Adventistii neaga viata sufletului dupa moarte

[Iustin45]

1 Referinte gasesti destule pe acest topic de la mine si de la alti ortodocsi.
2Inseamna cumva ca dumneata faci parte din cei care n-o sustin pe E. White , ba chiar o critica. Cat sunteti de multi si de ce nu s-a auzit de voi? Totusi ea a fondat adventismul pe baza ,,viziunilor,, ei vadit mincinoase care inteleg ca nu mai sunt credibile cel putin pentru fractiunea voastra. Daca in Ortodoxie ne bazam pe Sf Scriptura si Sf Traditie, in adventism acesta din urma e inlocuita de ,,viziunile,, si cartile scrise pe baza acestora sau ,,duhul profetiei,, ale unei singure persoane care iata nu mai e credibila. Inseamna ca nici adventismul nu mai poate fi credibil.
3 Iar noi, ortodocsii afirmam ca invatatura noastra e adevarata. Care e problema dumitale?
A venit la dumneata la usa vreun ortodox sa te bata la cap ca invatatura voastra e gresita? Nu cred. In schimb nu inteleg de ce voi vreti sa ne convingeti aproape fortat ca la voi e adevarul? De cand ati inceput sa va dati seama de aberatiile ,,profetesei,,?

[ovidiu-s]

În prealabil postat de totpeetor

Nici un cult nu sustine ca "botezul mantuieste".

Nicăieri nu am afirmat eu aşa ceva. La baptişti de exemplu şi la o bună parte a sectelor penticostale (există diferenţe doctrinare mari de la o denominaţiune la alta, chiar de la o Adunare la alta, după interpretările pe care liderii le aplică anumitor versete după mintea lor), botezul este o încununare a "experienţei mântuirii personale". adică la baptişti etapele merg aşa:
1.CREDINŢĂ- 2.MÂNTUIRE- 3.BOTEZ

Asa cum stii si tu, exista diferenţe mari intre sectele harismatice, baptiste şi "penti" în ceea ce priveste conceptul de "mântuire" (salvation- americanism pe care fiecare îl interpretează cum vrea). Unii sectantii spun ca mântuirea odată oferită credinciosului NU mai poate fi pierdută, alţii că pot să o piardă oricând, alţii că pot să o piardă doar pentru păcate "grave" (si fiecare intelege aici ce vrea).

PS. Iar la 2 Tim 1.16-18, sf Pavel se ruga pentru mântuirea unei persoane decedate. asta o arată clar Biblia.

[Totpeetor]

Ovidiu-s imi poti arata si mie unde scrie in 2 Tim.1 16 -18 ca Onisifor era mort cand apostolul Pavel vorbea aceste lucruri?

v-as supune atentiei o lucrare foarte interesanta facuta de un renumit teolog lutheran care s-a format intr-o teologie care sustine nemurirea sufletului.
Gasiti aici intrebari foarte pertinente legate de scriptura si cautarea unor raspunsuri obiective .
Personal nu cred in nemurirea sufletului dupa moarte ,sentiment format si intarit inca din copilarie. O buna parte din viata fiind ateu convins ,aceasta incredintare s-a intarit si mai mult. Este normal sa ne intrebam daca totul se sfirseste cu aceasta viata .
Prefer modelul holistic in care sufletul este o unitate intre materie si energie de viata .
Sufletul este parte integranta din fiinta si mi se pare ilogic sa simta fara trup.
Versetele folosite din scriptura sint neconcludente pt mine ,ba chiar fortate in sensul ca sufeltul ar exista separat de trup inainte sau dupa o presupuna unire cu trupul.
Asa se ajunge la credinta reincarnarii sau la teroarea trairii in iad.
Chiar asa de rau il vedeti pe Dumnezeu ? sa doreasca sa ne arda o vesnicie?
Sa nu confundam dreptatea Lui cu intelegera noastra limitata si subiectiva

cartea o gasiti aici
http://www.scribd.com/doc/2033324/Os...ierea-mortilor

[ovidiu-s]

Nu scrie nicaieri. Intraga traditie a secolului I atestă acest lucru. La sfârşitul epistolei, la 2 Timotei 4.19 sf. Pavel spune:

"19.Îmbrăţişează pe Priscila şi pe Acvila şi casa lui Onisifor. "

Onisifor nu mai apare ca o persoană. Este amintită doar familia lui.

În prealabil postat de Totpeetor

Ovidiu-s imi poti arata si mie unde scrie in 2 Tim.1 16 -18 ca Onisifor era mort cand apostolul Pavel vorbea aceste lucruri?

Nu cred ca are importanta asta . Nu vad ce te opreste sa rogi pe Dumnezeu sa ierte pe cineva care a murit. E o relatie de comunicare intre 2 persoane vii. Un om viu si Dumnezeu vesnic viu.
Apoi ati aduce aminte de cineva care a murit sau a comemora amintrirea lui , n-o vad ca un lucru anormal. A face insa pomenire pentru sufletul mortului spre a-l scoate din iad ,nu face sens pentru mine. Judecata are loc dupa faptele din viata.Cel putin asa sustine Scriptura.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de maranatha

Versetele folosite din scriptura sint neconcludente pt mine ,ba chiar fortate in sensul ca sufeltul ar exista separat de trup inainte sau dupa o presupuna unire cu trupul.
Asa se ajunge la credinta reincarnarii sau la teroarea trairii in iad.

Alt/altă iehovist sau adventist.
dacă sunt "neconcludente" de ce nu le explici. Succes!!

1. Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOAREcare fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă”.
Am încercat să dau citatul complet. Sf. Petru se referă clar la cele trei zile ale Mântuitorului în care a fost mort cu trupul (pentru că spune clar “omorât cu trupul”) şi la pogorârea Sa în Iad unde erau duhurile unor oameni care trăiseră demult pentru că face şi precizarea „în zilele lui Noe”
Apoi în aceaşi carte biblică şi referindu-se la acelaşi episod sf. Petru face precizarea :
1 Petru 4.5-6 „Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORŢILOR, CA SĂ FIE JUDECAŢI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL. “ În Biblia tradusă de B. Anania scrie “s-a bivestit CHIAR ŞI morţilor” iar în Biblia Cornilescu: “ŞI CELOR morţi”. Adică sensul e clar: pe lângă cei vii cărora le-a propovăduit Mântuitorul în timpul vieţii pământeşti le-a propovăduit ŞI CELOR MORŢI în timpul coborârii în Iad.
4 Regi 13.21 (sau 2 Imp.13.21-biblia sectantilor) “Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei.CĂZÂND ACELA, S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ŞI A ÎNVIAT ŞI S-A SCULAT PE PICIOARELE SALE”.
Puteau oasele unui sfânt decedat să facă minuni dacă sufletul acelui sfânt nu mai exista?
De asemenea nu aţi dat niciodată nici un răspuns plauzibil nici la citatele:
Marcu 9.43-48 „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE.”
Despre ce foc care nu se stinge şi despre ce vierme e vorba aici, dacă voi adventiştii negaţi existenţa Iadului?
Să ne oprim şi la citatul din Apocalipsa 20.7-10 :
„Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui, Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, ŞI VOR FI CHINUIŢI ACOLO ÎN VECII VECILOR”.
Aici Biblia susţine clar existenţa veşnică a sufletelor şi existenţa Iadului, referindu-se la pedeapsa antihriştilor şi a celorlalţi oameni amăgiţi de diavol. Sunt curios să văd cum veti ocoli răspunsul la problema asta!
Să ne oprim şi la definiţia pe care o dă însăşi Mântuitorul termenului de Înviere:
Ioan 5.28-29 “vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi, CEI CE AU FĂCUT LUCRURI BUNE SPRE ÎNVIEREA VIEŢII ŞI CEI CE AU FĂCUT CELE RELE SPRE ÎNVIEREA OSÂNDIRII”.
Acesta e un alt citat pe care adventiştii îl ocolesc, pentru că argumentează existenţa Iadului.
Să ne referim şi la Schimbarea la Faţă a Domnului:
Luca 9. 28-31“luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.ŞI IATĂ DOI BĂRBAŢI VORBEAU CU EL, CARE ERAU MOISE ŞI ILIE Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui”
Evangheliile arată că Hristos a vorbit cu două personae care trăiseră demult. Ilie s-a înălţat la cer, dar Moise era mort. (Deut 24.5 “Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului”) Cu cine a vorbit Hristos acolo la Schimbarea la faţă, dacă sufletul lui Moise nu mai exista conştient?
Apoi, in epistola catre Evrei 12 ;22 "Ne-am apropiat de muntele Sion si cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri in adunare sarbatoreasca si de BISERICA CELOR INTAI NASCUTI care sunt injscrisi in ceruri si de DUHURILE DREPTILOR CELOR DESAVARSITI si de Iisus Mijlocitorul Noului testament"
Se vede clar din acest pasaj in primul rand, timpul trecut "ne-am apropiat de Muntele Sion, deci nu ne v-om apropia intr-o epoca viitoare, si duhurile dreptilor celor desavarsiti care-l lauda pe Dumnezeu, deci e clar ca cineva intr-o stare de inconstienta nici nu poate avea inca aceste calitati de dasavarsiti ci le-ar primi atunci cand ar invia la a doua venire, si nici nu-l pot lăuda pe Dumnezeu.
2 Cronici 33.6 “ Manase a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.”
Lev 20.27 “Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat”
Dacă vechii evrei nu credeau în existenţa sufletelor după moarte, atunci de ce le interzice D-zeu sub pedeapsa morţii, spiritismul? Nu era mai simplu sa le spuna D-zeu ca sufletul nu mai exista pur si simplu?
(Apoc. 6, 9-11). Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.”

[Totpeetor]

Casa lui Onisifor il poate cuprinde inclusiv pe Onisifir.Recunosc ca si varianta ta poate fi adevarata dar asta nu inseamna ca Pavel se ruga pentru mantuirea unei persoane decedate.El vorbea despre faptele bune pe care le-a facut acesta,de care Dumnezeu va tine cont cu siguranta si chiar daca Pavel nu "se ruga" pentru asta.Din aceste versete pe care mi le-ai adus eu pot concluziona ca Onisifor ar fi mantuit inca de cand era in viata:l-a mangaiat pe Pavel,nu i-a fost "rusine de lantul " cu care era legat Pavel,a fost pana in Roma la Pavel.Pai pot concluziona ca Onisifor era un bun crestin,a facut multe lucruri despre care vorbea Isus in Matei 25.Spre exemplu Pavel a fost in temnita si Onisifor a venit pe la el.
Eu nu cred ca Pavel s-a rugat pentru mantuirea lui Onisifor si nu cred ca ai dreptate.Asta inseamna ca mantuirea s-ar capata si prin alte moduri nu numai prin credinta.Unii vazand ce sustii tu ar putea spune ca se poate trai oricum atata vreme cat vor avea un preot sau un om al Lui Dumnezeu,fie si o cunostinta care se va ruga pentru el dupa,"ca sa capete Mantuirea".Mantuirea insa este o chestiune personala.Dumnezeu nu este partinitor,Dumnezeu este drept.Daca ar face cum spui tu,i-ar nedreptati pe ceilalti care nu mai au pe nimeni care sa se roage pentru ei.Insa,repet Dumnezeu este drept.
Dar ce spun eu nu inseamna ca nu trebuie sa ne aducem aminte de cei care au murit.Ne-au fost dragi,chiar daca ne punem in minte sa nu ne mai aducem aminte de ei(nu stiu cine si-ar pune asta in minte,dar prin absurd sa zicem),amintirea lor ne va ramane mereu.Dar rugaciunile noastre nu mai ajuta,ne pot ajuta pe noi poate ca sa ne simtim mai bine ca ii ajutam(desi acest acest ajutor ar fi avut cu adevarat valoare cat timp cei morti ar fi fost in viata),dar lor nu.Insa sa revenim la topic.

[ovidiu-s]

Iar invatatura existentei sufletului după moartea trupului la creştini, nu are nici o legătură cu credinţa în reîncarnare sau cu spiritismul aşa cum incearcă să susţină sectele adventiste.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de totpeetor

Eu nu cred ca Pavel s-a rugat pentru mantuirea lui Onisifor si nu cred ca ai dreptate.Asta inseamna ca mantuirea s-ar capata si prin alte moduri nu numai prin credinta.Unii vazand ce sustii tu ar putea spune ca se poate trai oricum atata vreme cat vor avea un preot sau un om al Lui Dumnezeu,fie si o cunostinta care se va ruga pentru el dupa,"

Domnule Totpeetor ai scos niste perle care mă uimesc. Cum adică "nu cred ca Pavel s-a rugat pentru mantuirea lui Onisifor" ?
Dar pentru ce altceva se putea ruga, dacă nu pentru mântuirea lui?
Ca să îi dea Dumnezeu, case, vite, maşini, vile sau femei frumoase?
În toată învăţătura creştină singurul scop al vieţii este mântuirea, adică viaţa de după moarte. Nu spune Hristos:
Ioan 12.25 "Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică. "
Si sfantul Pavel:
Filipeni 1.21 "Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig. "