Purgatoriul

[vsovi]

13. Dar mergând, învãtati ce înseamnã: Milã voiesc, iar nu jertfã; cã n-am venit sã chem pe drepti, ci pe pãcãtosi la pocãintã.

domnule m-am cutremurat citind ce inseamna citatul de mai sus, poi jertfa neprimita de Dumnezeu este de a chema la pocaintza pe dreptzi domnule... iar mila este de a-i chema pe pacatoshi.

[sofiaiuga]

MariaB-eu stiu ca in rai nu arde nimeni ci numai in iad este focul vesnic!

[MariaB]

În prealabil postat de sofiaiuga

MariaB-eu stiu ca in rai nu arde nimeni ci numai in iad este focul vesnic!

am inteles
consideri ca, daca este vorba de o curatire in Purgatoriu, inseamna ca este o bucata de Iad
totusi, curatirea acesta nu este de pacate (asa cu se considera ca Fecioara Maria s-a dus la Templu sa se curateasca dupa ce a nascut pe Isus ...)

[vsovi]

În prealabil postat de MariaB

am inteles
consideri ca, daca este vorba de o curatire in Purgatoriu, inseamna ca este o bucata de Iad
totusi, curatirea acesta nu este de pacate (asa cu se considera ca Fecioara Maria s-a dus la Templu sa se curateasca dupa ce a nascut pe Isus ...)

poi nu tzi-am zis ca tu crezi ca daca am facut pacate mai marunte atunci o sa ne baje la mashina de spalat automata pusa pe foc continuu? Tzi-am zis ca voi asta credetzi.... dar hainele albe cu multa stradanie se fac din pline de spurcaciuni shi tina lumeasca de ajung albe ca daca e cum spui tu, doar stai in foc shi-tzi spala focul purgatoriului hainele, ca ala o fi un foc nedureros deci nu trebuie sa te temi, dar cine a zis sa te temi de ala ca doar Hristos boteaza cu Duh sfant shi cu FOC, shi ishi aduna roadele in hambarele sale iar cele spurcate adica pleava o arunca in foc, deci a lui este focul, al proorociilor shi puterilor sale shi nu exista nici-un altfele de foc, shi focul ala nu e purgatoriul ci e partea stanga, sau locul de afara unde v-a fi frigul shi scrashnirea dintzilor ca se pare ca pe deoparte e foc shi pe deoparte e frig.... deci ce vorbeshti domnia ta? ce purgator? Iar Preasfanta Fecioara Maria nu era murdara de a mers sa se curatzeasca dupa ce nascuse ci o fi respectat randuiala poruncilor, ca Iisus s-a nascut nu omeneshte ci prin minune Dumnezeuiasca... asha se spune ca s-a nascut de au scris sfiintzii shi proorocii despre Acestea...

[costel]

Din articolele de pe acest site am retinut urmatoarele:
"Teologia romano catolica distinge in pacat o dubla dezordine si o dubla vina: intoarcerea de la Dumnezeu si indreptarea spre faptura. Conform cu acestea, omul primeste doua pedepse:
a) pentru intoarcerea dela Dumnezeu, privatiunea de Dumnezeu, numita pedeapsa daunei;
b) pentru imbratisarea dezordonata a fapturii, pedeapsa simtului.

Conform invataturii catolice, sufletele care mor cu pacate mortale fara sa se fi pocait, sunt trimise, prin judecata lui Dumnezeu, in mod definitiv in iad. Dar cele care s-au dus cu pacate usoare, s-au pocait de pacatele de moarte, dar n-au apucat sa dea pe pamant lui Dumnezeu, o satisfactie pentru pedepsele temporare, se duc in purgatoriu; unde, prin suferintele ce le indura, dau lui Dumnezeu satisfactia cuvenita si se curatesc. Dupa ce au adus aceasta satisfactie ies de acolo la fericire.
Dupa invatatura catolica, sufletele care se duc in purgatoriu nu mai au nici o vina, caci vina pacatelor mortale le-a fost iertata, impreuna cu pedepsele eterne prin taina pocaintei inainte de moarte, iar vina pacatelor veniale li se iarta in momentul separarii de trup. Iar in doctrina catolica iertarea aceasta o stergere reala a pacatelor, nu ca la protestanti, o simpla declaratie externa de iertare.
Atunci pedepsele ce le sufera aceste suflete in purgatoriu nu au catusi de putin si un rost curatitor sau desavarsitor pentru ele, ci au numai rostul de a satisface pe Dumneasu. Pentru acestea, sufletele, daca n-au dat satisfactie lui Dumnezeu pe pamant, trebuie sa patimeasca in purgatoriu. In sens impropriu se numeste locul acesta purgatoriu, sau foc curatitor, si i se atribuie putere curatitoare, pentru ca el nu are ce curati din aceste suflete.
E strain spiritului crestin un scop pur formal, pur razbunator, pur juridic, al pedepselor, un rost de exclusiva reparatie a pagubei adusa lui Dumnezeu."

[Savonarola]

Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia ; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte; Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos. Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit ; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi ? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi. (1 Corinteni 3:9-17)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Tot un nume am dat şi locului mai de deasupra al iadului, din care sufletele credincioşilor încă mai pot fi scoase cu ajutorul rugăciunilor Bisericii. Îi zicem "purgatoriu".

A se observa că unul dintre fragmentele aduse în sprijinul purgatoriului nu vorbeşte despre vreun loc purgatorial. Ba mai mult, toţi aceia care se vor mântui vor trece prin acel foc. Focul va pune la încercare faptele tuturor celor care au zidit pe temelia Hristos, atât a celor care au zidit "aur, argint, sau pietre scumpe", cât şi a celor ce au zidit "lemne, fân, trestie". Diferenţa va fi în aceea că unii vor primi şi vor resimţi o răsplată, iar alţii ca pe o pierdere. Dar prin foc vor fi trecuţi toţi, sau faptele tuturor vor fi trecute prin încercarea focului. Nu doar unii şi faptele lor vor fi trecuţi prin "foc", ci toţi care au zidit pe temelia care este Hristos. Deci de unde ideea că focul purgatorial ar fi doar pentru unii? Toţi vor fi trecuţi prin "foc", însă unii îl vor resimţi ca pe o ardere, ca pe o pierdere, pentru că faptele lor "uşoare" nu vor rezista criteriilor divine.

Există însă şi alte interpretări la acest text decât interpretarea fericitului Augustin, dar nu intru acum în amănunte. Nu de alta, dar este cam suspectă mântuirea asta "în fundul gol".

[Savonarola]

Referitor la blogul respectiv, al lui Mihai Sârbu. Şi la articolul său despre purgatoriu.

http://mihaisarbu.wordpress.com/2010...luare-biblica/

Referitor la versetele cunoscute de la întâia epistolă către corinteni, autorul trage următoarea concluzie:

In concluzie, Avem de-a face in acest pasaj cu trei rezultate posibile ale eforturilor noastre de a cladi Templul lui Dumnezeu (care e Biserica in general si fiecare credincios in special): Iad, Rai si inca ceva. Acel ceva, care este un foc purificator, catolicii il numesc Purgatoriu.

Concluzie care nu se suţine şi am să spun şi de ce, deşi am mai scris şi în mesajul anterior.

Întâi autorul induce acea idee comună despre cele trei "locuri", chiar dacă nu le numeşte, dând impresia doar unor trei rezultate sau stări. Totuşi, destinaţii finale nu pot fi decât două, şi anume mântuirea sau nemântuirea. Luat aşa mai mult la mişto, pentru că aici este vorba despre aceia care au zidit pe temelia care este Hristos. Însă cum se vor mai mântui cei care nu au zidit pe această temelie? Dacă se vor mântui.

În al doilea rând ceea ce autorul se face că nu vede este faptul că "focul" acestei judecăţi, acestei încercări, acestei "purificări", dacă vreţi, este acelaşi foc prin care vor trece şi cei care moştenesc Raiul. Practic vorbim despre unul şi acelaşi foc atât pentru cei care primesc răsplată, cât şi pentru cei care suferă pierdere. Nu sunt două focuri diferite, nu sunt două spaţii diferite. Focul este unul singur. Întâlnirea cu focul judecăţii sau al încercării divine este experimentată în chip diferit în funcţie de calitatea persoanei. Adică de felul în care a zidit pe temelia pusă de apostoli. Dar focul celor "purgaţi" nu este altul decât focul care i-a încercat pe cei răsplătiţi. Şi nu este nici altul decât focul care îi va condamna pe cei vrednici de condamnare.

Cum înţeleg aceste versete, nu există un loc sau un spaţiu al purgatorului. În exact acelaşi foc care pe alţii îi duce la răsplătire, alţii sunt duşi la a suferi pierderea răsplăţii. Prin focul încercării, prin focul judecăţii, al cântăririi, al "purgaţiei", trec atât cei care vor fi răsplătiţi, cât şi cei care vor suferi, temporar se înţelege pentru că în cele din urmă s-ar mântui (cam "în fundul gol", dar să trecem peste asta deocmadată). Dar focul este unul şi acelaşi şi vizează ambele categorii, nu doar una dintre ele. Ambii trec prin focul încercării, dar interacţiunea cu acelaşi foc al "dovedirii" este diferită. Răsplătirea sau suferinţa temporară pe care pare a o indica sfântul Paul nu sunt decât urmări ale încercării aceluiaşi foc. Nu se poate deduce că ar exista nu ştiu ce locuri, focuri sau spaţii distincte.

[Savonarola]

Iar acum o să încerc să argumentez de ce nu cred că aceia a căror lucrare va fi "arsă" de "focul încercării, al dovedirii, al judecăţii" vor intra în împărăţia lui Dumnezeu, chiar dacă "arderea" s-ar putea finaliza într-o oarecare "mântuire". Nu spun că în eternitate Dumnezeu nu le va da sau nu le va putea da şansa de a intra în împărăţia lui Dumnezeu.

Şi mă bazez spre exemplu pe citate biblice de felul următor: "Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." (Matei 5:17-20)

Din astfel de versete cred că se poate trage concluzia pe care am enunţat-o. Şi asta pentru că faptele, lucrările celui care şi-a întemeiat viaţa pe Hristos, aşa cum spune sfântul Paul, trebuie să fie cu adevărat vrednice de împărăţia lui Dumnezeu. Acolo nu vor intra aceia care a căror dreptate nu va prisosi mai mult decât dreptatea fariseilor şi a cărturarilor; exemple de acest tip de fapte care nu prisosesc dreptatea cărturarilor şi a fariseilor, care nu trec dincolo de o dreptate formală şi formalistă şi nu reflectă interiorizarea adevăratei dreptăţi prin legea harului, sau legea Duhului, sunt chiar acele lucrări despre care sfântul Paul spune că ar fi "lemne, fân, trestie" şi care nu vor putea să reziste "focului" încercării, al dovedirii, al judecăţii dumnezeieşti, judecată care impune anumite principiişi criterii. Ei s-ar putea să treacă prin acel "foc" şi poate se vor "mântui" (ca prin foc, cum spune sfântul Paul) dar asta nu înseamnă că vor intra în împărăţia lui Dumnezeu.

[Decebal]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

2. PURGATORIUL

Eresul romano-catolic care spune că între Rai şi Iad, există un loc cu un foc purificator, numit purgatoriu, unde sufletele păcătoşilor merg să-şi plătească păcatele pentru care nu au plătit pe pământ. Ei vor sta acolo o perioadă de timp, depinzând de gravitatea păcatelor, apoi merg în Rai.

Întâi de toate, nu există aşa ceva în Sfânta Scriptură, nici la nici una din tâlcuirile Sfinţilor Părinţi. Sfânta Tradiţie, de asemenea nu are nici o scriere despre aceasta. Apoi... pentru ce a mai venit Hristos? Să ne răscumpere? Mântuitorul! Iisuse... Eresul deduce că El putea să nu mai vină, că noi nu avem nevoie de El, că purgatoriul ne purifică prin acel foc, ce rost mai are jertfa pe Cruce, nu? Câtă hulă şi nebunie trebuie să încapă în mintea unui om să gândească aşa ceva? Doamne... Iisuse... Şi apoi pentru ce a mai creat Dumnezeu Iad? Nu-şi are rostul nici iadul. Păi cum? Oricum Iadul o să fie gol, că noi trecem cu toţii prin purgatoriu, apoi direcţia Rai.

ANATEMA ereziei ăsteia.

Aş vrea să îi atrag atenţia domnului Daniel_Ortodox că există sfinţi părinţi sau scriitori bisericeşti care au crezut sau au presupus un purgatoriu. Asta în cazul în care domnul Daniel îl recunoaşte pe Fericitul Augustin ca sfânt părinte al Bisericii Ortodoxe, sau măcar ca scriitor bisericesc, şi pe Origen ca scriitor bisericesc; aceştia doi sunt cei despre care ştiu că au avut învăţătură despre un purgatoriu. Ba mai mult există şi texte ale Sfintelor Scripturi, însă textele sunt interpretabile.

Deasemenea, existenţa purgatoriului nu înseamnă că mântuirea nu ar fi prin Hristos, purgatorul putând fi înţeles, pe urma Sf Ap Pavel, dar şi pe urma lui Origen, ca un foc al judecăţii, al încercării, prin care, după Origen, trec cei botezaţi în Hristos, iar după Sf Pavel ca un foc al judecăţii, al încercării dumnezeieşti care încearcă faptele celor care au zidit pe temelia Hristos. Eu nu spun neapărat că aşa ar fi, dar lucrurile pot fi interpretate şi în acest fel.

Şi pe de altă parte, nici învăţătura romano-catolică nu spune că prin purgator s-ar mântui toţi oamenii, chiar şi cei osândiţi iadului, sau că s-ar mântui diavolul şi demonii şi cei osândiţi, aşa într-o apocatastază înţeleasă eretic.

[cnanbv]

Eu imi imaginez ca multi dintre noi cand ajung la judecata am trait o viata pe jumatate virtuoasa si pe jumatate pacatoasa. Cum decide Dzeu in ce parte mergem?