|
|
#1
|
|||
|
|||
Cunoașterea de sine
Te naști, ți se da un nume, o identitate, o familie (nu toți au șansa asta). Crești, primești o anumită hrană, o educație, evoluând într-un mediu specific și însușindu-ti un set de norme, principii, obiceiuri, preluate din jurul tău sau inoculate de către ceilalți. Este evident unde vreau sa ajung. Ajungi la un momentdat să te întrebi cine ești, desigur nu toți își vor pune întrebarea asta la aceeiasi vârsta, poate unii nici nu își vor pune niciodată întrebarea asta, poate unii doar pe patul de moarte, sau probabil alții chiar din leagăn.
Hai sa vedem totuși cum se manifestă această curiozitate. Păi putem foarte bine analiza comportamentul oricărui om,in raport cu al nostru. Un om gol pe dinăuntru va fi mereu umplut de ceilalți, de mediul înconjurător, va fi ca un burete care absoarbe orice este în jurul sau doar pentru a nu mai fi gol. Hai totuși sa o luam de la început. În primul rând nu am ales sa ne naștem(ipoteza reinarcarnarii presupune altceva, dar nu e cazul sa dezvoltam aici) , sau sa fim creați(suntem oricum parte integrantă, a creației primordiare).Însă ideea de baza este ca suntem oarecum îndopat cu informații, identități, comportamente, seturi de norme încă de mici, iar acest bagaj colectiv, desigur diferit în fiecare areal ne definește și urmărește, parțial sau total toată viața. Și culmea, nimic din acestea nu ne aparține sau nu este al nostru, parte din noi. Suntem efectiv niște gazde pentru aceste chestii parazitare ce se perpetuează prin intermediul nostru. Bun, fără alte artificii inutile, este clar că majoritatea trăim după cum am fost învățați, manipulati, educați. Copiem mereu modele observate, în acest spirit competitiv de a avea, a, deține, a controla etc. Și ar fi cazul sa întram și în subiect. Cunoașterea de sine. Cam ce ar însemna și la ce ajută? În creștinism mai degrabă suntem invatati sa-L cunoaștem pe Dumnezeu, să ne predam lui, să-l urmăm, sa i ne rugam etc. Practic sinele nu prea ne aparține nouă ci lui. Așa că are rost să ne mai cunoaștem pe noi înșine? Reiau tema. Dacă tu ca om te afli undeva, oriunde, influențezi tu mediul sau el pe tine? Dacă oamenii îți vor spune ca ești frumos /urât /, bun/rău, deștept /prost etc. Vei fi definit de ce spun ceilalți despre tine sau vei știi exact cum ești și nu te va afecta ce spun ei? Uite, un aspect care poate fi evitat dacă te cunoști pe tine. Nu mai ești nevoit sa crezi ce spun alții, dacă tu știi deja cum ești. Nu mai cazi în această capcană, de a fi captiv opiniilor din jur asupra ta. Totuși cunoașterea de sine nu este ușoară, fiindcă de multe ori duce la rupturi, certuri, rebeliunii etc. Când realizezi că nimic din ce ești și ce ai nu te reprezintă ajungi să te îndepărtezi de tot ce erai și aveai, aici vorbim de familie, prieteni, obiceiuri etc. Iarăși cunoașterea de sine implică de cele mai multe ori izolare, singurate, autoexcludere și alte forme de înstrăinare voluntară sau nu. Este un proces complex, ce durează toată viața și împlicit spiritual vorbind.Insa de la un anumit punct toate acestea ne pregătesc pentru descoperirea misiunii personale și direcționarea voinței în scopurile alese. Cand știi cine ești și ce vrei riscurile unui eșec sunt diminuate. Când te lași purtat asa de valuri, și mergi din refugiu în refugiu, sau cumva împins de alții sau obligat de împrejurări nu faci decât sa fugi dintr-un loc în altul și amâni inevitabilul adică înfruntarea cu adevărul, cu tine și cu ceilalți. De asta majoritatea purtam atâtea măști, fețe, jucând mereu roluri și fugind sau evitând sa fim noi înșine cu alții sau chiar și cu noi înșine. Pe mulți liniștea este înspăimântătoare, inconfortabila, grea, apăsătoare. Atunci ești doar tu cu tine. Cand tu cu tine vei fi UNUL, atunci poți fi parte din ÎNTREG. Spor la cunoașterea de sine:)
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. |
#2
|
|||
|
|||
Citat:
Last edited by eusingur; 09.01.2021 at 11:48:00. |
#3
|
||||
|
||||
Citat:
Scopul nu e cunoașterea ta de tine însuți ci cunoașterea lui Dumnezeu și îndreptarea ta pentru a fi asemenea Lui. Dumnezeu se poate pricepe cum este prin cunoașterea și înțelegerea din scripturi cum au fost și cum sunt toți drepții și sfinții Săi din poporul Său și așa cum a fost și este Domnul Hristos, pe cât e posibil să-L cunoști spre folosul schimbării tale. Binele tău nu este să fii așa cum ești tu și așa cum te cunoști tu pe tine că ai fi ci binele este de a fi și tu așa cum ai fost creat de Dumnezeu, născut de părinți, renăscut din nou de sus prin botez din apă și din Duh și pe cât posibil să ajungi să fi așa cum este Dumnezeu cu adevărat, cum ar vrea Cuvântul să fii. A vrea să fii așa cum ești și a te comporta așa cum te cunoști tu pe tine este o idolizare și o idolatrizare de sine căci te socotești și te crezi un dumnezeu perfect în fiecare trăire și faptă a ta încât nu mai ai nevoie de nicio schimbare sau îndreptare. Abandonând Cunoașterea Dumnezeirii pentru cunoașterea de sine și pentru a fi tu însuți așa cum ești și așa cum te cunoști tu pe tine este defapt abandonarea însăși a cunoașterii de sine deoarece cunoașterea de sine nu poate să existe în ADEVĂR în absența cunoașterii lui Dumnezeu căci cunoașterea de sine este o consecință colaterală a Cunoașterii lui Dumnezeu. Cunoscând cum este Dumnezeu te vei vedea și te vei cunoaște și pe tine însuți prin greșelile tale și prin deosebirile față de Dumnezeu. Privind la viețile sfinților și la oglinda Crucii Domnului de pe Golgota vei înțelege cum e Dumnezeu și cum ești tu. Crezând că Dumnezeu e bun și că așa cum este El e binele, privind la deosebirile tale față de El vei înțelege că tot ceea ce ești altfel și ceea ce este la tine altfel este rău și așa vei știi că e rău căci nu seamnă cu El și este altfel și ce e altfel e defapt răul pe care ar trebui să-l înlături sau să-l schimbi după chipul și asemănarea Sa. Omul însă nu prea poate face lucrarea asta de capul său si de unul singur așa că e bine ca prin ascultare de Dumnezeu să poată să facă această schimbare. Dacă la început Domnul l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa, atunci și la sfârșit de timp ar trebui omul să înțeleagă și să Creadă că tot Domnul e Cel care poate să-L facă mai bine pe om din nou după Chipul și asemănarea Sa. A se face omul pe sine singur sau a se lăsa făcut de alți oameni după cum îl cunoaște el sau oamenii pe Dumnezeu este o lucrare care dacă nu iese bine, dacă rezultatul-roadele nu seamănă cu rezultatele-roadele din lucrarea Domnului atunci această schimbare greșită va trebui dărâmată și înlăturată sau schimbată și îndreptată ca să semene omul cu Dumnezeu cu adevărat. Biserica Ortodoxă prin Cuvânt are în lucrare această îndumnezeire a omului după Chipul și asemănarea Domnului și a sfinților Săi. Omul nu se rabdă și-și bagă laba și se face și el după chipul cuiva, după chipul lumii sau după cum se cunoaște omul pe sine însuși sau după cum știe el a se face să semene cu chipul și comportamentul lui Dumnezeu pe care Îl știe și-L înțelege el după mintea lui sau după cum l-a învățat lumea să-L știe, iar lucrarea asta poate să fie un maxim eșec, o tragedie. În loc de Fii ai Împărăției care aduc roade binecuvântate atunci când se cuvine vor putea apare fiii păcatului care sădesc în pământul lor spini și pălămidă care crescând s-ar putea să rodească monștrii și draci care vor lucra ispitirea, viclenia și desfrânarea, răstălmăcirea scripturilor spre a lor pierzare.
__________________
”-Simone, fiu al lui Iona, Mă iubești tu pe Mine? -Da Doamne........te iubesc. -........” Last edited by Petru7; 09.01.2021 at 22:11:35. |
#4
|
|||
|
|||
Doar cunoscându-te pe tine însuți și mediul înconjurător poți ajunge la cunoașterea ADEVĂRATĂ,si implicit a ORIGINII.
Restul sunt teorii, proiecții, imaginație, reguli, control, manipulare etc și etc.... dumnezeii oamenilor cad și iar renasc și divid, dezbina, ucid, supun.... Însă Dumnezeul adevărat nu moare niciodată fiindcă este înlăuntrul nostru și noi suntem din EL
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. |
#5
|
|||
|
|||
Citat:
|
#6
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
__________________
”-Simone, fiu al lui Iona, Mă iubești tu pe Mine? -Da Doamne........te iubesc. -........” Last edited by Petru7; 10.01.2021 at 01:38:59. |
#7
|
|||
|
|||
Citat:
"caci plata pacatului, e "MOARTEA" iti spune ceva asta? omul fara DUMNEZEU E nimic, NICI MACAR NU POATE exista...NU MAI BATE CAMPII CU GRATIE...are inlauntrul lui "suflare de viata" pe care i-a dat-o,ghici cine, Dumnezeu...si e facut dupa "chip si asemanare"...petre, te-ai ratacit... |
#8
|
|||||
|
|||||
Citat:
Citat:
Citat:
Celui ce vroia să se întoarcă în lume cerând să-l lase să meargă să-și îngroape pe tatăl său: ”Lăsă morții să îngroape pe morții lor și tu vino după Mine.” Domnul Iisus răstignit pe Cruce: ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?” Despre fiul risipitor care s-a întors acasă cu umilință revenindu-și în fire: ”Mort era și a înviat, pierdut era și s-a găsit”. Suflarea de viață pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Adam și Evei nu mai e totuna cu suflarea-respirația oamenilor. Duhul-rugăciune-vorbire-credință-comuniune sfântă pe care L-a pus Dumnezeu în om a dus la apariția respirației omului în el și în urmași însă părăsind Dumnezeu pe om căci omul se leapădă și părăsește mai întâi pe Dumnezeu, omul nu se sufocă ci poate să respire, poate să gândească, poate să vorbească, poate să facă ce vrea deși a ieșit din comuniune de Credință cu Dumnezeu. El ajunge prin dezbinare, prin rupere de Dumnezeu un om mort căci mai devreme sau mai târziu va muri din pricina păcatelor sale, de la păcatul dezbinării, părăsirii lui Dumnezeu.Nu Domnul ci omul este cel ce-l scoate din om și din biserică afară pe Dumnezeu ca să se întroneze el ca un stăpân dumnezidol și să fie preamărit omul în om. Citat:
Omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu cu suflare de viață cu tot însă ”Nu va rămânea la nesfârșit Duhul Meu în oamenii aceștia așa că viața omului va fi de 70 de ani”. Deci până la vârsta asta omul indiferent dacă e botezat sau nu are în el un duh de viață trupesc și poartă în sângele lui și în carnea sa o viață și o asemănare cu creatorul însă acel duh și acea viață trupească părăsește omul la vârsta de 70 de ani așa încât omul îmbătrânește și moare. Noi vorbim și ne referim la viața Duhovnicească, la Duhul, la Credință, din acest Duh Sfânt se hrănește și viața trupească, sângele și trupul a cărui viață se află în sângele său. Despre acest duh de viață aflat în sânge care dă respirație trupească trupului, despre el spui tu că e tot de la Dumnezeu și că este în fiecare om cât timp respiră încât îl consideri viu. El este un duh viu în măsura în care omul se află în Credință și atunci omul se va boteza. Dacă omul nu se află în Credință, atunci duhul gurii lui, duhul de viață din sângele omului este un duh de oameni trupești, oameni morți, păcătoși care păcătuind și fiind vrăjmași lui Dumnezeu vor pieri. Ca oameni nu-am vrea să pierim și am vrea ca chipul și respirația noastră să fie ca Dumnezeu dar păcătuind vom muri căci plata păcatelor și a dezbinării de Dumnezeu și dintre oameni este moartea. N-avem un pom al vieții (afară de Ortodoxie) din care să mâncăm ca să trăim la nesfârșit sau să trăim chiar păcătuind oricât de mult ca niște moroi. E un fapt că toți oamenii au murit și că mor cu foarte mici excepții. Deci suflarea noastră de ”viață” nu e un Dumnezeu care să nu moară niciodată și noi prin ea să respirăm și să ne hrănim ca să nu murim. Poți respira cât vrei și mori de la altceva decât de sufocare. Sigur că în final te și sufoci. Iată deci că fără Credință suflăm, respirăm și defapt dacă ne-am rupt de Dumnezeu suntem socotiți morți, pierduți și rătăciți la fel ca orice fiu risipitor ce părăsește pe Tatăl Său și pe Maica sa și casa Părinților și Fraților săi și Poporul Domnului și Împărăția Cerească.
__________________
”-Simone, fiu al lui Iona, Mă iubești tu pe Mine? -Da Doamne........te iubesc. -........” Last edited by Petru7; 11.01.2021 at 15:55:35. |
|