Pomenirea ( parastasele )

[davidiancu007]

Am hotărât să organizăm un priveghi pentru bunica mea în casa în care a trăit toată viața. E prima dată când trebuie să organizez așa ceva. Sunt așa de pierdut. Bunica a iubit atât de mult acea casă. Cum pot face ca totul să fie perfect?

În prealabil postat de georgeval

Canonic nu se fac parastase duminica, mai ales in Duminica Rusaliilor. Din pacate principul iconomiei in privinta unor canoane este dus la extrem, ca si in cazul parintelui.
Motivul invocat de catre parintele paroh este irelevant. Nu inteleg de ce nu accepta sa faceti in pe 6 iunie sau nu va amanat pentru sambata urmatoare. Motivul invocat nu este unul solid pentru misiunea pastorala a preotului paroh.

Din cate stiu eu parastasele se fac inainte de implinirea termenului pentru care se fac, daca nu este posibila tinerea lor exact in ziua potrivita. In ceea ce priveste problema dvs. nu inteleg de ce nu mergeti la o alta biserica si sa oficiati parastasul? Simplu. Sunt atatea biserici. Mergeti la o bisericuta mai modesta, fara atatea pretentii si poate veti fi multumit. De 10 ani tin mereu parastase pentru fiica mea, pentru parintii, fratii si surorile mele. Cand am tinut parastasul de 40 zile pentru fiica mea, am fost intrigata, revoltata, indurerata si nemultumita de faptul ca la urma, invitatii se simteau ca la un chef... parca uitasera ca era o masa in memoria cuiva.. De atunci nu mai fac mese acasa sau in alta parte, merg la biserica singura, cine vrea sa vina e binevenit, nu insist catre nimeni sa fie prezent la slujba de comemorare, particip la slujba si apoi impart de pomana la cei prezenti, la cei care asteapta prin fata bisericii, pe strada... Mi se pare ca e mai potrivit sa impart de pomana decat sa organizez o masa care sa devina chef....La Paste procedez la fel, pregatesc cateva pungi cu bucate, oua, prajituri si le impart la cei care stau pe langa biserica, la copiii pe care-i lasa parintii sa primeasca (cer permisiunea parintilor inainte de a le da pachetul, in ziua de azi nu stiu cum sa mai procedez sa nu fii suspectat de te miri ce), la Craciun uneori fac la fel, alteori impart acasa ceva, catre copiii care vin la colindat, catre vecinii mai nevoiasi...

[cristiboss56]

Bunule Doamne , aminteşte-Ţi de robii Tăi ( numele ) şi iartă-le lor greşelile pe care le-au săvârsit în timpul vieţii lor , pentru că nimeni nu este fără de păcat în afară de Tine, care ai puterea să dai pace celor plecaţi dintre cei vii.
Prin Dumnezeiasca Ta înţelepciune şi dragoste pentru oameni , Tu binecuvântezi şi dai fiecăruia ceea ce are nevoie. Mântuitorule, odihneşte sufletele robilor Tăi ( numele ) care şi-au pus nădejdea în Tine Atotputernicule. În mijlocul sfinţilor , Iisuse Hristoase , odihneşte sufletele robilor Tăi , acolo unde nu este durere nici întristare, ci viaţă fără de moarte. Amin ! +

[malmo]

[COLOR=black]As vrea foarte mult sa stiu in ce fel ajuta pomenirile si parastasele pe cei care din diferite motive: deprimare, deznadejde, boala, sau pur si simplu disperare, ajung sa isi ia viata. [/COLOR]

[COLOR=black]Cum poate fi ajutata o asemenea fiinta care a savirsit aceasta cumplita tragedie? Cum putem noi, cei ramasi, ajuta mai departe la iertarea pacatelor, asta in afara celor aratate mai sus (in situatii normale). [/COLOR]

[COLOR=black]Caut si caut sa vad ce se mai poate face, in afara de rugaciuni si pomeniri, ptr iertare si mintuirea lui in fata Domnului. [/COLOR][COLOR=black]Practic am ajuns sa orbecai in tot felul de intrebari la care nu gasesc raspuns. [/COLOR]

[COLOR=black][COLOR=#551a8b]Kungl. Vetenskapsakademien, KVA - Julius Borcea - Newsdesk[/COLOR][/COLOR]

[Carmen FUNIERU]

Cum poate fi ajutata o asemenea fiinta care a savirsit aceasta cumplita tragedie?



Am aflat şi de la stareţul unei mânăstiri (unde am vrut să dau un pomelnic), că cel care a refuzat ajutorul bisericii, care a refuzat în timpul vieţii spovedania la preot, nu poate fi pomenit în biserică la nici o slujbă. Şi mi se pare logic acest lucru, deşi este foarte trist.
Cu atât mai greu este pentru cei care s-au despărţit de Dumnezeu prin cumplitul păcat al sinuciderii.
Singurul mod de a avea parte de pomenire, este rugăciunea făcută pentru rudele lui credincioase, rostind numele lor de botez, şi a spune apoi "cu tot neamul lor cel adormit".
Desigur că, în particular, mă pot ruga pentru un astfel de suflet, pot face milostenii pentru el, dar nu pot şti în ce măsură sunt primite.
Am înţeles că fac excepţie aici cei care au avut boli psihice grave.
În astfel de cazuri este bine de cerut şi respectat părerea duhovnicului.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Carmen FUNIERU

Cum poate fi ajutata o asemenea fiinta care a savirsit aceasta cumplita tragedie?



Am aflat şi de la stareţul unei mânăstiri (unde am vrut să dau un pomelnic), că cel care a refuzat ajutorul bisericii, care a refuzat în timpul vieţii spovedania la preot, nu poate fi pomenit în biserică la nici o slujbă. Şi mi se pare logic acest lucru, deşi este foarte trist.
Cu atât mai greu este pentru cei care s-au despărţit de Dumnezeu prin cumplitul păcat al sinuciderii.
Singurul mod de a avea parte de pomenire, este rugăciunea făcută pentru rudele lui credincioase, rostind numele lor de botez, şi a spune apoi "cu tot neamul lor cel adormit".
Desigur că, în particular, mă pot ruga pentru un astfel de suflet, pot face milostenii pentru el, dar nu pot şti în ce măsură sunt primite.
Am înţeles că fac excepţie aici cei care au avut boli psihice grave.
În astfel de cazuri este bine de cerut şi respectat părerea duhovnicului.

Asta, da dilemă ! Puţine chestiuni sunt atât de complexe ca aceasta.
Pe de o parte, sunt argumente care susţin ideea că Biserica nu trebuie să se roage în mod public pentru aceştia:
- dacă a refuzat spovada şi împărtăşania în timpul vieţii, este legitim de presupus că ar fi refuzat şi pomenirea după moarte. Cine nu vrea aur, e de aşteptat să nu vrea nici argint, fiindcă nici nu se compară puterea răscumpărătoare a Sfintelor Taine ale Spovezii şi Împărtăşaniei cu o simplă rugăciune precum panahida.
- rugăciunile pentru morţi sunt, de fapt, făcute în ideea că sufletul respectiv se află în acea parte a iadului pe termen căreia papistaşii îi spun "purgatoriu". Dacă am şti că sufletul acela se află în rai, atunci nu are avea nici un rost să ne rugăm pentru el, ci eventual să îl rugăm noi să se roage pentru noi în faţa Domnului. Iar dacă am şti că sufletul acela se află în iadul-iad, atunci iarăşi putem să ne rugăm noi mult şi bine, că degeaba. Dar noi ştim că cel care are pe suflet păcate de moarte, dacă nu se spovedeşte şi ajunge în această stare la Judecată, este damnat. Deci, pentru ce să ne rugăm ?
-în sfârşit, există un argument al scandalului public pe care asemenea rugăciuni îl pot aduce. Cei mai slabi în credinţă se pot sminti, zicând că este egal de cineva moare spovedit şi împărtăşit ori moare fără aceastea. Atunci, la ce bun să se mai împărtăşească ? Lasă că are grijă Biserica să se roage pentru ei după moarte şi se vor mântui !

Pe de altă parte:
-noi, oamenii, nu putem judeca starea sufletului aproapelui nostru. Doar despre Iuda Iscariotul ştim că e în iad. Nici despre Ceauşescu sau Stalin nu suntem absolut siguri, ci doar bănuim cu o mare probabilitate că sunt damnaţi. Dar siguri, nu putem fi. Acesta este înţelesul poruncii "să nu judecăm pe aproapele nostru", după părerea mea (pe care am arătat-o în detaliu aici: http://sfantacruce.ro/myblog/mihnead...-sa-nu-judeci/).
-trebuie să ne rugăm pentru toţi din iubire. Şi, cultivând virtutea speranţei, trebuie să credem mereu că rugile noastre Îl vor face pe Domnul să aplice mai puţin dreptatea şi mai mult bunătatea în judecata Sa. Dar cei care nu mai sunt printre noi ! Cât de mult trebuie să spere în rugile noastre cei care deja au întâlnit faţa Lui mânioasă, când vor fi auzit deja cuvintele "Plecaţi ! Nu vă cunosc !" De fapt, o singură speranţă mai au ei: aceea că nu i-am uitat, că ne rugăm pentru ei, că facem, în contul lor, toată milostenia şi toate faptele bune pe care le putem face.
-în sfârşit, poate că înainte de a-şi da ultima suflare ar fi vrut să se spovedească, dar nu au mai putut nici să ceară acest lucru. Poate că sinucigaşul cuprins de influenţa demonică, între momentul când s-a aruncat în gol de la etajul al 10-lea şi până ce a ajuns jos unde şi-a zdrobit oasele, a avut căinţă pentru fapta sa şi cu cutremur a cerut iertare Domnului. Iar Domnul, care de căinţa tâlharului din dreapta a ţinut cont, poate că va ţine cont şi de această dată.

[windorin]

Stiu ca Biserica nu face pomeniri, si nici macar intreaga slujba de inmormantare, celor care si'au luat viata. Avem aici renumitul caz al lui Iuda, care tot din parere de rau si deznadejde si'a luat viata.

Un timp am ezitat in privinta acestora, insa daca Biserica aceasta marturiseste, aceasta trebuie sa si facem. Inca nu inteleg multe din Biserica, dar evolutia intelegii mele ma face sa accept si cele pe care inca nu le inteleg. Acum cativa ani nu intelegeam o parte dintre cele pe care le inteleg si le aprob cu tarie acum. Tot asa poate fi si peste o vreme, sa inteleg cele ce acum nu le inteleg.

Cred insa, ca parere, nu ca invatatura a Bisericii, ca si pentru acestia se pot face rugaciuni particulare (acasa si la mormant), de catre cei ce l'au iubit. Nu am auzit pana acum ca o rugaciune facuta cu dragoste sa aduca dupa sine ceva rau.

[Rodica50]

Ma gandesc, din ce stiu si din ce am aflat, ca ajuta mult modul de viata-care trebuie sa fie crestinesc- cu putinta, milostenia, Liturghiile, parastasele si mai ales rugaciunea- pomenind in rugaciunile noastre pe cei ce au nevoie si nu mai pot face nimic pentru ei, pocainta.Doamne ajuta!

[georgeval]

Este potrivit exemplul Sfantului Macarie Egipteanul care rugandu-se pentru sufletul unui preot pagan, intrebandu-l in ce consta suferinta din iad acesta raspunde: "in neputinta de a vedea fata celui de langa tine, insa tu cand te rogi pentru noi sfinte, in parte vedem fata celui de langa noi" iata si rodul rugaciunii pentru cei adormiti.

[Carmen FUNIERU]

Aşa cum nici eu nu am ştiut mult timp, sunt persoane care fac Parastas, dar nu vin să participe întâi la Sfânta Liturghie. Ei nu ştiu că această slujbă este mai importantă decât Parastasul.
Pe masa Sfântului Altar, Hristos se jertfeşte iarăşi, în mod tainic, pentru iertarea păcatelor robilor săi vii sau morţi. Şi aceasta se petrece doar la Sfânta Liturghie.