Adventistii neaga viata sufletului dupa moarte

[costel]

Domnule Condor, vad ca faceti progrese - il numiti pe Iustin Martirul si Filosoful Sfant. Cine stie, poate in curand veti ajunge sa vorbiti si de moastele sale. Aveti grija, sa nu faceti astfel de afirmatii in comunitate, riscati sa fiti dat afara.

În prealabil postat de costel

Domnule Condor, vad ca faceti progrese - il numiti pe Iustin Martirul si Filosoful Sfant. Cine stie, poate in curand veti ajunge sa vorbiti si de moastele sale. Aveti grija, sa nu faceti astfel de afirmatii in comunitate, riscati sa fiti dat afara.

Eu nu l-am numit "filozof sfant" pe Sfantul Iustin Martirul. Dar, daca ideile izvorate din cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu pot fi considerate "filozofie sfanta", atunci il putem numi "filozof sfant" pe Iustin Martirul.

Nu avem nimic impotriva invataturilor Sfintilor Parinti. Doar le verificam cu Sfanta Scriptura (ca orice alta invatatura de credinta).

Ca sa ajungem sa ne inchinam la moaste trebuie sa ne luati din mana Sfanta Scriptura (oricine se poate rataci daca nu cunoaste Scripturile - o spune Mantuitorul).

[tricesimusquintus]

Am avut de gând mai de mult să intervin în discuţia voastră, o fac acum dacă nu deranjez. Peetor, apreciez faptul că te interesează ce zice Scripturaşi apreciez de asemenea disponibilitatea ta de a şi asculta de ea. Chestiunea nemurii sufletului este suficient de greoaie, nu cred că este nevoie să-i mai atârnăm şi noi creştinii "zorzoane". E greoaie în primul rând datorită prejudecăţilor acumulate în atâtea veacuri de interpretare greşită a Scripturii. Însă teoria aceasta filosofică a nemuririi sufletului nu e specifică doar creştinismului. Până şi gândirea ebraică - din păcate- a fost impregnată de această erezie a sufletului nemuritor. După întoarcerea din robia babiloniană, evreii au preluat şi această pacoste de la popoarele păgâne din jur împreună şi cu alte taine ale Babilonului, "taine" preluate la rândul lor şi de marile biserici istorice.

Mi se pare bună ideea lui condor de a comenta doar o singura problema, facilităm în acest fel înţelegerea problemei şi descongestionăm totodată topicul de repetările inutile şi de frazele fără cap şi fără coadă (care şi pe mine mă obosesc).

În prealabil postat de peetor

In ceea ce priveste problema originii ideii nemuririi la Platon,asa pot si eu spune ca ideea opusa ii apartine lui Aristotel(daca tin neaparat,desi cei doi nu au nici o treaba cu discutia noastra).

Din nefericire, cei doi au mare treabă cu discuţia noastră. Împreună cu Homer, formează triada nefastă care a impregnat gândirea ebraică şi creştină cu această filosofie a nemuririi sufletului, "tatăl" lor pe această linie fiind precum se ştie arhivrajmaşul ("hotărât că nu veţi muri" Gen.3,4).

Voi începe analiza gândirii lui Platon plecând de la un citat redat din „The Jewish Encyclopedia” la definiţia cuvântului „suflet”. Aceasta, deoarece vom observa ceva asemănări între filosofia lui Platon şi gândirea lui Filon, despre care citatul următor vorbeşte:

„În Biblie nu există referinţe directe asupra originii sufletului, naturii sale şi a relaţiei cu corpul; dar aceste întrebări oferă material pentru speculaţiile şcolii evreieşti din Alexandria, în special în cele ale lui Filon iudeul , care a căutat în interpretarea alegorică a textelor biblice confirmarea sistemului lui psihologic . În cei trei termeni „duh” [ruach], „suflet” [nephesh] şi „suflare de viaţă” [neshamah], Filon vede confirmarea vederii platonice că sufletul uman este tripartit (τριμεής), având o parte raţională, o a doua mai mult spirituală, şi o a treia ca locul dorinţelor... Filon recunoaşte unitatea conştiinţei umane; şi limitează cunoştinţa strict la însăşi mintea. Ca fiinţă divină, sufletul aspiră să fie eliberat de îngrădirea lanţului trupului pentru a se reîntoarce în sferele cereşti de unde a venit.” The Jewish Encyclopedia, vol. XI, pag. 472-473

Bineînţeles că exegeza textului Scripturii nu se face în felul acesta. Trebuie să înţelegem să căutăm ce ne spun scrierile sfinte nu să căutăm în ele propria gândire, interpretându-le după cum ne convine.

Contribuţia lui Filon cea mai importantă este desigur cea din domeniul filosofiei religiei. Filon consideră că adevărurile filosofice sunt inerente textului biblic. După el, interpretarea alegorică slujeşte de revelator, aşa cum o dovedeşte exegeza lui asupra primelor versete ale Genezei, care se bizuie pe teoria greacă a esenţelor şi a substanţelor prime.

Filon a utilizat alegoria în încercarea de a fuziona filosofia grecească cu gândirea biblică ebraică. Metoda sa a urmat practicile exegeţilor evrei şi a filosofilor stoici. Desigur, o astfel de fuziune este inadmisibilă. După cum stoicii au căutat în Homer baza pentru învăţăturile lor filosofice, tot aşa Filon a mers spre Vechiul Testament pentru al interpreta într-un mod alegoric. Multe din lucrurile pe care le-a gândit iudeul Filon pot fi regăsite în structura de gândire a lui Platon, după cum afirmă şi citatul de mai sus. Vedem astfel influenţa pe care filosoful grec a avut-o asupra unei personalităţi iudaice.

Întrebările legate de nemurirea sufletului diferenţa dintre trup şi suflet au fost foarte larg răspândite în lumea filosofilor greci. În fapt moartea era un subiect discutat foarte mult. În scrierile lui Homer se recunoaşte distincţia dintre suflet şi trup, dar sufletului i se dă cu greu o existenţă substanţială proprie. Este mai degrabă o umbră, fără energie de viaţă. Cu timpul filosofii au început să corecteze această imagine a sufletului. Se pot astfel aminti Thales, Anaxagoras, Democritus şi alţii. Dar toate teoriile acestora erau cu caracter mai degrabă cosmologic, decât psihologic.

Am amintit despre influenţa filosofiei lui Platon asupra iudeului Filon. Cuvintele următoare aparţinând lui Tertulian arată că această influenţă nu s-a oprit aici:

„Eu sunt de acord cu părerea lui Platon când declara că sufletul este nemuritor”.

Spuneam la început de o dublă influenţă realizată de filosofia grecească; una asupra evreilor, cealaltă asupra creştinilor. Istoria şi operele antice ne arată aceasta. Platon considera că sufletul este nemuritor şi indestructibil, el există prin sine însuşi, iar la moartea omului sufletul se desparte de trup. Platon vedea în gândirea sa un dualism între două lumi, una vizibilă şi una invizibilă, sau spirituală. Această idee a prins apoi contur în gnosticism.

Filon, a fost un filosof evreu, care în ciuda învăţăturilor clare ale Scripturilor evreieşti preferă mai degrabă filosofia greacă. Filon vorbeşte de multe ori despre trup ca fiind duşman al sufletului şi priveşte trupul, la fel ca Platon, ca o închisoare a sufletului. Găsim asemănări în gândirea acestuia cu ceea a lui Platon şi în ceea ce priveşte partea raţională a sufletului, care este pre-existentă, incoruptibilă şi nemuritoare. Această gândire este cu totul diferită de ceea a evreilor consacraţi Scripturilor.

Aristotel pe de altă parte, nu are "ideea opusă" cum vrei să sugerezi, el înscriindu-se cam pe aceeaşi linie a gândirii filosofice greceşti despre suflet. Opera cea mai profundă a lui Aristotel cu privire la suflet este un tratat care se numeşte „De anima”, în limba latină; „Despre suflet”, în partea a doua a lucrării el încearcă să definească sufletul. Studiul lui foarte comprehensiv, ajunge la concluzia lui Platon, că sufletul este cu totul diferit de trup. Cu toate acestea, el nu vede sufletul ca având o existenţă separată de trup. Influenţa lui Aristotel poate fi văzută la filosoful evreu Maimonide, după cum spune „The Jewish Encyclopedia”.

Surprinde astfel că foarte mulţi evrei au adoptat de-a lungul timpului un tipar de gândire grecesc în locul celui biblic evreiesc şi care au dorit să aibă o înţelegere proprie a scrierilor sfinte. Dacă consideri necesar, aş putea detalia conceptia evreilor cu privire la subiect...

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de hristofora

Sunteti pierduti!Oare puteti voi sa dezlegati litera scripturii? Vai voua!cunosc familii de adventisti mincinosi ,fatarnici,mancand pe furis,spurcandu-si trupul pe furis...iar cand mergeau la "adunare"erau la 4 ace.....

Stimată doamnă, sunteţi amuzantă şi dovediţi o imaginaţie destul de bogată. Totuşi nu am reuşit să înţeleg cum aţi reuşit să-i surprindeţi pe acei adventişti "mâncând pe furiş" :)

[Danut7]

În prealabil postat de condor

"Asadar sufletul se impartaseste de viata, de vreme ce Dumnezeu vrea ca el sa traiasca, Apoi cand Dumnezeu nu vrea ca el sa mai traiasca, el nu se va mai impartasi de ea. Fiindca a trai nu este o insusire a lui asa cum este insusirea lui Dumnezeu; ci dupa cum un om nu traieste totdeauna si sufletul lui nu este pentru totdeauna asociat cu trupul, intrucat oridecateori aceasta armonie trebuie intrerupta, sufletul paraseste trupul si omul nu mai exista; da, oridecate ori sufletul trebuie sa-si inceteze existenta, spiritul de viata ii este luat si nu mai exista sufletul, ci merge inapoila locul de unde a fost luat." ( Sfantul Iustin Martirul -Dialog cu iudeul Tryphon, cap. 6)

Aceasta invatatura a Sfantului Iustin Martirul este conforma cu Sfanta Scriptura. Iustin Martirul a fost unul din cei care au combatut cu Sfanta Scriptura filozofia greceasca (care a patruns in teologia crestina).

Iata ce spune si Sfantul Iustin Martirul, in lucrarea "Dialog cu iudeul Tryphon", cap. 80.
"Daca intalnesti persoane care isi zic crestini, dar care neaga invierea mortilor si sustin, dimpotriva, ca sufletele lor vor fi luate la cer de indata ce mor, pe acestia sa nu-i socotesti crestini".

Tare curios mai sunt sa vad din ce surse ai mai scos "citatele" alea.

[ovidiu-s]

Domnule, tricesimusquintus, de pe site adventist te-ai inspirat in frumoasa ta incursiune in gândirea grecească?

Te-aş ruga mai întîi să ne răspunzi la modul cel mai simplu la intrebările următoare:
Asa cum se stie Platon a trăit intre anii 427-437, inainte de Hristos.
Dacă ideea nemuririi sufletului e de origine platoniciană, atunci cum se face că toate credinţele din Orient unele mai vechi cu mii de ani decat Platon, credeau in existenta sufletului dupa moarte?
Egiptenii cu trei milenii inainte de Platon, isi ingropau mortii cu tot ce aveau mai bun, ca sa se "bucure" in lumea de dincolo.
Operele antice grecesti si indiene sunt de asemenea pline de aventuri ale eroilor care calatoresc in lumea de dincolo, asta iaraşi cu milenii inainte de Platon.
De ce l-a ales secta adventistă (adica Ellen White- care era cu o cultura precară) tocmai pe Platon ca să îi prostească pe ceilalţi cum că acesta ar fi inventat nemurirea sufletului?
De ce nu a spus pur si simplu că e de origine păgână străveche si ca toate popoarele antice credeau in ea, inclusiv evreii şi inclusiv Moise si proorocii?

[ovidiu-s]

În prealabil postat de condor

"Asadar sufletul se impartaseste de viata, de vreme ce Dumnezeu vrea ca el sa traiasca, Apoi cand Dumnezeu nu vrea ca el sa mai traiasca, el nu se va mai impartasi de ea. Fiindca a trai nu este o insusire a lui asa cum este insusirea lui Dumnezeu; ci dupa cum un om nu traieste totdeauna si sufletul lui nu este pentru totdeauna asociat cu trupul, intrucat oridecateori aceasta armonie trebuie intrerupta, sufletul paraseste trupul si omul nu mai exista; da, oridecate ori sufletul trebuie sa-si inceteze existenta, spiritul de viata ii este luat si nu mai exista sufletul, ci merge inapoila locul de unde a fost luat." ( Sfantul Iustin Martirul -Dialog cu iudeul Tryphon, cap. 6)

Sfântul Iustin scrie: „Dacă moartea ar duce la nesimţire, ea ar fi un avantaj pentru toţi cei nedrepţi. Dar, întrucât şi simţământul le rămâne tuturor celor ce au trăit şi pedeapsa veşnică îi aşteaptă, nu neglijaţi de a fi convinşi şi de a crede că acestea sunt adevărate..., că sufletele, şi după moarte, sunt în simţire." Iar în altă parte: „Sufletele celor pioşi rămân într-un loc mai bun, iar cele nedrepte şi rele într-unul mai rău, aşteptând acolo momentul judecăţii. Sufletele vrednice de Dumnezeu nu vor muri, pe când celelalte vor fi pedepsite după voinţa lui Dumnezeu". Chiar dacă Sfântul Iustin s-a corectat de unele influenţe şi a aprofundat doctrina despre suflet, el nu acceptă sintagma de „suflet nemuritor", dar nu pentru că ar fi crezut, după cum am văzut din citatele de mai sus, că sufletul ar avea un sfârşit, ci pentru că, potrivit lui, nemuritor ar însemna şi nenăscut, învăţătură neconformă cu Ortodoxia. (Eshatologia Părinţilor Apostolici şi a apologeţilor Drd. Laurenţiu NISTOR)

În prealabil postat de condor

Iata ce spune si Sfantul Iustin Martirul, in lucrarea "Dialog cu iudeul Tryphon", cap. 80."Daca intalnesti persoane care isi zic crestini, dar care neaga invierea mortilor si sustin, dimpotriva, ca sufletele lor vor fi luate la cer de indata ce mor, pe acestia sa nu-i socotesti crestini".

Aici sfântul Iustin Martirul nu se referă la dispariţia sufletului după moarte cum susţin sectele adventiste , ci îi avertizează pe creştini sa nu îi creadă pe cei ce se consideră mântuiţi încă de pe lumea aceasta şi sunt siguri că vor merge în Rai, înainte de judecată, cum susţin anumite secte neoprotestante actuale. Sfântul Iustin nu se referă la dispariţia sufletului după moarte aşa cum încearcă să interpreteze ereziile adventiste si iehoviste.

[peetor]

Condor nu sunt multumit de raspunsul tau(care curios lucru nu este sustinut cu argumente biblice sau cel putin acele citate nu sunt concludente).Fie ca este gradata,pedeapsa este aceeasi cum reiese din ce spui:moartea.Ca revenind la rationamentul meu,ce diferenta este in a-l omori mai repede pe cel care a furat oul si mai tarziu pe cel care a ucis atatia oameni?Toti sfarsesc la fel,deci au aceeasi pedeapsa,fie ca este executata mai repede sau mai tarziu.Daca insa privim lucrurile din perspectiva nemuririi,perspectiva pe care o pot argumenta biblic,(Apocalipsa 20:10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi ZI SI NOAPTE IN VECII VECILOR.s.a.m.d.as putea sa mai adaug o pleiada de citate in acest sens care sustin ideea iadului vesnic,dar tu in schimb pentru ideea ta nicicum)atunci constat ca vesnic unii vor suferi mai mult si tot vesnic unii vor suferi mai putin,in functie de pacatele lor,dar totul vesnic.Pai sa iau versetul tau:
"Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata a lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup." (2 Corinteni 5:10)."Se va primi rasplata dupa "raul" pe care il fac oamenii in trup.Daca adoptam perspectiva ta,lucrurile nu se leaga,cel putin pentru mine.In fine,fiecare crede ce vrea.Am totusi o intrebare la care n-am pretentii prea mari pentru ca poate nici cei mai mari teologi nu pot raspunde cu exactitate:Ingerii sunt vesnici?Daca da,cum va fi distrus asa cum sustii tu,Lucifer?
Cat despre tricesimusquintus,nu stiu ce concluzii tragi din tot ce mi-ai spus,ai uitat concluziile.Probabil ca in Noul Testament se poate vorbi despre influente grecesti,dar cum faci cu Vechiul care face referiri la trup,duh si suflet si imi permit sa spun ca ar induce ideea sufletului nemuritor?L-ai amintit pe Homer(nu mi-ai dat exact din ce opera ai luat aceste idei,desi poate si Iliada si Odiseea s-ar referi subtil la aceste lucruri),dar pana si Homer era dupa David,dupa mult timp cand o mare parte din cartile bibliei au fost scrise si unele din ele se refera la aceasta triada ca sa zic asa.E clar ca Biblia i-a luat-o inainte lui Homer si celorlalti filosofi.Nu stiu despre Babilon si popoarele pagane despre care ai amintit.David stiu sigur ca a trait inainte de cucerirea Ierusalimului de babilonieni,desi nu exclud influente din partea acestora.Pentru mine e sigur un lucru,ca si altii din alte civilizatii vorbesc despre aceste lucruri e un motiv in plus sa cred ca e adevarat.Despre Noe vorbeste biblia,despre Ghigames vorbesc egiptenii s.a.m.d.Ce inteleg eu de aici?Ca intamplarea cu Noe are mult mai multe sanse sa fi fost adevarata cu cat este mentionata in mai multe surse(asta spunand asa mai mult pentru oamenii de stiinta,pentru ca eu cred suta la suta in potop,pentru ca il mentioneaza biblia si eu nu pun la indoiala biblia)..Asa si cu ideile despre suflet,trup si duh. Multa vreme sufletul si duhul au fost confundate si se confunda,am o intrebare atat pentru tine cat si pentru condor:Macar duhul credeti ca este nemuritor sau ca nu moare?
Am vorbit despre Aristotel pentru ca el am impresia ca sustine moartea totala dupa moarte spre deosebire de Platon(s-ar putea sa ma insel).Mi-ai adus o documentatie interesanta,dar ea nu ma face sa neg existenta sufletului dupa moarte ba sa o sustin si mai tare. Ideea nemuriri sufletului o intalnim la multe alte popoare antice(pai faraonul se credea vesnic ca sa nu mai amintesc atatea si atatea alte lucruri).Trebuie sa privim substratul din aceste fapte.Lumea era plina de zei inca de la intemeierea ei cand s-a indepartat de Dumnezeu.Dincolo de aceste ritualuri pagane spiritul critic trebuie sa vada ca toti credeau in cineva deasupra tuturor lucrurilor,ei aveau o notiune primitiva a existentei unui zeu,Lui Dumnezeu spunem noi acum(sa fi provenit toate astea de la "gandul vesniciei" pus in noi de Dumnezeu?)
Acum ai zis ca si evreii au fost influentati.Bine-bine dar evreii aveau legea,cum sa fie influentati de o asemenea idee despre care tu observ ca o consideri falsa?Eu consider ca pentru ca si ei au considerat-o adevarata.De ce a ajuns si Filon la aceasta concluzie,el educat in spiritul religiei iudaice?Si el a considerat-o adevarata.
Acum ai spus ca evreii au adoptat acest tipar de gandire.Pai ma intreb eu,daca era fals de ce nu l-a condamnat nimeni?Isus a venit pe pamant si le-a spus evreilor acestora influentati de aceste idei asa-zisa pilda a bogatului nemilostiv.Acum condor tu imi spui sa nu o iau literar.Atunci cred ca multi luau toate pildele Lui Isus literar,putini intelegeau ce dorea sa spuna Isus.Si ma intreb eu de ce Isus vorbeste despre o existenta dupa moartea trupeasca,a sufletului sau a duhului,fie ca este vorba si de o pilda cum spun unii,fiind constient ca multii vor lua "literar" ceea ce El spune(eu personal am toate motivele sa cred ca tot ceea ce a spus Isus in aceasta "pilda" s-a intamplat aievea).Este exclus din start ca Isus "sa fie influentat de aceste idei" si totusi nu vad sa le condamne,ba mai mult se contrazice cu saducheii pe tema vietii vesnice.Isus in primul rand Ne-a demonstrat adeveraul,coborand "in inchisoare" unde erau "duhuri"carora Le-a predicat.Nu putem nega acest lucru.Daca punem la indoiala un pasaj din Biblie,punem la indoiala toata Scriptura,nu se poate altfel.Dar si Pavel nu a condamnat aceste lucruri,el mai cunoscator decat oricine a filosofiei grecesti avand si cetatenie greaca afirmand lucruri precum Filipeni 1:23 Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; ?(aici se poate cat de clar observa ca Pvael se refera la un lucru imediat).

Acum sa iti aduc condor si 2 intrebari pe care mi le-ai cerut:
Mediteaza la urmatoarele versete biblice
Faptele apostolilor 7:55 Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;
Faptele apostolilor 7:56 şi a zis: "Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu."
Faptele apostolilor 7:59 Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: "Doamne Isuse, primeşte duhul meu!"
Pentru cine erau "cerurile deschise",a plecat Stefan alaturi de Isus in cer?(Faptele apostolilor 7:59 Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: "Doamne Isuse, primeşte duhul meu!").

Mediteaza la expresia Locuinta mortilor.Cum este posibil ca "mortii" sa aiba o "locuinta"?.Atunci cum iti explici termenii atat "locuinta"cat si "motilor"?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de ovidiu-s

Domnule, tricesimusquintus, de pe site adventist te-ai inspirat in frumoasa ta incursiune in gândirea grecească?

Nu o să găsiţi pe nici un site adventist...

[quote=ovidiu-s;173017]Te-aş ruga mai întîi să ne răspunzi la modul cel mai simplu la intrebările următoare:
Asa cum se stie Platon a trăit intre anii 427-437, inainte de Hristos.
Dacă ideea nemuririi sufletului e de origine platoniciană, atunci cum se face că toate credinţele din Orient unele mai vechi cu mii de ani decat Platon, credeau in existenta sufletului dupa moarte?

Aşa cum am amintit, teoria nemuririi sufletului este mult mai veche, este din Eden, de la tatăl minciunii.

În prealabil postat de ovidiu-s

De ce l-a ales secta adventistă (adica Ellen White- care era cu o cultura precară) tocmai pe Platon ca să îi prostească pe ceilalţi cum că acesta ar fi inventat nemurirea sufletului?
De ce nu a spus pur si simplu că e de origine păgână străveche si ca toate popoarele antice credeau in ea, inclusiv evreii şi inclusiv Moise si proorocii?

Se vede că nu aţi citit nimic din White. Exact lucrul acesta îl afirmă şi ea:

"Marea minciună de la început, pe care el i-a spus-o Evei în Eden: "Hotărât, că nu veţi muri", a fost prima predică rostită vreodată cu privire la nemurirea sufletului. Acea predică a fost încununată de succes şi au urmat rezultate teribile. El a făcut ca minţile oamenilor să primească această doctrină ca fiind adevărul, iar pastorii o predică, o cântă şi se roagă pentru ea." (E.G.White - Mărturii pentru comunitate vol.1 pag. 330)

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de peetor

Cat despre tricesimusquintus,nu stiu ce concluzii tragi din tot ce mi-ai spus,ai uitat concluziile.Probabil ca in Noul Testament se poate vorbi despre influente grecesti,dar cum faci cu Vechiul care face referiri la trup,duh si suflet si imi permit sa spun ca ar induce ideea sufletului nemuritor?

Iarăşi pui 20 de întrebări per postare... VT într-adevăr se referă la trup, duh şi suflet, însă nu le consideră ca entităţi separate şi nu ai reuşit încă să găseşti versetul veterotestamentar care să afirme că sufletul e nemuritor.

În prealabil postat de peetor

L-ai amintit pe Homer(nu mi-ai dat exact din ce opera ai luat aceste idei,desi poate si Iliada si Odiseea s-ar referi subtil la aceste lucruri)

„Nu este deloc curios că, hrăniţi la sânul lui Homer, scriitori greci îi atribuie în ansamblul lor vechiului poet o autoritate supremă; că se referă mereu la el, aşa cum procedează scriitorii creştini cu scrierile sfinte... Cel mai curios exemplu al permanentei recurgeri la Homer ni-l oferă însuşi Platon... Este la Platon mai mult decât o concesie făcută obişnuinţelor timpului său, mai mult decât plăcerea răutăcioasă de a-şi înfrânge adversarii cu propriile lor arme, cu citate din Homer; se simte la el un respect şi o afecţiune ascunse cu greu pentru zeul al cărui altar vroia să-l răstoarne. Plutarh, ... recurge atât de des la proba Homerică, încât se simte aproape vinovat dacă din întâmplare o omite.” Félix Buffiere, Miturile lui Homer şi gândirea greacă, pagina 10-11

În prealabil postat de peetor

dar pana si Homer era dupa David,dupa mult timp cand o mare parte din cartile bibliei au fost scrise si unele din ele se refera la aceasta triada ca sa zic asa.E clar ca Biblia i-a luat-o inainte lui Homer si celorlalti filosofi.

Vezi, faci aceeaşi greşeală ca şi Ovidiu S. Gândirea acestor filosofi greci privitoare la nemurirea sufletului a pătruns în gandirea ebraică târzie şi nu în Vechiul Testament.

În prealabil postat de peetor

am o intrebare atat pentru tine cat si pentru condor:Macar duhul credeti ca este nemuritor sau ca nu moare?

Duhul, (spiritul, suflarea de viaţă), este o componentă a sufletului viu, al omului viu, este principiul vieţii pe care Dumnezeu l-a pus în om. Nimeni în afară de Dumnezeu nu este nemuritor:
1 Timotei 6:16 "Singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin."

Dacă este Singurul, Unicul, vă rog nu mai căutaţi o altă entitate nemuritoare. Omul a primi condiţionat această nemurire, pe care din păcate a pierdut-o prin păcat.