers in tara si a venit si el (am aflat abia cand a ajuns ac)olo si m-adurut enorm pt ca nu a vrut niciodata sa mearga cu mine).. Eu mi-am gasit pe altcineva si m-am hotarat sa il uit definitiv, el m-a mai cautat de cateva ori dar a renuntat. Intre timp m-am gandit mult la tot ce a fost, mi-am analizat comportamentul si mi-am dat seama ca am gresit enorm. Nu imi doresc nimic altceva decat sa ne impacam, sa invat sa ma comport si sa fiu o sotie adevarata asa cum am invatat cand am fost acasa.

Nu prea stiu ce simte el... pare uneori ca inca ma mai iubeste, mai vine si mai sta uneori pe la noi acasa dar zice ca nu poate trece peste hotararea pe care a luat-o si ca stie ca nu are cum sa ne fie bine. Acum e in tara... mi-e teama ca o sa isi gaseasca pe altcineva desi nu am nici un drept sa il judec daca ar face asta. Ma simt murdara si nenorocita am distrus tot ce a fost bun in el si in mine.. Si am atat de putini prieteni care sa ma inteleaga. Am mers la marturisit in postul asta dar sunt atat de putine lucruri pe care le poti spune parintelui in 10 min cand asteapta alti 30 de oameni la rand... In plus cea mai apropiata biserica ortodoxa romaneasca de aici e la vreo ora jumate cu trenul, ajung abia o data pe luna sau chiar mai rar.

Am fost crescuta sa fiu o crestina adevarata si am dat cu piciorul la toate invataturile de acasa, am pacatuit enorm si mi-am distrus casnicia... As vrea sa pot repara ceva dar, ah, e prea tarziu... Singura speranta imi mai ramane la Doamne Doamne, poate o sa schimbe El cu ceva hotararea sotului meu de a nu ne mai impaca niciodata.
Am fost de multe ori la ghicitoare si parca simt mereu nevoia de a mai merge din nou dar m-am hotarat sa nu mai merg, as vrea sa pot sa las tot in grija Domnului si sa faca El ce e mai bine pt amandoi si pentru Alex, mititelul meu...
Am nevoie de prieteni, de incurajari si de rugaciuni.. stiu ca pe buna dreptate o sa se gaseasca multi sa ma judece dar am nevoie de voi...

[glykys]

Nu te judeca nimeni,pune-ti speranta in Dumnezeu! Cred ca tot ce s-a intamplat intre voi s-a datorat lipsei de maturitate, insa aveti un copil si asta trebuie sa va responsabilizeze. Tu ce doresti,de fapt? Sa te impaci cu el? Ia-ti un ragaz de gandire, analizeaza-ti comportamentul si apoi incearca sa nu mai faci aceleasi greseli. Incearca sa scapi de sub aceasta dependenta emotionala si sa fii o femeie sigura pe tine. Daca el va vedea ca te-ai schimbat, isi va reconsidera alegerea. Iar daca e sa fie pentru tine, va fi! Nu te mai duce la ghicitoare, ca iti atragi alte pacate!

[Daniela87]

In primul rand imi doresc sa nu mai fiu asa cicalitoare si sa il pot intelege... si mai ales sa ii pot arata atunci cand imi place ce face, sa nu mai fiu asa schimbatoare... Da, cred ca am nevoie de un timp de gandire, timp in care cu adevarat sa ma schimb. Imi e tare greu totusi sa stau departe de el, sa nu il caut pana cand nu o sa ma simt pregatita. E primul Craciun pe care il petrec fara el si, cum am zis imi e teama ca e cu altcineva... Dar asa cum ai spus daca e de sus sa fim din nou impreuna o sa fim. O sa ma rog neincetat in primul rand pt a reusi sa ma schimb si mai apoi pentru a reusi sa construiesc familia pe care mi-am dorit-o dintotdeauna.

Ce e ciudat e ca in absolut nici un alt domeniu nu sunt asa, la lucru sunt apreciata (lucrez intr-un birou de contabilitate), am reusit sa ma mut singura intr-un apartament in timp ce aici majoritatea familiilor cu copii sau a celor singuri stau cate 6-7 in casa... Numai ceea ce mi-am dorit cel mai mult nu am: o familie fericita si frumoasa. Si e doar vina mea ca nu o am.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Daniela87

In primul rand imi doresc sa nu mai fiu asa cicalitoare si sa il pot intelege... si mai ales sa ii pot arata atunci cand imi place ce face, sa nu mai fiu asa schimbatoare... Da, cred ca am nevoie de un timp de gandire, timp in care cu adevarat sa ma schimb. Imi e tare greu totusi sa stau departe de el, sa nu il caut pana cand nu o sa ma simt pregatita. E primul Craciun pe care il petrec fara el si, cum am zis imi e teama ca e cu altcineva... Dar asa cum ai spus daca e de sus sa fim din nou impreuna o sa fim. O sa ma rog neincetat in primul rand pt a reusi sa ma schimb si mai apoi pentru a reusi sa construiesc familia pe care mi-am dorit-o dintotdeauna.

Ce e ciudat e ca in absolut nici un alt domeniu nu sunt asa, la lucru sunt apreciata (lucrez intr-un birou de contabilitate), am reusit sa ma mut singura intr-un apartament in timp ce aici majoritatea familiilor cu copii sau a celor singuri stau cate 6-7 in casa... Numai ceea ce mi-am dorit cel mai mult nu am: o familie fericita si frumoasa. Si e doar vina mea ca nu o am.

Pentru pacatele tale a ingaduit D.zeu sa ai de toate dupa dorinta numai pace si liniste sa nu ai in suflet. Tihna sufletului este cea mai de pret , nu se compara cu nimic pamintesc. Dupa parerea mea nu ai nevoie in primul rind de perieteni , de comunicare , de sustinere afectiva, de incurajari , de consiliere sau consulting. Mai intii de toate ai nevoie de un duhovnic bun , chiar daca el ar exista la capatul pamintului si nu o data pe luna iar mai apoi ai nevoie de D.zeu (de fapt El este prima nevoie !) si de traire ortodoxa curata pt. iertarea si ispasirea pacatelor . Trebuie sa revi la mentalitatea trainica si adevarata a ortodoxului autentic , cea pe care ai pierdut-o aproape , si sa te reapuci sa vietuiesti ortodox. Deja ai mentalitate occidentala sau transoceanica : afirmi ca mai intii ai nevoie de prieteni , de sfaturi , sa-ti reconstruiesti familia...si abia la urma de D.zeu. Viata omului nu are in centrul ei omul ci pe Hristos.
Nu te cert, ci imi spun parerea gindind ca esti satula de patimit. Un proverb romanesc spune ca ,,dupa plata si rasplata" , probabil ca asa ai si intimpinat . Dar cautindu-l pe D.zeu lucrurile se pot schimba . Se pot schimba nu neaparat in sensul in care vrem noi,ca iti vei redobindi fostul sot, de exemplu . Noi nu stim nici o data de la inceput ce voieste D.zeu cu noi si nici nu intelegem imediat de ce ne trimite ceea ce ne da. Abia mai tirziu se poate intimpla sa intelegem si sa constatam ca asa cum ne-a dat El a fost cel mai bine pt. noi in momentul si situatia respectiva. De aceea atunci cind ne rugam sa ne dea cite ceva nu trebuie sa ne rugam ca sa ne dea ceva anume ci sa ne dea ceea ce ne este noua spre mintuire !
Cauta in primul rind duhovnicul , tine legatura strinsa cu el si apoi...nu uita : ,, ...cautati mai intii imparatia lui D.zeu si dreptatea lui si restul se vor adauga voua" (Matei V.)

[asmosis]

Daniela87, cu tot respectul, desi nu raspund la asemenea "thread-uri" voi face o exceptie. Asemenea probleme nu se rezolva pe forumuri, e foarte usor sa te plangi si foarte greu sa gasesti o rezolvare. TU si NIMENI ALTCINEVA, tu esti cel mai bun arbitru al tau. Am raspuns la mesaj pentru ca am vazut ce a scris zaharia_2009. Am o intrebare, tu in afara de citatele din biblie stii sa te raportezi si la altceva? Tare as vrea sa vad cum poti purta o conversatie si fara citatele alea. Sa nu mai zic de duhovnici sau cum le spuneti voi. Ce frumos motivezi zaharia_2009, arunci acolo in vant, pai Dumnezeu a vrut...pentru pacatele tale...foarte stas sintagmele. Oricat de greu iti e Daniela, toate raspunsurile se afla in sufletul tau. Tine minte, nu avea incredere decat in tine. Mult succes!

[speranta1970]

Am citit thread-ul postat de tine si sincer imi pare nespus de rau pentru suferinta ta. Faptul ca vezi greselile tale si te intorci cu fata la Dumnezeu sa te ierte si sa te ajute este un pas bun pe calea cea dreapta. Noi toti gresim intr-ul fel sau altul dar Tatal nostru se bucura pentru noi si are mila de noi cand ne indreptam spre el cu cainta si rugam pe el sa ne ajute, dar cum ai spus si tu Daniela , sa faca Domnul cum crede el de cuvinta.

Eu sper ca Dumnezeu va avea mila de tine si te va ajuta sa treci peste durerea care te apasa acum.Ma rog pentru tine si pentru micutul tau, ca Domnul sa-ti duca liniste si pace si sa te ajute cum gaseste el de cuvinta.Doamne ajuta!!!!

Sa nu disperi, sa iti pui toata credinta in Domnul si sa accepti tot ce-ti va da El, ca El stie mai bine ce ne trebuie si ce e bine pentru noi.Pace si fericire tie si la micutul tau . Sarbatori fericite!!!!

Eu sunt intr-un fel in situatia sotului tau...dar acum trebuie sa dai tu tot din tine pentru a salva ce se poate salva;lasa ghicitorile cauta-l si roaga-te la Maica DOMNULUI...Fa acum tot ce trebuia sa faci inainte si cred ca lucrurile se pot schimba.DOAMNE AJUTA_TI!!!

[Daniela87]

Va multumesc tuturor pentru incurajari si pentru critici de-o potriva. Imi pare bine ca am nimerit pe acest forum, e greu sa intalnesti aici persoane care sa iti vorbeasca de Dumnezeu si de rugaciune. Da, am incredere ca El o sa faca ce-i mai bine pentru toti trei, chiar daca nu o sa fie ce vreau eu. Sper ca o sa se intample cevasa fim toti impacati si mai ales mititelul meu care intreaba non-stop de tati al lui sa fie fericit.

[AlinB]

Pai cred ca ar trebui sa incepi prin a-i spune lui toate astea si vezi ce zice..

[florinbrasov0]

În prealabil postat de asmosis

Daniela87, cu tot respectul, desi nu raspund la asemenea "thread-uri" voi face o exceptie. Asemenea probleme nu se rezolva pe forumuri, e foarte usor sa te plangi si foarte greu sa gasesti o rezolvare. TU si NIMENI ALTCINEVA, tu esti cel mai bun arbitru al tau. Am raspuns la mesaj pentru ca am vazut ce a scris zaharia_2009. Am o intrebare, tu in afara de citatele din biblie stii sa te raportezi si la altceva? Tare as vrea sa vad cum poti purta o conversatie si fara citatele alea. Sa nu mai zic de duhovnici sau cum le spuneti voi. Ce frumos motivezi zaharia_2009, arunci acolo in vant, pai Dumnezeu a vrut...pentru pacatele tale...foarte stas sintagmele. Oricat de greu iti e Daniela, toate raspunsurile se afla in sufletul tau. Tine minte, nu avea incredere decat in tine. Mult succes!

As zice sa ai incredere in Dumnezeu, in primul rand. Daca nu poti merge la Sfanta Liturghie in fiecare Duminica o poti asculta ori la radio live, chiar si pe net, din cate stiu. Ori o descarci si asculti din calculator. O spovedanie deasa, pe cat potisibil la 4 saptamani, e binevenita.
Dumnezeu sa va ajute!