Adventistii neaga viata sufletului dupa moarte

[Totpeetor]

Daca moartea clinica nu-i de la diavol,atunci este de la Dumnezeu,nu?Sunt doar doua variante.Eu am facut doar presupuneri in legatura cu ceea ce esti.Nu ma dezamagesti daca imi spui ca ai fost ortodox.Ai renuntat la ortodoxie din motive personale si ai cautat poate in noua religie sa gasesti adevarul,pe care ti s-a parut ca nu il gasesti in ortodoxie.Daca esti atat insetat de adevar de ce nu accepti nimic altceva decat propriile tale idei,pe care le intelegi din nu stiu ce pasaje,ignorandu-le pe altele?
In legatura cu ideea despre imaginatie,tu insusi ai spus ca "Aş spune chiar o imaginaţie bolnavă (să afirmi că mortul este viu)."Nu despre mort este vorba ci despre suflet si duh aici,si intr-adevar Isus a vorbit despre viata sufletului dupa moarte.Nu ma intereseaza in ce context,considera la urma urmei cum vrei:basm sau pilda.Isus a vorbit despre asa ceva,iar a vorbi despre asa ceva nu inseamna sa "ai o imaginatie bolnava".Asta am vrut sa spun.Se pare ca tu nu te-ai referit la asa ceva.Ma bucura asta.

[Danut7]

În prealabil postat de Totpeetor

Daca moartea clinica nu-i de la diavol,atunci este de la Dumnezeu,nu?Sunt doar doua variante.Eu am facut doar presupuneri in legatura cu ceea ce esti.Nu ma dezamagesti daca imi spui ca ai fost ortodox.Ai renuntat la ortodoxie din motive personale si ai cautat poate in noua religie sa gasesti adevarul,pe care ti s-a parut ca nu il gasesti in ortodoxie.Daca esti atat insetat de adevar de ce nu accepti nimic altceva decat propriile tale idei,pe care le intelegi din nu stiu ce pasaje,ignorandu-le pe altele?
In legatura cu ideea despre imaginatie,tu insusi ai spus ca "Aş spune chiar o imaginaţie bolnavă (să afirmi că mortul este viu)."Nu despre mort este vorba ci despre suflet si duh aici,si intr-adevar Isus a vorbit despre viata sufletului dupa moarte.Nu ma intereseaza in ce context,considera la urma urmei cum vrei:basm sau pilda.Isus a vorbit despre asa ceva,iar a vorbi despre asa ceva nu inseamna sa "ai o imaginatie bolnava".Asta am vrut sa spun.Se pare ca tu nu te-ai referit la asa ceva.Ma bucura asta.

Pentru ca nu-l intereseaza adevarul.Are alte interese si intentii, nu intentii nobile pentru care e aici.I-a fost dovedit adevarul si stie si el ca religia lui e falsa, dar are omu niste interese, face si el pe avocatul diavolului.

[tricesimusseptimus]

Teoria nemuririi sufletului a adus după sine şi cultul morţilor. Am să iau din nou ca referinţă lumea grecilor, poate recunoaşteţi câteva practici în creştinismul istoric.

Ritualurile care se practicau în Grecia antică erau acceptate la modul general. La date bine fixate aveau loc anumite practici şi ceremonii, stropirea casei, ofrande, sacrificii şi acte rituale prin care se gusta şi apoi se vărsa o cupă de vin sau altceva ca omagiu adus divinităţii.

Teologia orfică susţinea că sufletul celui mort coboară în Hades, unde este judecat de zeii lumii subterane. Dacă era considerat vinovat urma o pedeapsă severă, uneori se vedea că pedeapsa sugerată era eternă, sau după caz putea urma o reîncarnare care să pună în balans cele două vieţi, sau se vorbea despre faptul că pedeapsa din Hades putea avea un sfârşit.

Iată ce spune cunoscutul istoric Will Durant după ce vorbeşte despre Orfeu şi călătoria lui în locaşul lui Hades:

„... Unele texte insistau chiar ca pedeapsa să fie veşnică şi, din ele, unele teologii mai recente au împrumutat noţiunea de infern. Altele admiteau noţiunea de transmigraţie: sufletul se năştea pentru o nouă existenţă... O altă variantă a doctrinei dădea speranţă că pedeapsa, ce trebuie suportată în Hades, putea să aibă un sfârşit, prin pocăinţa păcătosului în timpul vieţii sau prin pocăinţa prietenilor săi, după moarte. Aşa s-a născut ideea purgatoriului şi a indulgenţelor." (Civilizaţii Istorisite, vol. 4, pag. 271)

Descoperirile arheologice au adus la iveală faptul că evreii din vechime aveau un cult al morţilor. Însă, toate acele ritualuri pe care le practicau erau făcute sub influenţa popoarelor vecine. În Scripturile evreieşti nu găsim practica sau învăţătura unui cult al morţilor. Pentru scriitorii cărţilor sfinte moartea era un somn, iar omul care a murit nu mai era conştient de nimic. Convieţuirea evreilor în jurul unor popoare păgâne i-a determinat pe aceştia să renunţe la unele porunci venite din partea lui Dumnezeu şi să accepte anumite practici străine scrierilor biblice. Oricum, este foarte important să ştim că evreii consacraţi scrierilor sfinte detestau ritualurile ce se făceau în urma morţii unei persoane şi nu erau de acord cu cultul morţii găsit la popoarele vecine. Pentru ei un om mort, era un om mort. Iată ce spune Scriptura în această privinţă:

"31. Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru." (Leviticul 19)

"10. Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător,
11. Nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii.
12. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta." (Deuteronomul 18)

După cum se vede porunca lui Dumnezeu era foarte fermă şi exactă. În poporul Israel nu trebuia să se găsească nici un om care să aibă o legătură cu cei morţi deoarece aceasta este o urâciune înaintea lui Yahve şi nici unul din copiii lui Israel nu trebuiau să meargă la cei care comunicau cu morţii.

[Totpeetor]

tricesimusseptimus,eu nu stiu ce relevanta are ce imi aduci tu.Eu nu cred in cultul mortilor.Poti sa sustii existenta sufletului dupa moartea trupeasca fara sa sustii cultul mortilor.

[Iustin45]

În prealabil postat de Totpeetor

tricesimusseptimus,eu nu stiu ce relevanta are ce imi aduci tu.Eu nu cred in cultul mortilor.Poti sa sustii existenta sufletului dupa moartea trupeasca fara sa sustii cultul mortilor.

Atunci degeaba te strofoci ca nu are nici o insemnatate daca nu te poti ruga pentru iertarea pacatelor usoare ale celor plecati dintre noi.

38. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.
(Luca 20,38)

14. Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă.
15. Şi dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, ştim că dobândim cererile pe care I le-am cerut.
16. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela. I Ioan 5

35. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viară şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. (IIsus Sirah 7

20. Şi a zis Noemina către nora sa: "Binecuvântat este el de Domnul, Care n-a lipsit de mila Sa nici pe cei vii, nici pe cei morţi!" (Rut 2

17. Fii darnic cu pâinea şi cu vinul tău la mormântul celor drepţi, dar păcătoşilor să nu dai! (Tobit 4

43. Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor!
44. Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi.
45. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.
46. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat. (II Macabei 12

[Totpeetor]

Iustin45 eu nu ma strofoc deloc.La urma urmei fiecare crede ce vrea.Ca sa nu spuna tricesimusseptimus ca am ceva cu el si il contrazic doar pe el:) te contrazic acum si pe tine.Mie imi place sa fiu corect cu toti.In ceea ce ai spus in legatura cu carti noncanonice nu te contrazic,probabil ai dreptate,dar in ceea ce priveste cartile biblice ar trebui sa iti arat ca sunt interpretari gresite.Sunt ferm de acord cu tine in ceea ce priveste Luca 20:38.Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne rugam pentru cei morti.In 1 Ioan 5 nu se vorbeste despre morti,ci despre pacate de moarte sau "pacate nu de moarte",in alte traduceri apare "pacat care duce la moarte" si pacat "care nu duce la moarte".Ideea e simpla,nu se vorbeste despre morti,ci despre pacate care ar duce moartea(vesnica).Rut 2:20 in traducerea ta ar putea sugera ideea pe care vrei sa o arati.Dar mai bine trebuie sa consultam originalul,care s-ar referi mai degraba la "cei care au murit".Deci ar fi cam asa :""Să fie binecuvântat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit."
Acum ti-as aduce o groaza de citate care ne arata ca totul tine pana la sfarsitul vietii.Nu spune biblia ca oamenii vor fi judecati dupa faptele "pe care le-au facut in trup"?Deci daca in timpul vietii omul nu s-a cait,pacatele sale nu au fost iertate,ele in nici un caz nu vor fi iertate dupa.
Sa iti aduc in vedere chiar pilda bogatului nemilostiv despre care am discutat atat.Oare de ce bogatul nu s-a rugat sa fie luat de acolo?Iti pun eu de ce,pentru ca nu mai este posibil.Nici macar picatura de apa pe care a cerut-o nu a primit-o.Avraam este clar:
Luca 16:25 ,Fiule', i-a răspuns Avraam, ,adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
Si uite ce este revelator,bogatul se roaga lui Avraam sa il trimite pe Lazar in casa alor sai ca sa nu ajunga unde este el.Oare de ce nu s-a rugat sa il trimita pe Lazar ca sa ii spuna alor sai sa se roage pentru el ca sa scape de acolo?Din nou raspunsul este : pentru ca nu este posibil.Ne putem ruga pentru ceilalti cat sunt in viata,pe urma depinde de ei cum au trait.
Tu ai spus ca ne mai putem "ruga pentru iertarea pacatelor usoare ale celor plecati dintre noi."Chiar si asa sa fie,ce folos daca nu ne putem ruga pentru "pacatele grele"?
Dumnezeu este drept,cred ca esti de acord cu mine.
Sa ne imaginam o situatie,pentru ca intelegem cu totii mai bine daca privim astfel lucrurile,pentru ca biblia o interpretam in felurite chipuri de unde si tragem concluzii uneori pripite.
Sa zicem ca doua persoane au murit si au ajuns in "iad",locuinta mortilor.Ambele sunt la fel de pacatoase.Pentru una cei ramasi se roaga,fac acte de milostenie,pomelnicuri s.a.m.d.Cealalta insa nu mai are pe nimeni in viata,pe nimeni care sa se roage pentru iertarea "pacatelor usoare",va ramane acolo pentru asta,dar cu ce este ea vinovata ca nu are pe nimeni "viu"?Sau sa admitem cazul ca cei ramasi sunt saraci nu isi permit parastase sau altele de acest gen,oricum nu la anvergura celor bogati.Oare se cumpara cu bani mantuirea?Oare va fi condamnata pentru asta?Dumnezeu este drept,nu face discriminari.Ori vor fi toti mantuti ori vor ramane toti acolo,iar din pricina pacatului si din perspectiva biblica toti vor ramane acolo,indiferent de cati se mai roaga pentru el dupa.In fata lui Dumnezeu nu mai merge cu "relatii" cum merge uneori in viata noastra.
Multi cred asa,dar nu este bine,pentru ca daca ar fi asa atunci persoana care va ramane in iad pentru ca nu a avut pe nimeni care sa se roage pentru ea,atunci va avea tot dreptul sa spuna ca Dumnezeu este nedrept.Ori Dumnezeu este drept.Este ca si cum ar avea loc un proces in care sunt aduse doua persoane cu aceleasi acuze,iar una a fost eliberata pentru ca a avut mai multe "relatii",adica s-au rugat o serie de persoane judecatorului sa o "ierte".
Pentru noi aceasta gandire cum ca mai este posibil sa se schimbe ceva dupa moarte e fireasca.Fiecare ne iubim familiile,dar trebuie sa acceptam planul lui Dumnezeu.Am mai spus si o mai repet cei cunoscuti,tot ce ne este drag aici, este un dar de la Dumnezeu,dar noi trebuie sa il iubim cu mult mai mult pe datator.Ca spune biblia:
Matei 19:29 Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică.
Fiecare are liber arbitru.Stim este o mentalitate pur omeneasca,noi ii apreciem pe ceilalti mai mult dupa ce mor,de parca aprecierea asta il ajuta cu ceva pe cel care a murit.Asta face parte din psihologia umana.Ne place sa credem ca da.De fapt pe noi ne ajuta,pentru ca "compensam" neaprecierea noastra,ne alungam sentimentul de vinovatie pentru ca atat timp cat erau in viata nu am facut-o indeajuns.Asa si aici rugaciunile noastre nu il mai ajuta,insa unora dintre noi ne place sa credem ca da.
De aceea sa ne rugam pentru ceilalti cat sunt in viata,sa nu lasam acest lucru,dupa ce vor muri.E dureros si pentru mine si pentru oricare dintre noi sa o spunem,dar rugaciunile noastre pentru cei decedati sunt in zadar.
P.S.:ideea mea este aceeasi si cu privire la ipoteza ca rugaciunile noastre "cel putin sa ii atenueze chinurile" celui pentru care ne rugam,daca nu sa fie scos de acolo sau sa fie luate in considerare la Marea Judecata.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de Iustin45

Atunci degeaba te strofoci ca nu are nici o insemnatate daca nu te poti ruga pentru iertarea pacatelor usoare ale celor plecati dintre noi.
38. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.
(Luca 20,38)
14. Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă.
15. Şi dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, ştim că dobândim cererile pe care I le-am cerut.
16. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela. I Ioan 5
35. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viară şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. (IIsus Sirah 7
20. Şi a zis Noemina către nora sa: "Binecuvântat este el de Domnul, Care n-a lipsit de mila Sa nici pe cei vii, nici pe cei morţi!" (Rut 2
17. Fii darnic cu pâinea şi cu vinul tău la mormântul celor drepţi, dar păcătoşilor să nu dai! (Tobit 4
43. Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor!
44. Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi.
45. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.
46. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat. (II Macabei 12

Foarte bine punctat domnule Iustin, insă în abordarea noastră trebuie să ne referim mai mult la ceea ce determină o astfel de optică faţă de credinţa ortodoxă a protestanţilor.
Rădăcina unei astfel de înţelegeri greşite faţă de rugăciunea pentru morţi, se află însăşi în fundamentele doctrinare ale ereziilor neoprotestante, fie adventiste (e cazul lui tricesimusseptimus), fie baptiste şi penticostale (e cazul lui Totpeetor).
E un lucru firesc în logica lor, de vreme ce la majoritatea acestor secte botezul vine ca o urmare a salvării, a "experienţei mântuirii personale".
Botezul care se administrează numai la persoane cât de cât mature în sectele neoprotestante (de aici le vine denumirea de "neo") semnifică mărturisirea "naşterii din nou", a "mântuirii personale", "legământul cu domnul Isus", şi "predarea în mâinile lui ca Mântuitor personal".
Este prin urmare un lucru firesc la ei ca de vreme ce rudele şi prietenii lor au fost "salvaţi" sau "mântuiţi" încă din timpul acestei vieţi, să nu se mai roage pentru cei dragi lor care au decedat, pentru că ei cred că au fost mântuiţi şi sunt la Domnul între cei drepţi.

În general în Biserică se foloseşte expresia de "rugăciune pentru
morţi", nu de cult al morţilor (acesta este rar folosit).
Sectanţii folosesc la modul peiorativ expresia de cult al morţilor ca să apropie ortodoxia de credinţele păgâne.
Aşa cum se cunoaşte versetul pe care sectanţii îl folosesc cel mai mult ca să combată chipurile folosul rugăciunilor pentru morţi sunt versetele de la Luca (16, 23-31).
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.

Explicaţiile lor sunt acelea că nimeni nu mai poate să mijlocească la Dumnezeu pentru un om decedat indiferent cât de stăruitoare ar fi rugăciunea.

Biserica Ortodoxă explică : N-a vrut, căci nu era cazul, deoarece păcatul bogatului nemilostiv era împotriva Duhului Sfânt, care nu are iertare nici în veacul de acum, nici în cel viitor, pentru că păcătuind mereu cu încredere prea mare în mila lui Dumnezeu şi nepocăindu-se, a murit în această stare (Matei 12, 31-32).

Că Biserica şi cei drepţi pot să mijlocească la Dumnezeu pentru izbăvirea celor aflaţi în chinuri după moarte o spune Biblia în mai multe rânduri :

2 Samuel 2.6 sau 2 Regi 2. "6. Domnul omoară şi învie; El coboară la locuinţa morţilor şi iarăşi scoate."
căci
Hristos are "cheile locuinţei morţilor"
Apoc 1.18 "18. Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului."

1. Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOAREcare fuseseră neascultătoare altădată,
1 Petru 4.5-6 „Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORŢILOR, CA SĂ FIE JUDECAŢI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL.

Si sfantul apostol Pavel se ruga pentru o persoană decedată:
2 Tim.1 16 -18 "Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însufleţit şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat,
17. Ci venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat şi m-a găsit.
18. Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul. Şi cât de mult mi-a slujit el în Efes, tu ştii prea bine."

În prealabil postat de Iustin32

Influenţată de Dr. Kellogg să nege invierea trupului
Toţi adventiştii susţin cu tărie invierea materială a trupului care merge in moramant. In 1878, Dr. Kellogg a susţinut teoria că trupul mort nu va invia niciodată ci că tot ceea ce mai rămane dintr-o persoană la moartea acesteia e un dosar al vieţii ei ţinut in cer. La inviere, va primi un trup ca şi primul dar complet nou, din materie nouă şi va crede că e aceeaşi persoană cu cea dinainte! Dr. Kellogg l-a influenţat pe liderul James White să susţină această vedere nouă. Kellogg şi-a prezentat noua lui teorie la conferinţa generală din 8 Oct. 1878 şi a publicat-o mai tarziu intr-o carte intitulată "invierea sufletului." A intampinat o opoziţie puternică; dar liderul White s-a folosit de toată influenţa lui pentru ea. Ne-a invitat pe mine şi pe liderul J.N. Andrews la o conferinţă privată cu el şi cu soţia lui, sperand să ne caştige de partea lui. Dar n-a reuşit să răspundă obiecţiilor noastre. A intrebat-o apoi pe soţia lui dacă avea vreo ,,lumină,, asupra acestui subiect. A declara imediat că Domnul ii arătase că nici o părticică din vechiul trup nu va fi inviată ci că va fi format un trup nou, din materie nouă. Am intrebat-o ce zice despre trupul lui Hristos care a fost inviat. A spus că l-a lăsat atunci cand S-a inălţat. Deoarece Domul rezolvase problema, n-am mai indrăznit să spunem nimic deşi nu eram convinşi. Apoi, a mers in faţa conferinţei şi a făcut aceleaşi afirmaţii pozitive cu privire la ceea ce ii ,,arătase’’ Domnul.
Un tanăr lider a intrebat-o cum impăca afirmaţia prezentă cu ceea ce scrisese inainte despre ingerul care privea ţărana preţioasă a lui William Miller." Sigur că n-a putu să răspundă. In loc de asta, l-a acuzat pe lider că e puţin parvenit şi i-a cerut scurt să se aşeze. Noi restul am rămas nemişcaţi.
Vedem aici cum era influenţată de Dr. Kellogg şi de soţul ei pentru a confirma ce doreau ei. E un exemplu al modului in care era atat de uşor influenţată şi adopta imediat orice teorie nouă sau ciudată susţinută de asociaţii ei şi cat de repede punea pe ea sigiliul inspiraţiei şi aprobării divine.
Dar această idee speculativă despre inviere n-a prins la oamenii ei aşa că au renunţat curand la ea. In ciuda puternicelor afirmaţii contrarii ale doamnei White, biserica ei incă crede şi invaţă vechea doctrină a invierii trupului material care merge in mormant. Acesta e unul din multele lucruri pe care le-a invăţat odată doamna White ca fiind revelaţii divine din partea lui Dumnezeu şi pe care biserica ei nu le mai crede.
Mai mulţi ani de zile, in mărturiile publicate de ea, critică, mustră şi acuză persoane ale căror nume erau publicate; dar in final au fost făcute atatea obiecţii incat, in 1883, cand mărturiile ei au fost revizuite, numele acestea au fost omise iar persoanele la care se făcea referinţă erau indicate prin literele alfabetului. Una din mărturiile ei incriminatorii la adresa unei persoane a provocat un proces pentru daune in valoare de $50,000. Procesul a fost rezolvat in afara tribunalului. Dar dacă era corect să publice aceste nume de al inceput, de ce n-a continuat s-o facă? Omiterea acestor nume in acest mod e o mărturie deschisă că n-a fost inspirată de Dumnezeu să le scrie de la inceput.. ,,Inspiraţia’’ ei de a scrie aceste nume şi epistole voluminoase a venit din altă sursă, după cum am mai arătat.
In timpul vieţii ei, oricine din denominaţie putea fi atacat, certat sau concediat dacă se intampla ca cineva să-l denunţe sau să se plangă de el. Nimeni nu se putea ascunde de creionul ei caustic, gata să scrie o mustrare. Un denunţ din partea ei insemna un stigmat pe caracterul şi poziţia din denominaţie pe viaţă. Arta in acelaşi timp şi spaima şi oracolul idolatrizat al denominaţiei

Draga iustine, poate ca ai dat din unele din postarile mele pe acest forum...
In calitatea de cunoscator al doctrinelor, inclusiv a adventistilor de ziua a staptea, da-mi voie sa iti fac pentru inceput cate va opservatii,
1. In primul rand afirmi, sustinand mai apoi unele lucruri, printre care cea a nemuririi sufletului dupa moarte, insa nu dai referinte, ceea ce nu este deloc onest.
2. Fptul ca vorbesti de adventisti, fara sa ai toate notiunile de baza si doctrina ai acestora, ma obligi sa vred ca expunereea ta este inductiva. Daca nu ai stiut, sunt doua categori de adventisti care compun adventismul. Unii care o considera pe doamna de mai sus drept profetul lui Dumnezeu si altii care nu o sustin sub nici o forma. Prin urmare ce faci tu este sa gemeralizezi. Ce faci nu faci bine...
3. Legat de aceasta teorie sau cum vrei sa o numesti tu, i calitate de cunoscator al Bibliei si nu numai, tin sa afirm ca aceasta invatatura pe care adventistii o sustin, este adevarata!
Si daca vrei argumente clare si de netagaduit, iti sunt la dispozitie.
4. Cat despre aberatile doamnei White si exagerarile dumeaei, nu incape la indoiala ca sunt destule si unele destul de grave. Iar la unele destul de bizare, adventistii sustinatori, nu dispun saracii nici macar de argumente logice. Aici se incadreaza si ce ai expus mai sus despre jurisdicitatea de care a dat dovada atat ea cat si liderii acesteia.In sfartit..

Astept raspuns.
Cu bine!

[Totpeetor]

Ovidiu -s vad ca ai studiat putin "istoria" cultelor(a "sectelor" cum va place subiectiv sa spuneti).Trebuie sa fac totusi cateva clarificari,pentru ca tot nu te-ai informat bine.
Nici un cult nu sustine ca "botezul mantuieste".Cred ca tricesimusseptimus e de acord cu mine.Credinta este principala conditie a mantuirii.Talharul de pe cruce a fost mantuit fara sa se boteze.Daca unii cred ca isi iau bilet in cer odata cu botezul traind apoi "fara nici o grija" se mint singuri.Iar mantuirea este una personala.
Nici un verset pe care l-ai adus nu sustine asa ceva.Pavel nu se roaga pentru Onisifor,ca sa ii fie iertate "pacatele",ci ca Dumnezeu sa aiba mila de el pentru binele pe care i l-a facut.Dumnezeu oricum va face acest lucru,el tine seama de faptele noastre bune.La urma urmei Dumnezeu va judeca dupa faptele bune si rele pe care omul le-a facut in trup.In ceea ce priveste "duhurile din inchisoare" am spus ca atunci a fost o situatie exceptionala.Tricesimusseptimus mi-a dat ipoteza duhuri : persoane vii,altii am vazut ca sustin in acest caz duhuri=ingeri(este vorba despre fiii lui Dumnezeu amintiti in Geneza 6:1-2).Orice intelegem prin duhuri,tot nu putem sa consideram pasajul un argument pentru cultul mortilor.Restul argumentelor pe care le-ai adus sunt irelevante.
Am intervenit pentru a clarifica lucrurile.Oricum suntem off topic.Mai bine sa revenim la tema de fata.

În prealabil postat de Iustin32

Un adventist, fost catolic, pe nume Danny Vierra, a scris o carte cu titlul <<Este Fecioara Maria in viata?>> in care contrazice existenta sufletelor dupa moarte. Aceasta carte am primit-o de la un adventist cu care sunt in polemica, iar eu i-am dat ,,In cautarea adevarului-de la ratacirile protestante la adevarul ortodoxiei' de Mathew Gallatin. E foatre buna acesta din urma. Mi-e mila de ei ca nici macar aceasta nadejde a vietii vesnice n-o au, fata de toate religiile lumii din toate timpurile care cred in existenta sufletului. Ce le putem spune?

Ma mira foarte mult faptul ca esti foarte sigur pe tine, in lucrurile pe care le afirmi.
Nu am treaba cu adventistii aici. Pe mine ma intereseaza subiectul!

Dar inainte de a trece direct in miezul discutiei, un mic amanunt.
Pana nu am inceput sa studiez zi de zi despre adevar, nu am avut nici o certitudine cu privire la cine are sau nu adevarul, ca biserica. Insa dupa ce am studiat ani la rand si asta fac si in prezent, am ajuns sa imi dau seama ca cea mai mare parte a crestinismului este suspendata in aier, adica nu este fondat pe adevar. Si uite asa am intalnit, oameni care habar nu au ce cred si ce practica! Insa cand e vorba sa isi sustina credinta, chiar daca nu se pricep deloc si chiar daca li se arata negru pe alb, continua sa-l tina pe nu in brate. In definitiv sunt foarte dezgustat de cum intelege lumea crestina realitatea.

Vorbesti despre nadejdea vietii vesnice, compatimindu-i pe adventisti ca nu o au.
Cum argumentezi tu lucrul acesta ? De ce ti place sa vorbesti ce realmente NU STI ?
Oameni buni! Lasati cartile si pe editorii lor sa isi vada de treaba! Adevarul nu poate fi extras din astfel de carti ai caror autori nu pot sa prezine garantie pentru ca nu ii cunoastem. Sau daca ii cunoastem, nu/i intelegem etc.
De ce sa mergem la Ana si de la Ana la Ciafa, cand adevarul este la dispozitia tuturor ?
La cercetat, fratilor! Unul din cei doi trebuie sa fie muncinos! Atunci, sa vedem cine este.
Daca , eu cel care, sau unul din unii care sustin faptul ca sufletul este viata omului si ca acesta dupa ce moare nu mai dispune de ea, spun un neadevar, inseamna de aici ca daca se va dovedi asa, eu sunt un fiu al dracului, care minte la la inceput si care este tatal minciunii.

Te rog insistent sa expui crezul tau cu privire la sufletul dupa moarte si apoi vom discuta.
Sanatate!