Cum se impaca serviciul militar cu credinta?

[axios]

sophia: "Daca militarii ar striga toti: nu mai vrem in razboi, vrem pace, daca ar refuza sa mearga pe front, poate s-ar trezi lumea si nu ar mai fi razboaie."

pai daca satan ar zice: gata, imi schimb culoare si ma fac alb. o sa fiu bun si ma pocaiesc. poate atunci n-ar mai fi rau si bine pe pamant.
deocamdata exista raul pe pamant. si el se manifesta prin dusmani. noi ne-am aparat intotdeauna. si armata noastra a fost antrenata sa se apere si nu sa cucereasca. scopul formarii militarului este de a se apara de eventualele atacuri. si daca esti atacat te aperi nu stai ca papusoiul in fata gloantelor. in spatele tau stau semenii tai. ce faci? te retragi si-i lasi sa fie casapiti doar ca nu se impaca (dupa voi) armata cu credinta? ma indoiesc ca ati face asta. daca copilul vostru ar fi amenintat sunt sigur ca si voi ati ucide cu sange rece. asa ca... ganditi-va de doua ori inainte de a trage concluzii.
voiati exemple de sfinti militari... mergeti in orice biserica si o sa-i vedeti pe sf gheorghe, sf dimitrie, sf mina, sf mercurie si chiar arhanghelul mihail avand armura pe ei si sabii sau sulite in maini. raul poate lua multe chipuri, nu numai de balaur ca la sf gheorghe. poate fi otoman pe vremea lui stefan, nazist in cele doua razboaie mondiale sau ecumenist in zilele noastre... de fiecare trebuie sa te aperi cu toate mijloacele pe care le ai la indemana. in primul rand cu credinta dar, la nevoie, si cu arma daca iti este amenintata viata ta sau a semenilor tai. abia de aici incepe problema constiintei, a momentului in care esti indreptatit sa faci uz de arma. Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista...