Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

S-a vorbit foarte mult despre ecumenism pe forumul ăsta, însă se pare că eu tot nu reuşesc să pricep pericolul pe care-l reprezintă. Nu ştiu dacă toţi înţelegem acelaşi lucru prin termenul ăsta.
Dintru început, Biserica a fost ecumenică, iar acum face strădanii pentru a redeveni ce trebuia să fie. Să elimine, adică, erorile, să regăsească adevărul. Nu înţeleg de ce e greşită rugăciunea împreună pentru asta. Nu e vorba de a dizolva credinţa, de a şterge cu buretele dogmele. Cred că nici cei mai dornici de unitate din Biserica Ortodoxă nu s-ar atinge de dogme. Însă prin întrunirile astea ei ne cunosc pe noi şi noi pe ei.

E la fel ca pe forum. Stăm cu toţii de vorbă şi chiar ne rugăm unii pentru alţii. Ba poate chiar şi împreună pentru o cauză comună.

Ar fi un pericol dacă ecumenismul ar însemna renunţarea la adevărul mărturisit de Biserică, dacă s-ar încerca un fel de punere de acord a „adevărurilor” fiecăruia, dacă s-ar face concesii de dragul împăcării, dacă albul şi negrul s-ar întâlni într-un gri spălăcit. Acesta, însă, s-ar numi sincretism, nu ecumenism, fiind o relativizare a adevărului.

Ortodoxia se raportează, mai ales în ultima vreme, la Patristică, la felul în care era înţeleasă credinţa în primele veacuri. Ea e orientată către surse, nu caută să se modernizeze. Dar poate caută şi ea să se redefinească (în conformitate cu adevărul originar), să se autoanalizeze, să înţeleagă unde s-a greşit, căror influenţe (mai ales catolice) a fost supusă. Cum ar fi dacă toate confesiunile creştine şi-ar da întâlnire în primele veacuri ale creştinătăţii? Să zicem cu toţii: fraţilor, hai să vedem unde s-a greşit atunci de s-a ajuns la despărţire? Că poate am greşit şi noi, şi voi...