Ati zambit cuiva astazi?

[costel]

Desi in nici o icoana nu am vazut pe cineva zambind, asta nu inseamna ca vorbim de tristete. Sa fie oare in lume de dincolo un mod mai inalt de a aduce bucurie celorlalti decat zambetul din lumea noastra?

E adevarat ca atunci cand privesc o persoana care imi zambeste, zambesc. Dar cand sarut o icoana mi se umple toata fiinta de bucurie.

Ca sa nu ma abat de la tema tocului, trebuie sa spun ca ieri am zambit, astazi nu. Sper sa nu trec prin zi fara zambet.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Cred ca de-aia am adormit eu azi noapte tarziu, fiindca tu te gandeai de ce-mi permit a ma afla in treaba in randul "zambaretilor", eu, o nevrednica nemultumita...Si, probabil te gandeai intens, de vreme ce trecuse de "00 ; 00... "
....Cristi, tristetea nemasurata nu sta in lacrimile de pe obraz, ci mai degraba in lipsa acestora....In lacrimi, exista intotdeauna o compozitie absoluta intre tristete si bucurie, intre decadere si viata...simtirea vietii. In lipsa acestora exista o mutenie incremenita de atata haos de durere si neinteles, de resemnare si intriga.

Nevrednici şi nemulţumiţi într o oarecare măsură cam toţi suntem. Important să nu ne copleşească gâmdurile aiurea şi nemulţumirea să apară din te miri ce. Nu uita că vorba din popopor că "nemulţumitului i se ia darul", este tare adevărată. Apoi , ce te frământă, ce nemulţumire ai atât de mare , căci multe daruri ai primit şi e păcat să le iroseşti, ci din potrivă , să le fructifici , să le -nmulţeşti, să te bucuri de ele. Legea materialistă a negării negaţiei te cam copleşte, deci mare grijă. Zâmbeşte dacă- L simţi pe Dumnezeu ! Zâmbeşte când iar răsare soarele, e semn de un nou început, de o nouă zi ! Zâmbeşte când te uiţi la pruncul tău ! Lasă încruntarea, tristeţea şi mai ales deznădejdia la oparte.
Persoana mea este mult prea puţin importantă sau gândul ( gândurile ) bune ce ţi le-am trimis, din moment ce tu nu le-ai recepţionat aşa cum trebuie. Distanţa să fie de vină ? Netul ăsta deformat ? Nu şti , dar ai mare grijă de tine şi nu uita : Zâmbeşte şi lasă încruntarea !

[ory]

Nu sunt incruntata Cristi...te rog, nu ma subestima.
O fi distanta de vina, sau, poate ca internetul acesta deformat...suntem noi, nu stiu, dar cu siguranta perceptia asupra unor lucruri capata intelesuri eronate si nu este cazul.
Nu sunt incruntata, ba chiar sunt fericita , sunt fericita si atunci cand zambesc si atunci cand nu zambesc...si atunci cand plang, sau doar ma gandesc, atunci cand vorbesc sau cand tac. Multumesc Lui Dumnezeu !
Sa fie toti oamenii Binecuvantati, fiindca toti suntem fii ai Lui Dumnezeu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Desi in nici o icoana nu am vazut pe cineva zambind, asta nu inseamna ca vorbim de tristete. Sa fie oare in lume de dincolo un mod mai inalt de a aduce bucurie celorlalti decat zambetul din lumea noastra?

E adevarat ca atunci cand privesc o persoana care imi zambeste, zambesc. Dar cand sarut o icoana mi se umple toata fiinta de bucurie.

Ca sa nu ma abat de la tema tocului, trebuie sa spun ca ieri am zambit, astazi nu. Sper sa nu trec prin zi fara zambet.

Îmi pare rău că te contrazic, dragă Costel, dar în multe icoane , Prea Sfânta Fecioară , are un zâmbet discret , dătător de speranţă. Este un zâmbet discret, dar el există !

În prealabil postat de ory

Oare trebuie sa ajungem batrani pentru a fi curati, oare trebuie sa ajungem lipsiti de patimi pentru a ne considera curati ? ! Si atunci, unde mai este infranarea si nevointa luptei cu trupul si instinctele acestuia ? Unde mai este virtutea conferita acestor lupte ?
Daca un om nu mai afiseaza o frumusete ispititoare, un trup tanar si plin de energie si posibilitati, daca zambetul nu mai detine posibilitatea unei priviri patimase din cauza batranetii...asta nu inseamna curatie, ci curatie de la sine inteleasa, care, zic eu, este o mica mare diferenta.
Daca avem tendinta de a crede in lucrurile bune, doar ca ele nu au cum sa fie altfel si sunt bune pentru ca sunt vlaguite de timp de posibilitatea raului, aceasta nu inseamna ca noi credem in bine. Binele se dobandeste cu efort, binele se slefuieste in mijlocul ispitelor si a avantajelor, binele capata stralucire atunci cand lupta si-si dobandeste meritele...
Un om ipotent nu se poate numi desavarsit pentru ca nu umbla dupa femei...un om plin de vigoare se poate numi virtuos atata timp cat lupta pentru a fi curat si moral. Trebuie sa ne atraga zambetele si lucrurile trecute prin complexitatea atator factori care le determina, nu prin statutul cuminte si inert de la sine inteles.

M-am gândit mult la cele scrise de tine în această postare.
Într-adevăr ai spus un mare adevăr.Dacă ne referim la zâmbet în acelaşi context aceste nu trebuie să fie profesional şi lipsit de trăire doar de dragul de a fi plăcut la vedere.Mai bine nu zâmbesc.
Un zâmbet este o rază de soare într-o zi cu nori.Una este să fie raza de la soare şi alta să fie de la felinarul din colţul străzii.

[zoridezi]

În prealabil postat de iosif

Ati avut vreodata bucuria unui zambet daruit care a facut minuni? Sau v-ati gandit vreodata ca un zambet daruit din suflet poate sa insenineze ziua sau chiar viata unei persoane de langa noi?

Odata cand am fost la biserica mi-a zambit un bebe mic care era in carucior... cred ca zambetul curat al unui copil nu se compara cu nimic in lume. Orice om mi-ar fi zambit ori as fi spus ca era numai de fatada, ori ca se simtea bine si ca n-avea vreo legatura cu mine. Dar zambetul inocent al unui copil e exemplul cel mai frumos de iubire. Cat de buna poate parea lumea in ochii unui copil si cat de schimonositi sufleteste sunt oamenii in realitate... tin minte cand eram mica, toata lumea imi zambea si credeam ca viata e minunata, totul imi parea ca un vis.
Acum cand am crescut, nu vad decat oameni schimonositi, falsi, egoisti, fie de durerile sau iluziile vietii... si cand ma gandesc ca odinioara si ei au fost niste copii care la randul lor erau intampinati cu zambete binevoitoare.

Va doresc un zambet trist pentru fiecare, poate ca odata 'nascuti' pe lumea cealalta zambetele vor prinde din nou culoare.

[Anna]

În prealabil postat de zoridezi

tin minte cand eram mica, toata lumea imi zambea si credeam ca viata e minunata, totul imi parea ca un vis.

Pentru ca nimeni nu mai zambeste la "oamenii mari" Nu-i asa ca-i trist? Zambim la animale si copii, dar si oamenii mari au nevoie de zambete, altfel cum sa primeasca lumina in suflet? Ca de la om la om se da lumina...

[zoridezi]

În prealabil postat de Anna

Pentru ca nimeni nu mai zambeste la "oamenii mari" Nu-i asa ca-i trist? Zambim la animale si copii, dar si oamenii mari au nevoie de zambete, altfel cum sa primeasca lumina in suflet? Ca de la om la om se da lumina...

Zambesc Anna, crede-ma... dar parca nu e zambetul meu. Multi oameni mi-au spus ca zambesc fals, si intr-adevar ma coplesesc durerile vietii. Acolo unde nu-i iubire, nici zambet sincer nu poate fi... oricat m-as chinui sa imi ascund mahnirea, esuez de fiecare data. Orice om are nevoie de iubire, de la cel mai sensibil pana la cel mai tiran. Cand imi voi face sufletul sa zambeasca atunci voi sti ca am invins prin iubire.

[Anna]

În prealabil postat de zoridezi

Cand imi voi face sufletul sa zambeasca atunci voi sti ca am invins prin iubire.

Ai dreptate, nici eu n-am reusit, reusesc doar pe momente, incearca si tu pe momente...Adica bucura-te de momentele bune, iar la cele care nu te bucura, nu te forta...

[zoridezi]

În prealabil postat de Anna

Ai dreptate, nici eu n-am reusit, reusesc doar pe momente, incearca si tu pe momente...Adica bucura-te de momentele bune, iar la cele care nu te bucura, nu te forta...

Ok, am sa incerc