sfinti catolici

[Heurtebise]

În prealabil postat de Heurtebise

:) Frumos. De Sfantul Maximilian Kolbe ati auzit? A fost un calugar franciscan polonez care in timpul celui de-al doilea razboi mondial adapostea evrei in manastirea lui; aceasta binefacere a fost descoperita de catre nazisti, drept pentru care Maximilian a fost inchis la Auschwitz. Cand un detinut evada, nazistii aliniau detinutii si alegeau prin decimare(fiecare al zecelea detinut era pus sa faca un pas inainte) pe cei care urmau sa moara prin infometare; dintre cei alesi, unul a inceput sa planga si sa ceara indurare ca are copii si nevasta. Maximilian Kolbe, care se afla chiar langa detinutul respectiv, a cerut comandantului sa-l lase sa mearga in locul lui; acesta din urma a zis "bine" pentru ca pe el nu-l interesa numele celor ce mureau, ci doar sa fie la numar. Mai tarziu, detinutul salvat de la moarte supravietuieste nazismului si se alatura familiei lui; el marturiseste fapta lui Maximilian Kolbe si cativa gardieni de la Auschwitz povestesc cum il auzeau pe calugar rugandu-se si slavind pe Sfanta Fecioara chiar si dupa ce l-au ingropat de viu(!!!). In 10 octombrie, 1982 Papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat Sfant.

Am uitat sa adaug ca am o admiratie enorma pentru omul asta:)!

[Erethorn]

Pe mine m-a frapat întotdeauna această - aparentă - contradicţie şi contrast între vieţile unor sfinţi care au avut ocazia să săvârşească fapte eroice, precum Sf. Maximilian de care aţi pomenit, sau martirii pentru credinţă, sau marii mistici care au văzut pe Cristos sau I-au purtat rănile, cei care au săvârşit mari minuni, vindecări, cei care au convertit popoare întregi, străbătând lumea cu Crucea în mână, pe de o parte,

şi

vieţile altor sfinţi, atât de simple şi "anoste", pe de altă parte. Iată de exemplu pe Sfânta Tereza de Lisieux - şi-a trăit scurta viaţă într-o mănăstire. Minuni nu a făcut (decât după moarte). A trăit în mănăstire, s-a rugat şi a muncit împreună cu celelalte călugăriţe şi L-a iubit foarte mult pe Isus. A scris o cărţulie în care explica că va încerca să găsească o nouă cale spre sfinţenie - o "cale micuţă", deoarece i s-a părut că o biată călugăriţă ca ea nu se poate compara cu marile figuri ale Bisericii, apostoli, mucenici, mari predicatori si teologi. De fapt, a descoperit că aceeaşi cale duce la Cristos şi pe cei mari şi pe cei mici: Iubirea de Dumnezeu.

Iată un fragment din cărţulia ei, intitulată Povestea unui suflet:

Întotdeauna mi-am dorit să devin o sfântă, dar vai! comparându-mă cu sfinţii am constatat mereu că între ei şi mine este deosebirea dintre un munte uriaş al cărui pisc se pierde în ceruri, şi firul de nisip neînsemnat, strivit sub paşii trecătorilor. În loc să-mi pierd curajul, mi-am spus: Bunul Dumnezeu nu inspiră dorinţe iluzorii, pot deci, în ciuda micimii mele, să năzuiesc la sfinţenie; să mă fac mai mare este imposibil, trebuie să mă accept aşa cum sunt, nedesăvârşită, dar aş vrea să caut modul pentru a mă duce în cer pe o cale foarte dreaptă, foarte scurtă, o cale mică cu totul nouă. Ne aflăm într-un secol al invenţiilor, nu mai trebuie să ostenim suind treptele scărilor; cei bogaţi au avantajul ascensorului. Aş vrea să găsesc şi eu un ascensor care să mă urce până la Isus, căci sunt prea mică pentru a sui scara abruptă a desăvârşirii. Atunci am căutat în cărţile sfinte indicaţia ascensorului, obiectul dorinţei mele, şi am citit aceste cuvinte ieşite din gura Înţelepciunii Eterne: "Dacă cineva este mic, să vină la mine". Atunci am venit, intuind că am găsit ceea ce căutam; şi dorind să ştiu, o Dumnezeul meu, ce ai face celui mic care ar răspunde chemării tale, mi-am continuat căutările şi iată ce am găsit: "Ca o mamă care-şi măngâie copilul, aşa vă voi consola, vă voi purta în braţe şi vă voi legăna pe genunchii mei!" Ah! niciodată cuvinte mai gingaşe, mai melodioase, nu mi-au bucurat inima: ascensorul care trebuie să mă urce la Cer sunt braţele tale, o Isuse! Pentru aceasta n-am nevoie să cresc, din contră, trebuie să rămân măruntă, să devin din ce în ce mai măruntă.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Erethorn

Pe mine m-a frapat întotdeauna această - aparentă - contradicţie şi contrast

Această deosebire se explică prin misiunile diferite în Biserică şi în lume la care sunt chemaţi cei deveniţi sfinţi. Unii, ca Sf Maxim Mărturisitorul, au fost apologeţi ai credinţei, apărând ortodoxia Bisericii Catolice într-o lume înclinată spre schismă şi eres. Alţii, au fost mistici, precum Sf Ioan Scărarul şi Sf Ioan al Crucii. Alţii au fost spada Bisericii în slujba Bisericii, precum Ludovic cel Sfânt. Au mai fost cei care au apărat în mod eroic legătura căsătoriei, sau fecioria pentru Cristos, ori au suferit din ură faţă de credinţă, ca Vladimir Ghica, Vasile Aftenie şi cei care împreună cu ei au murit în închisorile unui regim fără Dumnezeu şi fără ţară şi care, să sperăm, vor fi ridicaţi la cinstea altarelor.

În ceea ce o priveşte pe Sf Tereza cea Mică, ştiaţi că este printre doctorii Bisericii ? Cu toate că, din câte ştiu, nu a scris nicio carte de teologie. Şi totuşi, motivul pentru care Biserica o numără printre cei 33 de Sfinţi Doctori şi Învăţători este exact această "cale mică".

[Erethorn]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În ceea ce o priveşte pe Sf Tereza cea Mică, ştiaţi că este printre doctorii Bisericii ? Cu toate că, din câte ştiu, nu a scris nicio carte de teologie. Şi totuşi, motivul pentru care Biserica o numără printre cei 33 de Sfinţi Doctori şi Învăţători este exact această "cale mică".

Da, ştiam. Este una din doar trei femei ridicate la acest rang.

De asemenea, este unul dintre sfinţii care au mijlocit, indirect, prin scrierile şi viaţa lor, şi poate, cine ştie, şi direct, convertirea mea de la ateism.

[Heurtebise]

În prealabil postat de Erethorn

Pe mine m-a frapat întotdeauna această - aparentă - contradicţie şi contrast între vieţile unor sfinţi care au avut ocazia să săvârşească fapte eroice, precum Sf. Maximilian de care aţi pomenit, sau martirii pentru credinţă, sau marii mistici care au văzut pe Cristos sau I-au purtat rănile, cei care au săvârşit mari minuni, vindecări, cei care au convertit popoare întregi, străbătând lumea cu Crucea în mână, pe de o parte,

şi

vieţile altor sfinţi, atât de simple şi "anoste", pe de altă parte. Iată de exemplu pe Sfânta Tereza de Lisieux - şi-a trăit scurta viaţă într-o mănăstire. Minuni nu a făcut (decât după moarte). A trăit în mănăstire, s-a rugat şi a muncit împreună cu celelalte călugăriţe şi L-a iubit foarte mult pe Isus. A scris o cărţulie în care explica că va încerca să găsească o nouă cale spre sfinţenie - o "cale micuţă", deoarece i s-a părut că o biată călugăriţă ca ea nu se poate compara cu marile figuri ale Bisericii, apostoli, mucenici, mari predicatori si teologi. De fapt, a descoperit că aceeaşi cale duce la Cristos şi pe cei mari şi pe cei mici: Iubirea de Dumnezeu.

Iată un fragment din cărţulia ei, intitulată Povestea unui suflet:

Întotdeauna mi-am dorit să devin o sfântă, dar vai! comparându-mă cu sfinţii am constatat mereu că între ei şi mine este deosebirea dintre un munte uriaş al cărui pisc se pierde în ceruri, şi firul de nisip neînsemnat, strivit sub paşii trecătorilor. În loc să-mi pierd curajul, mi-am spus: Bunul Dumnezeu nu inspiră dorinţe iluzorii, pot deci, în ciuda micimii mele, să năzuiesc la sfinţenie; să mă fac mai mare este imposibil, trebuie să mă accept aşa cum sunt, nedesăvârşită, dar aş vrea să caut modul pentru a mă duce în cer pe o cale foarte dreaptă, foarte scurtă, o cale mică cu totul nouă. Ne aflăm într-un secol al invenţiilor, nu mai trebuie să ostenim suind treptele scărilor; cei bogaţi au avantajul ascensorului. Aş vrea să găsesc şi eu un ascensor care să mă urce până la Isus, căci sunt prea mică pentru a sui scara abruptă a desăvârşirii. Atunci am căutat în cărţile sfinte indicaţia ascensorului, obiectul dorinţei mele, şi am citit aceste cuvinte ieşite din gura Înţelepciunii Eterne: "Dacă cineva este mic, să vină la mine". Atunci am venit, intuind că am găsit ceea ce căutam; şi dorind să ştiu, o Dumnezeul meu, ce ai face celui mic care ar răspunde chemării tale, mi-am continuat căutările şi iată ce am găsit: "Ca o mamă care-şi măngâie copilul, aşa vă voi consola, vă voi purta în braţe şi vă voi legăna pe genunchii mei!" Ah! niciodată cuvinte mai gingaşe, mai melodioase, nu mi-au bucurat inima: ascensorul care trebuie să mă urce la Cer sunt braţele tale, o Isuse! Pentru aceasta n-am nevoie să cresc, din contră, trebuie să rămân măruntă, să devin din ce în ce mai măruntă.

Eugen Ionescu spunea ca invidiaza moartea lui Maximilian Kolbe; eu cred ca prin asta incerca sa arate ca de foarte putine ori viata te pune in fata unei alegeri capitale precum aceea a Sfantului Maximilian Kolbe. In schimb, viata te supune unor constante urcusuri sau coborasuri si e extrem de greu sa traiesti la nivelul crezului tau. Cred ca aici intervine importanta foarte mare si inspiratia pe care Maica Tereza o poate insufla crestinilor simpli ca noi. Arsenie Boca spunea ca traim vremuri propice pentru mantuire din cauza ca nu mai suntem asupriti si cu toate astea, crestinii primelor veacuri aveau o soarta mai fericita decat a noastra din cauza ca ei erau crestini adevarati si isi marturiseau fara frica si cu pretul vietii lor credinta in Iisus Hristos. Noi nu suntem torturati(din fericire!!!) dar avem o soarta mai grea tocmai din cauza ca alegem usorul si ignoranta.
Pe mine Sfantul Arsenie Boca m-a inspirat foarte mult; pe tine am citit ca Maica Tereza. Vezi deci cum a lucrat Dumnezeu prin acesti doi sfinti "nespectaculari"? Maica Tereza e o sursa nesecata de pace si iubire si o inspiratie pentru foarte multe suflete simple.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Heurtebise

Maica Tereza

Numele de "Tereza" a fost purtat de mai multe sfinte cinstite în Biserica Catolică:
-Sf Tereza din Avilla (Tereza "cea mare"), mistică din Ordinul Carmelitelor.
-Sf Tereza din Lisieux (Tereza cea mică), tot din Ordinul Carmelitelor
-Fericita Tereza de Calcutta, sau Maica Tereza, fondatoare a Ordinului Misionarele Carităţii (se deosebesc printr-un acoperământ al capului de culoare albă cu margine albastră).

Carmelitanele fac parte dintr-un ordin contemplativ, de clauzură. Măicuţele carmelitane nu părăsesc mănăstirile toată viaţa lor. Misionarele Carităţii, dimpotrivă, activează în lume, unde se ocupă de săraci şi de bolnavi. Pe scurt, modelele lor sunt Maria şi Marta.

Dl Erethorn se referea la a doua dintre sfinte.

[Heurtebise]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Numele de "Tereza" a fost purtat de mai multe sfinte cinstite în Biserica Catolică:
-Sf Tereza din Avilla (Tereza "cea mare"), mistică din Ordinul Carmelitelor.
-Sf Tereza din Lisieux (Tereza cea mică), tot din Ordinul Carmelitelor
-Fericita Tereza de Calcutta, sau Maica Tereza, fondatoare a Ordinului Misionarele Carităţii (se deosebesc printr-un acoperământ al capului de culoare albă cu margine albastră).

Carmelitanele fac parte dintr-un ordin contemplativ, de clauzură. Măicuţele carmelitane nu părăsesc mănăstirile toată viaţa lor. Misionarele Carităţii, dimpotrivă, activează în lume, unde se ocupă de săraci şi de bolnavi. Pe scurt, modelele lor sunt Maria şi Marta.

Dl Erethorn se referea la a doua dintre sfinte.

Da, stiu:). Sunt baby-sitter intr-o familie de francezi catolici si mai alaltaieri am vazut ca unul din baieti avea o carticica despre Sf. Tereza din Lisieux; am si citit din ea si asa cum spunea si Erethorn, nu a avut un destin asa ca al lui Maximilian Kolbe sau ca al Ioanei d'Arc daca preferi sa ramanem pe linia femeilor sfinte.:)

[Amistad]

În prealabil postat de Heurtebise

Pe mine Sfantul Arsenie Boca m-a inspirat foarte mult; pe tine am citit ca Maica Tereza. Vezi deci cum a lucrat Dumnezeu prin acesti doi sfinti "nespectaculari"? Maica Tereza e o sursa nesecata de pace si iubire si o inspiratie pentru foarte multe suflete simple.

Niste oameni din Vistea l-au invitat pe Parintele sa faca vecernia in Vistea de Sus. Erau multi sectari acolo. Cand a ajuns acolo, Parintele a zis: “Dar ce vad aici? O multime de persoane care nu-si pot face Sfanta Cruce. Sa iasa toti afara!”. Incet-incet, desi se codeau, au iesit. Le-a spus Parintele: “Eu va cunosc pe voi caci aveti pecetea satanei pe frunte si va arat cu degetul”. Dupa ce au iesit toti, Parintele si-a rostit cuvantul. (Beleana Ileana, Recea)

Pocaitilor le spunea ca, daca nu cred in Iisus Hristos, in Maica Domnului si in Sfanta Cruce, vor merge in iad cu Biblia in mana! (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

Daca va place de parintele Arsenie Boca ce credeti sectarii (penticostai, adventisti etc.) sunt si ei crestini si se mantuiesc? Sau merg in iad cu biblia in mana?

[MihaiG]

No, dragă Amistade, dar tu ştii sau nu ştii ce-o spus părintele Arsenie când o fost întrebat dacă putem să avem evlavie la sfinţii catolici ?

[nutucutu]

În prealabil postat de Heurtebise

:) Frumos. De Sfantul Maximilian Kolbe ati auzit? A fost un calugar franciscan polonez care in timpul celui de-al doilea razboi mondial adapostea evrei in manastirea lui; aceasta binefacere a fost descoperita de catre nazisti, drept pentru care Maximilian a fost inchis la Auschwitz. Cand un detinut evada, nazistii aliniau detinutii si alegeau prin decimare(fiecare al zecelea detinut era pus sa faca un pas inainte) pe cei care urmau sa moara prin infometare; dintre cei alesi, unul a inceput sa planga si sa ceara indurare ca are copii si nevasta. Maximilian Kolbe, care se afla chiar langa detinutul respectiv, a cerut comandantului sa-l lase sa mearga in locul lui; acesta din urma a zis "bine" pentru ca pe el nu-l interesa numele celor ce mureau, ci doar sa fie la numar. Mai tarziu, detinutul salvat de la moarte supravietuieste nazismului si se alatura familiei lui; el marturiseste fapta lui Maximilian Kolbe si cativa gardieni de la Auschwitz povestesc cum il auzeau pe calugar rugandu-se si slavind pe Sfanta Fecioara chiar si dupa ce l-au ingropat de viu(!!!). In 10 octombrie, 1982 Papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat Sfant.

Da, am auzit de Maximilian Kolbe. Anul trecut, preotul nostru i-a dedicat o intreaga predica! Din viata lui eu am invatat urmatorul lucru: este posibil ca in viata noastra Dumnezeu sa ne puna in fata unor alegeri dificile. Dar pentru a face fata acestor alegeri, cred ca trebuie sa facem fata lucrurilor mici: sa fiu buna sotie, sa fiu buna angajata, colega, crestina....Incercind sa fim desavirsiti in lucrurile mici, vom reusi sa gestionam si lucrurile mari; iar mie mi se pare tare greu sa fii bun in lucrurile mici! In acest sens, citatul din sfinta Tereza de Lisieux, pe care l-a dat mai devreme domnul Erethorn (multumesc!) imi reaminteste ca e posibil!