De Sfanta Cuvioasa Paraschiva sufletul iubitei mele mamici va pleca la ceruri....

[eduandra]

Dragi credinciosi...
Sunt intr-o profunda cadere si disperare...mama mea a plecat pe drumul catre Domnul...iar eu am ramas pustiita fara ea!
Oare ce ar trebui sa fac eu in data de 14 octombrie(ATUNCI ARE 40 DE ZILE ) pentru sufletul ei....vreau sa fac tot ce se poate...dar nu stiu ce!
Parastasul l-am avut acum sambata !
DOAMNE AJUTA!

[costel]

Dumnezeu sa o odihneasca cu dreptii.

Sa te rogi pentru ea, asta trebuie sa faci. Nu trebuie sa ai sufletul pustiu. Sigur, nimeni nu o poate inlocui, dar mai sunt persoane care iti pot darui un cuvant, un gest, ... iar cu un suflet pustiu nu poti primi aceste daruri. Ne vom ruga si noi pentru ea. Sa ne comunici numele.

[eduandra]

Sincer ...si in acest moment plang...plang si nu-mi pot reveni... si ascult in timp ce scriu ,,ACATISTUL CATRE DUMNEZEU TATAL PENTRU CEI ADORMITI ,,multzumesc din suflet pentru bunatatea ta...Dumnezeu te va rasplati pentru ea!
Mamea mea se numea MARIA-MAGDALENA!
Si am dat liturghii la mai multe biserici..iar la o manastire i se face zilnic coliva!
DUMNEZEU SA O ASEZE CU DREPTII!ERA UN SUFLET EXTREM DE NOBIL!

[costel]

Nu esti singura care primeste aceasta durere. Insa, spirijindu-ne unii pe altii, le primim cu mai multa putere.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace !

Mi-a placut f. mult ce a zis Costel... ca nu poti primi daruri cu un suflet pustiu. Sa avem grija sa nu deznadajduim cand trecem prin incercarile vietii. Nadejdea este una din marile virtuti crestine, alaturi de credinta si dragoste.

[horiasuceava]

Stiu ca acum e o perioada foarte grea pentru tine Eduandra...si tatal meu a murit in iulie... a fost foarte greu si pentru mine...m-am simtit pustiit.
Abia atunci am realizat ca nimic nu conteaza in viata asta decat momentul cand "vom trece dincolo" si cum ne vom infatisa in Fata Lui.
In aceste momente cel mai mare sprijin este familia si cei apropiati tie...dar prin rugaciunea adevarata ai sa-ti revii mult mai repede...eu asa am procedat. Ai sa vezi, ca daca te rogi cu inima ai sa simti sprijinul Lui....si ai sa vrei sa te rogi si mai mult! Eu in momentele acelea de rugaciune m-am regasit si am inceput sa ma schimb in bine (zic eu)....dar si sa simt cat de mare pacatos sunt!!!
Poate asa a vrut Domnul ....prin incercari de genul asta sa ne vedem fata noastra pacatoasa si sa ne intoarcem la EL!!!
Roaga-te, roaga-te, roaga-te.....si ai sa treci mult mai usor peste aceasta pierdere provizorie ....o sa va revedeti candva!!!!

... fie numele Domnului laudat !
In urma cu 13 ani am trecut si eu printr-un moment asemanator : a murit tatal meu , in urma unui accident de masina ( el in postura de pieton , la o trecere pentru pietoni ) . Socul a fost puternic pentru ca nimeni nu se astepta la asa ceva , dea abia iesise la pensie , nu fusese bolnav , incepuse sa se apropie de Biserica si de credinta . Am tinut foarte mult la el , de altfel am tinut foarte mult la amandoi parintii , am trecut toti trei prin ceea ce ne-a oferit viata , impartind si momentele bune si pe cele mai putin bune .
Ma simteam gol , nu puteam vorbi , privirea era fixa , aproape uitam sa mai clipesc . Oamenii vorbeau cu mine si parca nu-i intelegeam . Apoi mi-am adus aminte ca in aceasta lume nu avem , de fapt , nimic al nostru . Ceea ce numim proprietati sunt de fapt FUM si CENUSA , putrezesc , sunt inutile daca ne raportam la vesnicia vietii in Dumnezeu . Tot ceea ce vedem sau nu vedem sunt ale Celui ce le-a creat , ale Tatalui nostru ceresc si daca El le-a creat , tot El are dreptul sa le si ia atunci cand considera de cuviinta . Nu numai ca nu putem sa decidem noi dar nici nu trebuie , nu este bine sa decidem noi . De aceea le este refuzata sinucigasilor slujba Bisericeasca . Au luat o decizie care nu li se cuvenea .
Prin urmare , daca Dumnezeu Tatal a hotarat ca tatal meu cel pamantesc sa dispara atat de devreme inseamna ca a avut un motiv bine intemeiat si eu trebuie sa ma limitez doar la al slavi pe El pentru asta , pentru marea Sa putere si intelepciune . Mi-e dor de tatal meu , as fi vrut sa traiasca , sa se joace cu nepotul sau , sa-l invete ceea ce m-a invatat si pe mine , dar ... fie numele Domnului laudat ! Odihneste-l Doamne , in ceata dreptilor !
Deznadejdea nu este buna , te face sa te simti ca si un pom in bataia vantului , nu te misti cum vrei tu , ci cum vrea vantul . Indreapta-te in Domnul , puneti toata nadejdea in El , doar El este vesnic , doar El ne poate veghe si ajuta tot timpul , fara el fiecare gand al nostru va fi napadit de vrajmasul neobosit care ne va da tot felul de idei care mai de care mai ciudate , care sa ne faca sa ne simtim tot mai inutili , noi , viata noastra , trecerea noastra pe pamant , sa ni se para ca de fapt odata cu moartea , cu despartirea , s-a terminat si viata .
Daca mama ta a crescut un copil cu frica de Dumnezeu , bucura-te pentru mama ta : Bunul Dumnezeu ii va rasplati efortul , va avea parte de frumusetea Imparatiei Lui , va locui sub blanda Sa lumina , te va privi si se va ruga Tatalui sa aiba grija de tine in continuare .
Iar noi , aici pe pamant ne vom ruga Tatalui sa-i ocroteasca pe ai nostri cei in viata , sa ne curateasca pe toti de tot ce-i rau , iar la sfarsitul zilelor noastre sa ne dea si noua odihna Sa cea buna . Sunt sigur ca Bunul Tata Ceresc va face intocmai pentru ca mila Lui este fara margini , puterea Lui este nemasurata , in El imi pun toata nadejdea mea " ...caci a Lui este Puterea si Imparatia si Slava in veci . Amin " .
Dumnezeu sa-ti dea putere si mangaiere !

Doamne ajuta !

[MarinaAlca]

În prealabil postat de eduandra

Sincer ...si in acest moment plang...plang si nu-mi pot reveni... si ascult in timp ce scriu ,,ACATISTUL CATRE DUMNEZEU TATAL PENTRU CEI ADORMITI ,,multzumesc din suflet pentru bunatatea ta...Dumnezeu te va rasplati pentru ea!
Mamea mea se numea MARIA-MAGDALENA!
Si am dat liturghii la mai multe biserici..iar la o manastire i se face zilnic coliva!
DUMNEZEU SA O ASEZE CU DREPTII!ERA UN SUFLET EXTREM DE NOBIL!

Dumnezeu sa o odihneasca cu dreptii pe scumpa ta mamica.
O floare si o rugaciune aduc si eu, acum, pentru sufletul dansei.
Iar pentru tine, draga Eduandra , cu toata dragostea mea, un foarte modest dar virtual, ca sa iti mai lumineze chipul si sa iti incalzeasca inimoara.
Poze "proaspete"... facute acum cateva zile in frumosul nostru Iasi , gatit in haine de sarbatoare, pregatit pentru a intampina cum se cuvine Praznuirea Sfintei Maicii noastre Paraschiva.

[eduandra]

Va multumesc din inima pentru tot si va doresc,,SARBATORI FERICITE,,!

[Adrian2009]

Dumnezeu sa o odihneasca.
Aici e ce spune parintele Cleopa de cele 40 de Liturghii:
"Din învăţăturile părintelui Cleopa

Înainte vreme, când încă nu se ştia puterea celor 40 de Liturghii, lumea făcea pentru cei răposaţi câte 20, alţii câte 30 de Liturghii. Dar s-a descoperit că sunt mai puternice 40 de Liturghii decât 30. Si cum a fost?

Un preot bătrân dintr-un sat avea peste 80 de ani. El, săracul, nu mai putea sluji. A măritat o fată a lui, iar ginerele rămăsese în locul lui la parohie. Poporul avea evlavie la preotul bătrân, dacă l-a cunoscut, pentru că pe atâţia i-a botezat şi i-a şi cununat şi pe alţii i-a şi înmormântat; îl ştiau drept părintele satului, că era de mult timp acolo. Oamenii aveau evlavie la bătrân. Se mai duceau la spovedit, la citit, să le mai spună un cuvânt, şi tânărul era bucuros că bătrânul mai poate face ceva, de-l ajută pe el.

Dar pe preotul bătrân îl dureau picioarele, căci era bolnav de reumatism. Acum la bătrâneţe reumatismul îşi arată puterea, pe măsură ce slăbeşte omul tot mai tare. Şi i se umflaseră picioarele. Acolo în satul acela era un feredeu, o baie, care avea apă sărată, ce făcea bine la reumatism, la diferite boli.

Baia aceasta era într-o grădină mare, cu o livadă frumoasă.

Şi preotul ducându-se acolo să facă baie, se ducea cu nădejdea în Dumnezeu, că aşa-i datoria preotului şi a călugărului şi a creştinului când călătoreşte, mai ales singur, să zică rugăciuni pe drum. Zicea rugăciuni de acasă până ajungea în grădină.

Când ajungea acolo în grădină, întâlnea un tânăr plângând şi văitându-se foarte tare, dar care nu vorbea. Si mergea tânărul acesta cu preotul la baie şi arăta multă dragoste să-l ajute pe preot. Preotul bătrân, cât stătea în baie zicea rugăciuni, că el ştia rugăciuni multe pe de rost.

Când ieşea din baie, tânărul acela iar venea plângând. Plângea într-una. Ştergea picioarele preotului, îl încălţa, îi dădea haina şi-l petrecea plângând. Acuma bietul preot, văzând pe tânărul acesta că plânge, îl întreabă: “Tinere, de ce plângi?” Iar el nu grăia nimic. Atunci preotul s-a gândit să-i dea bani. Dar acela plângea şi n-a vrut să primească banii. De câte ori venea preotul, găsea pe tânărul ăsta care ieşea de undeva din livadă, că era livadă deasă cu pomi, plângând tare, şi mergea cu el la baie şi îl ajuta până ieşea preotul din grădină, iar el rămânea în grădina aceea.

Atunci, ce s-a gândit preotul? A pus nişte prescuri şi o sticlă de vin curat într-un şervet frumos şi a zis: “Eu am să-i dau prescurile acestea şi o sticlă de vin, poate acestea le va primi, că tare mult bine îmi face omul acesta”.

Când a ajuns preotul, l-a întâlnit iar plângând. A mers la baie, acela iar l-a ajutat, şi când să iasă pe poartă, preotul zice:

- Ia legătura asta cu prescuri şi o sticlă de vin, să le mănânci, că le-am blagoslovit eu.

Atunci a vorbit tânărul acela:

- Oh, părinte, oh! Dacă ai şti cine sunt eu, nu mi-ai da prescuri să mănânc. Vai şi amar de mine!

Si atunci s-a speriat preotul:

- Dar cine eşti tu, fiule? De ce n-ai vorbit până acum, că de atâtea ori am venit eu în grădina asta şi tare mult m-ai ajutat?

- Oh, părinte sfinte, dacă ai sta sfinţia ta în grădina asta şi în baia asta toată viaţa, mare bine mi-ai face mie!

- Dar de ce?

- Că numai sfinţia ta când vii în grădina asta şi cât stai în baie zici rugăciuni, şi numai atât pot sta şi eu în grădina asta a mea.

Bătrânul când făcea baie se ruga şi zicea: “Doamne, pomeneşte şi iartă păcatele aceluia care a făcut baia aceasta”, fiindcă era gratuită şi avea toate cele de nevoie.

- Dar unde eşti tu?

- Eu sunt în iad!

- Dar cine eşti tu?

- Eu sunt proprietarul acestei grădini. Grădina aceasta cu pomi a fost a mea şi baia aceasta am zidit-o pe cheltuiala mea şi am lăsat-o în folosul comunei, dar am murit în floarea vârstei, cu păcate grele şi m-am dus în iad. M-am mărturisit eu, dar degeaba, că n-am avut vreme când face canon. Si iată, părinte sfinte, sunt 80 de ani de când mă muncesc în iad. Si când intri tu, părinte sfinte, în grădina asta şi te rogi, îngerul Domnului vine si mă scoate din foc. Si toţi care stau în baie, numai răutăţi fac, si nu se gândesc la Dumnezeu. Iar dumneata şi când stai în baie şi când intri în grădină, intri cu rugăciunea. Asta dreptate mi-a făcut Dumnezeu, că trimite pe îngerul Domnului şi mă ia din foc, “cât va sta preotul în baie şi în grădină, pentru rugăciunile lui, fiindcă se foloseşte şi preotul, tu să stai în grădina ta”. De aceea am spus, părinte sfinte, dacă ai sta mata în grădina asta până la sfârşitul vieţii, atâta stau eu afară din iad. Cum pleci mata, mă răpeşte îngerul Domnului si mă duce înapoi la munci.

Şi s-a speriat preotul. Şi a întrebat:

- Cum te cheamă, frate?

- Ioan mă cheamă.

- Da? Frate Ioane, şi cum pot eu să te ajut?

- O, părinte, mare putere au preoţii de la Dumnezeu! Multe suflete scot preoţii din iad.

- Dar cu ce?

- Dacă vrei, părinte sfinte, nu-mi da prescuri să mănânc, că eu sunt duh, eu mă arăt ţie aşa, dar eu nu-s cu tot cu trupul aici. Eu nu pot mânca şi bea acuma. Dacă vrei, ia prescurile şi vinul şi să faci pentru mine, părinte sfmte, 40 de Liturghii să mă scoţi din foc, că dacă mă ajuţi, mare plată ai să ai în ziua judecăţii, în ziua cea mare.

Şi cum a zis aşa, cum era cu preotul de vorbă în grădină, n-a mai văzut nimic preotul. I-au ţiuit preotului urechile, s-a speriat, a rămas în grădină şi a început a plânge: “Doamne, Doamne, cum mi-ai adus un suflet din iad ca să vorbească cu mine şi să-mi arate puterea celor 40 de Liturghii!” Până atunci se făceau 30 de Liturghii, cum am spus.

Atunci preotul a venit acasă plângând. Şi l-a văzut ginerele şi fiică-sa, şi l-a întrebat:

- Ce ai, tată, că eşti mâhnit?

Ştii, omul se cunoaşte.

- Dragul tatii, ce să am? Sunt supărat. Mă cam dor picioarele; de-acum văd că mi se apropie sfârşitul meu. Uite, măi băiete, ce vreau să fac. Eu, fiindcă am fost preot 60 de ani în comuna asta, vreau să mă duc pregătit din lumea asta. Să-mi dai voie să slujesc 40 de zile Sfânta Liturghie.

- Cine?

- Eu.

- N-ai să poţi, tată! Vezi, mata de-abia te duci.

- Cum va vrea Dumnezeu.

- El a vrut să slujească; să se ostenească el.

Şi atunci s-a minunat.

- Dacă ai să poţi, tată! Am să te mai ajut şi eu. Dar dacă poţi mata, noi te lăsăm să faci.

- Dar nu aşa cum slujiţi voi, numai duminica şi în sărbători, eu fac ca la mănăstiri.

Dar nu le-a spus taina ce a grăit acela şi ce-a văzut în grădină. Şi s-a apucat preotul, s-a. pregătit, s-a schimbat, s-a spălat, s-a mărturisit la cel tânăr, că nu poate sluji până nu se mărturiseşte. Si s-au minunat oamenii în satul acela: “Aţi auzit o veste? Preotul cel bătrân a zis că înainte de moarte vrea să facă 40 de zile slujbă”.

Si trăgeau clopotul la biserică în fiecare zi dascălul şi cântăreţul. Oamenii, când auzeau, ziceau: “Hai, măi, că slujeşte preotul bătrân! Asta-i o minune mare!” Dar se minunau toţi cât de uşor făcea slujba. Toată rânduiala, şi în fiecare zi Liturghie, că el dacă se împărtăşea cu Preacuratele Taine în fiecare zi, Sfintele îl întăreau. Sfintele Taine sunt şi pentru întărirea trupului, iar preotul slujitor se împărtăşeşte în fiecare zi, când slujeşte. Şi se minunau toţi: “Preotul cel bătrân a întinerit! Hai să-l vedeţi cum slujeşte, cum cădeşte şi la urmă ţine predică si face panahidă si toate”. Si oamenii, bucuria lor că a început preotul în fiecare zi să slujească. Aşa se slujea înainte în sat. Mergeau şi ei la biserică.

Si atunci a slujit preotul acesta bătrân vreo 20 de zile. La 20 de zile săracul a venit de la biserică foarte obosit. Si s-a dus în camera lui: “Eu mă odihnesc oleacă. Voi mânca când m-oi scula. Acum nu mi-e foame. M-am împărtăşit cu Sfintele Taine”.

Şi preotul bătrân cum era încălţat cu ciubotele, a pus capul să se odihnească. Şi nici n-a adormit bine şi vede un râu mare de foc, de n-avea margine lăţimea lui. O mare de flăcări. Şi auzea fel de fel de vaiete şi ţipete şi scrâşniri din dinţi şi răcnete de disperare şi vedea cum ard oamenii şi cum îi întorc dracii cu furci în flăcări, şi cât de mare e chinul. Si s-a speriat preotul. Când aproape de malul acelui râu de foc, iaca vede pe Ioan al lui. Jumătate era ieşit din flăcări. Şi a început a striga, bătând din palme: “Părinte, părinte, nu mă lăsa. Eu sunt Ioan din grădină! Iată cu Sfintele tale Liturghii, jumătate am ieşit din foc”. El făcuse jumătate din slujbe. “Nu mă lăsa, părinte sfinte, fă înainte şi mă scoate, că mare plată ai să ai în ziua judecăţii!”

Si preotul s-a trezit si n-a mai văzut râul de foc, şi s-a speriat. S-a sculat, şi mai tare s-a îmbărbătat. “Chiar de-oi muri, dar mai fac 20 de Liturghii”, a zis bătrânul. A întinerit. Nici nu simţea că-i bătrân. “Ia uite, domnule, ce putere la el!”

Vezi, omul când ia contact cu lumea de dincolo, cât curaj are? Si a făcut bătrânul încă 20 de slujbe; 20 de Sfinte Liturghii. Şi se minunau oamenii: “Măi, să-l întărească Dumnezeu pe părintele nostru, săracul! La 80 si atâţia de ani face zi de zi!” – cum a făcut stareţu1 meu Liturghii aici până la 82 de ani. Stareţul care m-a călugărit pe mine, Ioanichie. Aici se vede şi credinţa! Credinţa îl întăreşte pe om.

Şi a făcut încă 20 de liturghii. Si când a ajuns la 40 de zile, la ultima Liturghie, pe când era cu sfântul pocrovăţ în mână şi cu sfânta linguriţă ca să consume Sfintele, după ce s-au împărtăşit credincioşii, preotul vede deodată intrând în sfântul altar un vultur frumos, cu pene în mii şi mii de culori. Lumea plecase din biserică, pentru că se dăduse anafura. Paracliserul era prin biserică. Şi preotul a strigat: