|
|
#1
|
||||
|
||||
Saptamana de "rugaciune" Ecumenica
"In timpul săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor 2010, creștinii din întreaga lume vor participa la un program special de rugăciune, ce are loc, conform tradiției, între 18 și 25 ianuarie (în emisfera nordică) și de Rusalii (în emisfera sudică)."
1. Oare de ce mi se pare atat de ciudata aceasta "intalnire" ?! Ieri seara am vazut o stire la Trinitas TV, despre "saptamana de rugaciune" de anul trecut. Cand am vazut pe toti ne'ortodocsii in fata Sfintelor Usi, citind fiecare ce avea pe foi, tare mi s'a mahnit inima. Acum ceva vreme, doar crestinii ortodocsi aveau voie sa intre in Sfanta Biserica, ba mai mult sa treaca prin dreptul Sfintelor Usi. Acum, am avut sentimentul unei batjocoriri a intimitatii noastre cea de toate zilele. 2. Oare poate exista rugaciune "ecumenica" ?! Nu stiu ce sa zic, nu ma pricep prea tare la treburi din'astea. Eu inteleg insa rugaciunea ca putand fi facuta doar "in Duh si in adevar". Cum dar sa exista mai multe adevaruri la un loc, insa o singura rugaciune ?! Fiecare in legea lui... nu as putea numi "rugaciune". 3. Aceste intalniri nu ar trebui sa aiba loc in amfiteatre, iar nu in Biserica ?! Eu nu vad aceasta intalnire a avea prea multe in comun cu rugaciunea. Oricat de mult dialog in lume si in sali, dar totusi... parca nu "rugaciune" in Biserica ! Biserica este loc de rugaciune curata si dreapta, iar nu loc de tinut conferinte si discutii "fiecare pe limba si in legea lui". Sa'mi fie cu iertare indrazneala. Aceasta este parerea mea.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) Last edited by windorin; 18.01.2010 at 10:34:15. |
#2
|
|||
|
|||
Parerea mea este ca utem face acest sacrificiu al 'intimitatii' noastre duhovnicesti pentru dragostea fata de ceilalti. Si putem sa facem rugaciuni comune in numele a ceea ce avem comun.
Cred ca noi ortodocsii avem prea mult tendinta sa ne pastram comorile pentru noi. In vremurile in care totul se poate citi, totul se poate vedea, nu mai putem respecta arcanele primilor crestini, care nu faceau public nici crezul.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#3
|
||||
|
||||
Citat:
Sa nu ne mai aducem aminte de cazuri de impartasire la catolici a unor ortodocsi, mizand pe "asa am simtit, din drag fata de ei". Nici pentru cel mai drag om al nostru nu avem voie a face "pogoraminte" din credinta Sfintilor Parinti. "Cine iubeste pe mama sau pe frate mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine", zice Hristos. 2. Putem face rugaciuni pentru toti catolicii, budistii, musulmanii si ateii din lume... ... insa nu ne putem inchina impreuna, caci nu credem aceluiasi Dumnezeu. Faptul ca si ei pomenesc pe "Iisus Hristos" nu este suficient pentru a sustine ca "Il avem in comun". Pentru cateva litere "-que" adica renumita erezie catolica Filioque, Sfintii Parinti au facut Sinod si au dat anateme. Iar noi, bagam in Altar pe toata lumea. 3. Comorile noastre nu le ascundem, ci le pastram, ca oricine vrea sa le vada, sa o poate face. Doar traind in dreapta credinta si in nevointa Parintilor nostri putem spune ca inca avem "comori". P.S. !!! Ii iubesc pe catolici, pe protestanti si pe toti ca ei, mai mult decat toti cei cu care am stat de vorba. Insa... totul pana la rugaciune in comun. Asta mi se pare o mare cadere. Sa ne rugam mult pentru ei, dar nu impreuna cu ei !
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) |
#4
|
||||
|
||||
Ai dreptate, Windorin. Ma tem insa ca din prea multa "dragoste" si "jertfa" fata de ceilalti o sa ajungem sa Il jertfim si pe Hristos. Doamne fereste!
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#5
|
|||
|
|||
Citat:
Si nu ziceam sa jertfim credinta, ci sa ne jertfim mandria, sa coboram de pe piedestal - daca noi credem ca pastram cel mai bine traditia, sa o impartasim cu ceilalti macar din cand in cand intr-o rugaciune comuna in care putem sa le aratam cum ne rugam si noi. Citat:
Anatemele au fost ridicate de patriarhul de Constantinopol Athenagoras in anii 60. BOR este in comuniuune cu Constantinipolul. Si chiar daca filioque este gresit, tot avem in comun credinta in sfanta Treime (nu totul este plin de filioque), in Hristos fiul lui Dumnezeu cel mort si inviat, .. Chiar crezi ca nu avem nimic in comun cu ceilalti crestini? Ma mir din partea ta. Citat:
Insa cum am mai zis in alta parte, sa militam din interior, sa incercam sa avem mai multa influenta in organizarea acestor slujbe si sa se faca in stil cat mai traditional posibil, de ex. mai mult cu psalmi si rugaciuni inspirate din ei si din Scriptura in general. Am participat si la astfel de slujbe, in care era f putin bla bla si rugaciune adevarata, de acest tip, sobra.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#6
|
|||
|
|||
Intrebarea mea este la ce folosesc toate aceste demersuri de apropiere fata de celelate confesiuni crestine, de vreme ce, in urma lor, ceilalti raman tot catolici, tot protestanti sau neoprotestanti? Nu vad scopul si nici rodul lor.
Ma tem insa ca in randul nostru, al ortodocsilor, exista riscul relativizarii adevarului de credinta. Inteleg ca toate acestea se fac din iubire, ca un pogoramant din partea Bisericii Ortodoxe. Aceasta iconomie nu face decat sa sporeasca numarul "caldiceilor" in credinta, de-o parte si de alta. |
#7
|
|||
|
|||
Citat:
- a marturisi in fata unei lumi care se departeaza din ce in ce mai mult de cerdinta credinta comuna in Hristos Fiul lui Dumnezeu mort si inviat pentru noi. Si alte cateva lucruri centrale. - a intari relatiile cu cei care au o credinta apropiata de a noastra - ne rugam in speranta ca Dumnezeu ne va ajuta sa ne unim candva (fiecare vede aceasta unire altfel deocamdata, dar ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu) - ne rugam pentru lume, pentru toti cei care nu au credinta noastra (cea de baza, comuna) - slabim fortele de ura si dusmanie care au existat atata vreme intre crestini, educam oamenii la dragoste si respect pentru oricine indiferent de convingeri in sens crestin (adica nu renuntare la adevar)
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#8
|
||||
|
||||
Citat:
Vorbesti despre dragoste cu mare usurinta... nu stiu, eu nu am ajuns la acest nivel. Cred ca nu se cade, totusi, ca noi sa avem mai multa dragoste decat sfintii care si-au jertfit sangele pentru a ne pastra credinta neintinata. Nu am nimic cu celelalte confesiuni, sa se roage fiecare pe limba si legea lui pentru ce or vrea, insa in bisericile / casele lor de adunare. dar eu una nu sunt in stare sa ma rog cum se cuvine nici macar pentru mine, daramite pentru toate natiile si confesiunile...
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#9
|
|||
|
|||
Citat:
Pai, eu nu am zis nici acolo ca trebuie sa facem exact ca ei, trebuie adaptate multe lucruri la timpul nostru si trebuie tinut seama bineinteles si de traditia vie a Bisericii care s-a dezvoltat intre timp. esenta trebuie pastrata, nu detaliile si contingentele. De ex. nu am spus nicaieri ca ar trebui sa facem spovedanie publica in loc de particulara, ca ar trebui sa tinem slujba noaptea si in casele oamenilor, ca ar trebui sa ne impartasim imediat dupa o agapa (cum faceau ei), ca ar trebui sa tinem slujba asa cum o tineau ei si sa renuntam la liurghia dezvoltata intre timp, ca ar trebui sa renuntam la monahism, ca ar trebui sa nu mai facem cununie (ca nu exista in primul mileiu) ci doar o binecuvantare si impartasania comuna a mirilor. Nu, nu ar trebui sa facem asa, insa ar trebui sa invatam din aceste practici ce trebuie invatat. Daca este vorba sa ne ceara cineva sa renuntam la credinta ar trebui sa avem curajul martiriului ca sfintii, insa aici nu ne cere nimeni sa renuntam, ci doar sa facem niste rugaciuni cu ceilalti. Nu inteleg de ce a devenit in Romania un lucru atat de rau vazut. Nu era asa acum un numar de ani. Ce se intampla cu voi? De ce confundati lepadarea de ortodoxie cu niste rugaciuni?
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#10
|
||||
|
||||
Citat:
1. de unde , sau cu ce, incepe lepadarea de Hristos ? 2. cite feluri de lepadari cunosti ? |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Ce considerati despre "Misquoting Jesus"/"Forged" de Bart Ehrman | Ciprian Mustiata | Teologie si Stiinta | 8 | 19.12.2012 16:12:08 |
Comentariu rugaciune "Cuvine-se cu adevarat" | Ludescu | Despre Biserica Ortodoxa in general | 17 | 26.05.2011 04:17:42 |
Am nevoie de "putin" ajutor ! - Va rog nu treceti "peste" - Nu am liniste de o luna! | valentinalogo | Preotul | 28 | 06.06.2010 07:26:42 |
|