despre familia numeroasa si eticheta de "pocaiti"

am deschis acest topic pentru ca am observat ca familiile numeroase sunt mai mereu catalogate ca fiind habotnice sau pocaite(in cel mai fericit caz,sunt privite ca ceva ciudat) si as vrea sa discutam despre acest aspect.
recunosc ca si eu am fost afectata de o astfel de mentalitate(si nu doar pt. ca asa spuneau cei din jur,ci si pt. ca toate familiile numeroase pe care le cunosteam nu erau,intradevar,ortodoxe),dar atunci cand am inceput sa duc o viata crestina am cunoscut si oameni care aveau copii multi si erau ortodocsi.
imi sunt atat de dragi aceste familii numeroase(ortodoxe sau nu),intotdeauna am gasit in cadrul lor o iubire,o unire (intre soti,intre frati,cat si intre parinti si copii)pe care f.rar le-am intalnit la familiile cu 1-2 copii,casa lor parca e mai plina de viata,mereu forfota si galagie,copii sunt invatati de mici cu munca si chiar cu unele lipsuri,dar in acelasi timp sunt mai simpli,mai curati.
nu vreau sa idealizez,dar eu una asa vad lucrurile.si atunci,cum sa nu ma doara inima cand aud tot felul de vorbe rautacioase la adresa lor?dar cel mai tare sufar pentru ca familia ortodoxa nu mai vrea sa nasca si sa creasca toti copiii pe care a randuit Dumnezeu,iar familiile care desi nu sunt ortodoxe accepta crucea cresterii copiilor(cinste lor!).si astfel,daca se intalneste un caz de familie numeroasa si ortodoxa toata lumea o priveste cu suspiciune.

[Dumitru73]

În prealabil postat de maria-15

am deschis acest topic pentru ca am observat ca familiile numeroase sunt mai mereu catalogate ca fiind habotnice sau pocaite(in cel mai fericit caz,sunt privite ca ceva ciudat) si as vrea sa discutam despre acest aspect.
recunosc ca si eu am fost afectata de o astfel de mentalitate(si nu doar pt. ca asa spuneau cei din jur,ci si pt. ca toate familiile numeroase pe care le cunosteam nu erau,intradevar,ortodoxe),dar atunci cand am inceput sa duc o viata crestina am cunoscut si oameni care aveau copii multi si erau ortodocsi.
imi sunt atat de dragi aceste familii numeroase(ortodoxe sau nu),intotdeauna am gasit in cadrul lor o iubire,o unire (intre soti,intre frati,cat si intre parinti si copii)pe care f.rar le-am intalnit la familiile cu 1-2 copii,casa lor parca e mai plina de viata,mereu forfota si galagie,copii sunt invatati de mici cu munca si chiar cu unele lipsuri,dar in acelasi timp sunt mai simpli,mai curati.
nu vreau sa idealizez,dar eu una asa vad lucrurile.si atunci,cum sa nu ma doara inima cand aud tot felul de vorbe rautacioase la adresa lor?dar cel mai tare sufar pentru ca familia ortodoxa nu mai vrea sa nasca si sa creasca toti copiii pe care a randuit Dumnezeu,iar familiile care desi nu sunt ortodoxe accepta crucea cresterii copiilor(cinste lor!).si astfel,daca se intalneste un caz de familie numeroasa si ortodoxa toata lumea o priveste cu suspiciune.

asta arată lipsa de cultură şi educaţie religioasă a romanului

În prealabil postat de Dumitru73

asta arată lipsa de cultură şi educaţie religioasă a romanului

eu am ajuns sa cred ca a romanului ortodox.

[Dumitru73]

În prealabil postat de maria-15

eu am ajuns sa cred ca a romanului ortodox.

a romanului. că să fiu echidistant.

[stefan florin]

În prealabil postat de Dumitru73

asta arată lipsa de cultură şi educaţie religioasă a romanului

mai bine spus a romanului "modern"

În prealabil postat de maria-15

o iubire,o unire (intre soti,intre frati,cat si intre parinti si copii)pe care f.rar le-am intalnit la familiile cu 1-2 copii,casa lor parca e mai plina de viata,mereu forfota si galagie,copii sunt invatati de mici cu munca si chiar cu unele lipsuri,dar in acelasi timp sunt mai simpli,mai curati.

asa este :)

În prealabil postat de maria-15

familia ortodoxa nu mai vrea sa nasca si sa creasca toti copiii pe care a randuit Dumnezeu,iar familiile care desi nu sunt ortodoxe accepta crucea cresterii copiilor(cinste lor!).si astfel,daca se intalneste un caz de familie numeroasa si ortodoxa toata lumea o priveste cu suspiciune.

din nefericire, asa este

[lore86]

da, e ciudat cum niste oameni care nu te-au intrebat niciodata cum iti merge, la ce scoala iti invata copii, sau pur si simplu cum va descurcati prima grija cand te vede este sa te intrebe:""mai faci?" sau"nu-i asa ca va opritii?". Mi se pare de-a dreptul nepoliticos sa pui o astfel de intrebare. Ca sa nu zic ca mi se pare fatarnic, ca nu-ti pasa deloc de soarta omului dar grija ta principala e daca mai face copii.
Asa ca am luat atitudine: cand mi se mai adreseaza astfel de intrebari pe tonuri mieroase, raspund plina de entuziasm:o, de-abia am inceput!
este asa de amuzant sa vezi fata atat de mirata a interlocutorului, care, in mod sigur nu se astepta la un astfel de raspuns cum abia ingana da? incercand sa schiteze un zambet.

o alta situatie amuzanta este cand, in anumite situatii, vine cate un "pocait" si te intreaba"esti sora?" si le raspund:da, sunt sora fratelui meu!

In cercul nostru de prieteni, sunt o normalitate copii mai multi. Putini sunt cei care au doar doi copii. Noi, momentan nu ne simtim ciudat.Dar in relatiile cu altii, vedem ca suntem o ciudatenie. Da' vorba romanului cainii latra, ursul merge...

intotdeauna am simtit ca familiile cu multi copii au ceva special.
cand eram mica aveam vecini o familie de penticostali cu 6 copii.tot satul ii cunostea,atrageau atentia oriunde se duceau.eu si sora mea ne jucam zilnic cu ei(erau vecinii nostri)si tin minte ca de fiecare data cand ma aflam in mijlocul lor ma simteam fascinata.imi placea sentimentul acela care ma cuprindea cand auzeam atata galagie,era mereu forfota in casa lor,dar cel mai mult ma fascina dragostea dintre ei,mai ales cand ii vedeam pe cei mai marisori ca au grija de cei mici(sincera sa fiu,uimirea mea venea si din faptul ca eu si sora mea ne certam mai tot timpul).au plecat in strainatate si s-au stabilit acolo,unde familia s-a marit cu inca un membru.

eu una am ajuns la concluzia ca principalul motiv pt. care familiile nu-si doresc mai mult de 1-2 copii este banul.se tem de faptul ca nu-i vor putea creste pe toti "avand ceea ce ei nu am avut".atunci cand aud de cazul vreunei familii numeroase si sarace unele persoane exclama ""na,de ce-or facut atatia?"

[Yasmina]

În prealabil postat de maria-15

intotdeauna am simtit ca familiile cu multi copii au ceva special.
cand eram mica aveam vecini o familie de penticostali cu 6 copii.tot satul ii cunostea,atrageau atentia oriunde se duceau.eu si sora mea ne jucam zilnic cu ei(erau vecinii nostri)si tin minte ca de fiecare data cand ma aflam in mijlocul lor ma simteam fascinata.imi placea sentimentul acela care ma cuprindea cand auzeam atata galagie,era mereu forfota in casa lor,dar cel mai mult ma fascina dragostea dintre ei,mai ales cand ii vedeam pe cei mai marisori ca au grija de cei mici(sincera sa fiu,uimirea mea venea si din faptul ca eu si sora mea ne certam mai tot timpul).au plecat in strainatate si s-au stabilit acolo,unde familia s-a marit cu inca un membru.

eu una am ajuns la concluzia ca principalul motiv pt. care familiile nu-si doresc mai mult de 1-2 copii este banul.se tem de faptul ca nu-i vor putea creste pe toti "avand ceea ce ei nu am avut".atunci cand aud de cazul vreunei familii numeroase si sarace unele persoane exclama ""na,de ce-or facut atatia?"

Sunt multe deosebiri intr-o familie de atei,care au ajuns sa faca copii multi fiindca el este betiv iar ea...nepasatoare si o alta familie de crestini care au multi copii datorita conceptiilor religioase,dar le langa asta mai au si educatie,constiinta si un plan de viata pentru a face acest mod de viata valid.

Nu este problema mea,nu judec pe nimeni,insa este mai dificil sa faci copii fara nici un plan,fara sa-ti pese ce vor face si cu ce vor fi ingrijiti,sa faci copii si sa pleci prin sat la cersit ca ai familie numeroasa.
Cand nu se mai poate,da-te jos de pe nevasta,simplu!Abstinenta este cea mai eficace metoda de contraceptive!

[lore86]

citeam chiar in ultimul numar al familiei ortodoxe, ca au acolo un obicei tare frumos, sa prezinte vietile diferitelor familii cu copii multi despre presiunile la cares unt supuse atatfemeile cu copii multi, cat si copii acestora. Ajung la un moment dat s afie marginalizati, ca niste ciudati si trebuie sa upte mult mai mult decat copii care provin din familia cu 1-2 copii pt a se integra.
Eu nu m-am gandit niciodata la lucrurile astea. Nici nu ma gandeam ca exista realitatea asta.
Dar, tebuie sar ecunosc, e o realitate dureroase. Nici macar crestinii nu au ingaduinta fata d e familiile cu copii multi. Ingaduinta, in sensul cas e pastreze o atitudine normala, echilibrata. Nu sa se bage cu nerusinare in viata acelor familii dandu-le sfaturi cati copii sa aiba.

Mi-a placut de doamna aceea, prezentata in revista, care avea 5 copii, dintre care unul cu sindrom Down si care a descoperit ca avea cancer. Dar bucuria care ii cuprindea inima era atat de mare, ca lupta ca o eroina impotriva tuturor! A zis o vorba tare faina""Cine esi, tu, ca sa-mi fixezi robinete la bucuria pe care o am?

parerea mea e ca societatea si-a schimbat scara valorilor.Ceea ce acum cativa ani era o valoare, acum a devenit o nonvaloare. Ceea ce atunci era pretuit, acum este blamat.
SI am mai observat un lucru: cand vorbesti de o realitate crestina, pe care nu te pui tu s-o reinventezi, au inventat-o altii si s-au bucurat de ea generatii intregi, tu doar incerci sa te mentii pe aceeasi directie, mult sar in sus ca impuscati. E ca si cum ai apasa cu degetul pe o buba puroiata.
Spre ex: spui ca nu vrei sa opresti nasterea de prunci, ca sa invata Biserica. Atunci sa vezi:"Ce Biserica invata sa faci copii si sa ii lasi sa moara de foame? Sau sa umble neingrijiti. sau sa ii trimit la cersit?"
Adica se merge pe extreme. Daca faci copii multi, inseamna neaparat ca ii ti flamanzi, murdari, neingrijiti. Oamenii cand nu pot face un lucru, merg pe extreme. De ce sa nasc, ca sa sufere toata viata? PAi de ce sa sufere, daca te are pe tine mama lui, ca sa il veghezi, s ail ocrotesti, sa te lupti ptr binele lui. De ce sa umble nespalat cand te are pe tine mamica lui care sa-l speli, sa-l hranesti, sa-l mangai, sa te joci cu el, sa te ingrijesti de el.

Asadar, se poate si altfel. Se poate si sa faci copii multi, dar sa-i tii curati, sa-i hranesti, sa te ocupi de educatia lor. Trebuie doar s avrei. Si daca e dorinta sincera, vine garantat si ajutorul Domnului. Caci asa cum spune psalmistul Am fost tanar, si am imbatranit, dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit, nici pe urmasii lui cersindu-si painea. {Ps 37}
Asadar daca iti pui nadejdea in Domnul, muncesti atat cat poti(si asta inseamna si 16 ore pe zi), te stradui zi de zi, e imposibil ca Dumnezeu sa te lase de izbeliste.
Dar daca intervine"sfanta comoditate" intervine si saracia, mizeria.