Ce parere aveti despre divort?

[lacrimi]

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

În prealabil postat de lacrimi

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

Exista totusi niste limite . Daca relatia s-a stins e destul de greu de reparat.
Conform scripturii trebuie multa rugaciune ,pocainta de ambele parti pentru ca relatia sa se repare.Dar daca una din parti nu-si face partea ,avem parte doar de cenusa,focul s-a stins.Trupul unit de Dumnezeu e oricum afectat de una din parti sau de ambele.
Cita bataie crezi ca merita indurata ? Parerea mea ,e ca nici macar o palma.
Unii probabil suporta mult . Poate spune cineva cit timp?
Indrumarea e sa suporti si sa te rogi ca Duhul Sfint sa faca ce e de facut. Fa-ti partea cit poti de mult.

[anna21]

În prealabil postat de lacrimi

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

Draga Lacrimi, cel mai bine te sfatuieste duhovnicul nu noi.
Eu stiu ca daca va casatoriti sunteti una, nu doi ca sa va separati. Si Dumnezeu v-a unit.
Acum daca unul sufera, este normal sa sufere si celalalt (adica tu).
M-a impresionat ce ai spus despre sotul tau: grea incercare! Mi-a fost rusine ca m-am plans de problemele mele, cand am citit prin ce treci tu!
Gandeste-te ca nu esti singura: Il ai alaturi chiar pe Dumnezeu, pe Sf. Maica a lui Hristos, pe toti sfintii parinti.. Doar sa le ceri ajutorul!
Gandeste-te ca si sotul tau este in suferinta (chiar daca poate nu-l doare), s-a lepadat de credinta, s-a dus singur de la lumina in intuneric.. este un pacat foarte mare. Nu este vorba doar de viata asta si de nefericirea ta.
Eu cred ca acum tu trebuie sa fii puternica pentru amandoi, roaga-te lui Dumnezeu neincetat sa va ajute.

[laviniag23]

În prealabil postat de lacrimi

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

Pot spune ca am fost in pragul unui divort cu doar 1 luna in urma. Ar fi fost pt a 3-a oara cand ne-am fi despartit, eu si sotul meu. De fiecare data a luat-o pe cai gresite, desi eram o familie, noi 2 si fetita noastra. De fiecare data m-am rugat (acatiste, post, mers la biserica) si de fiecare data am reusit sa il aduc pe calea cea buna, sa isi dea seama ca familia e cea mai importanta. Asta s-a intamplat si ultima oara, cand era determinat sa divorteze. Am staruit in rugaciune si, desi lucrurile s-au aranjat, continui sa imi savarsesc canonul si alte rugaciuni; probabil ca doar asa am reusit sa ma apropii mai mult de Dumnezeu, prin aceste incercari. Si mai stiu un lucru pe care obisnuia sa-l spuna Parintele Cleopa: ¨¨ barbatul se poate mantui prin femeia lui si invers¨¨. Cu rabdare toate si Dumnezeu va vedea ravna ta.
Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de lacrimi

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

,,Parinte , ce sa facem ca sa ne mintuim ? Traiti fiecare cum puteti ,care mai bine care mai greu dar feriti-va de pacate si impliniti poruncile lui D.zeu asa cum le avem si veti vedea minuni dumnezeiesti cu ochii vostrii " (Parintele Paisie aghioritul - Cu durere si cu dragoste pt. omul contemporan)

[rebellu007]

În prealabil postat de lacrimi

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

in cazul tau, faptul ca sotul a trecut la protestanti, lepadandu-se de Botez, ai un foarte bun motiv de divort. mai ales daca nu aveti copii. si dupa cum povesteai ca se manifesta, spargand icoane si stingand candela... nu inteleg la ce te astepti de la el. e clar ca stati ca pe nuci acum. gaseste-ti un duhovnic si vezi ce poti face ca nu cumva sa-ti pierzi sufletul in aceasta lupta inegala, in incercarea de a-l aduce inapoi...
Doamne ajuta!

[lacrimi]

În prealabil postat de rebellu007

in cazul tau, faptul ca sotul a trecut la protestanti, lepadandu-se de Botez, ai un foarte bun motiv de divort. mai ales daca nu aveti copii. si dupa cum povesteai ca se manifesta, spargand icoane si stingand candela... nu inteleg la ce te astepti de la el. e clar ca stati ca pe nuci acum. gaseste-ti un duhovnic si vezi ce poti face ca nu cumva sa-ti pierzi sufletul in aceasta lupta inegala, in incercarea de a-l aduce inapoi...
Doamne ajuta!

Sunt si doi copii la mijloc..., care isi adora tatal. Fireste nu inteleg prea bine ce se intampla, dar sunt oarecum afectati.
Problema mea e ca il cunosc pe OMUL care era inainte, iar ceea ce a devenit nici macar nu mai pot numi om... Oare Dumnezeu asta vrea de la mine? Sa-l las? Alt ajutor nu are, pentru ca parintii lui s-au "pocait" si ei cu cativa ani in urma (si presupun ca totul a inceput de la ei...). Cineva imi spunea ca e ca un blestem..., ce merge din tat in fiu... Nu as vrea sa ajung la o varsta cand fiul meu va hotari sa se "pocaiasca" si el si sa-mi reprosez apoi tot restul zilelor mele ca nu am avut curajul sa lupt pentru familia mea...., chiar si cu diavolul...
Voi ce credeti? Gandesc prea melodramatic?

[axios]

În prealabil postat de lacrimi

Sunt si doi copii la mijloc..., care isi adora tatal. Fireste nu inteleg prea bine ce se intampla, dar sunt oarecum afectati.
Problema mea e ca il cunosc pe OMUL care era inainte, iar ceea ce a devenit nici macar nu mai pot numi om... Oare Dumnezeu asta vrea de la mine? Sa-l las? Alt ajutor nu are, pentru ca parintii lui s-au "pocait" si ei cu cativa ani in urma (si presupun ca totul a inceput de la ei...). Cineva imi spunea ca e ca un blestem..., ce merge din tat in fiu... Nu as vrea sa ajung la o varsta cand fiul meu va hotari sa se "pocaiasca" si el si sa-mi reprosez apoi tot restul zilelor mele ca nu am avut curajul sa lupt pentru familia mea...., chiar si cu diavolul...
Voi ce credeti? Gandesc prea melodramatic?

lacrimioara draga,
tu ai nevoie de un duhovnic bun. de un sfat intelept. nu astepta de la noi nevrednicii asa ceva. te sustinem, suntem alaturi de tine. dar nu ne cere sa hotaram pentru tine in astfel de cumpana din viata ta. fugi pana la parintele Justin sau cauta un duhovnic bun si cere sfat.
Domnul si Maica Domnului sa iti ajute si sa te intareasca!

[andreicozia]

În prealabil postat de lacrimi

Sunt si doi copii la mijloc..., care isi adora tatal. Fireste nu inteleg prea bine ce se intampla, dar sunt oarecum afectati.
Problema mea e ca il cunosc pe OMUL care era inainte, iar ceea ce a devenit nici macar nu mai pot numi om... Oare Dumnezeu asta vrea de la mine? Sa-l las? Alt ajutor nu are, pentru ca parintii lui s-au "pocait" si ei cu cativa ani in urma (si presupun ca totul a inceput de la ei...). Cineva imi spunea ca e ca un blestem..., ce merge din tat in fiu... Nu as vrea sa ajung la o varsta cand fiul meu va hotari sa se "pocaiasca" si el si sa-mi reprosez apoi tot restul zilelor mele ca nu am avut curajul sa lupt pentru familia mea...., chiar si cu diavolul...
Voi ce credeti? Gandesc prea melodramatic?

Inca ceva, de cit timp a trecut la protestanti? de cind ai inceput sa simti ca s-a schimbat? luni, ani?

[lacrimi]

În prealabil postat de andreicozia

Inca ceva, de cit timp a trecut la protestanti? de cind ai inceput sa simti ca s-a schimbat? luni, ani?

Ca sa fiu exacta... de pe 8 August 2009, de ci de 3 luni si 3 zile...