Relatia cu ateii

[WhiteChakra]

Voi cum reactionati cand sunteti in preajma unui ateu care sustine sus si tare ca Dumnezeu nu exista (tu fiind credincios) ? Puteti ramane tacut, zicand "treaba lui daca nu crede, el pierde" ? Astazi am facut cunostinta cu domnu' profesor de filozofie care, printre altele, a spus ca el nu crede in nimic, ca daca Dumnezeu exista de ce nu intervine intre noi ? Eu, la randul meu, i-am spus ca El a lasat liberul albitru, ca noi suntem stapani pe faptele noastre. Apoi L-a comparat pe Dumnezeu cu un parinte (o mama sau un tata). Auzi la el, cica un parinte isi ajuta copilul daca acesta sufera, atunci Dumnezeu de ce nu face la fel si ne lasa sa suferim ? Am incercat sa-i explic ca poate El ne pune la incercare credinta, apoi a inceput sa faca niste glume proaste care m-au enervat cumplit, nu stiu ce anume m-a oprit sa ma ridic la el sa-i dau o perversa ca pe Targu Ocna. La sfarsitul orei, a spus ca data viitoare vom vorbi mai mult despre Dumnezeu, abia astept ! Din cate am observat, pot spune ca are niste argumente JALNICE impotriva lui Dumnezeu. Oricum, vreau sa stiu daca si voi (credinciosii) simtiti un astfel de sentiment de ura, dispretuire fata de atei. Eu nu urasc neaparat faptul ca e ateu, e alegerea lui, insa sunt dezgustat de IGNORANTA de care da dovada. Cand ma aflu intr-o astfel de situatie, nimeni si nimic nu ma poate opri sa ma manifest. Pur si simplu ma simt frustrat de faptul ca ei nu simt ce simt eu (noi) cand vine vorba de Dumnezeu, credinta nu se limiteaza doar la a crede, ci mai mult la a simti. Iar cand simti prezenta lui Dumnezeu, nu stii cum sa o exprimi in cuvinte. Sunt sigur ca daca si ei ar simti, si-ar schimba parerea.

[Sonia19]

În prealabil postat de WhiteChakra

Voi cum reactionati cand sunteti in preajma unui ateu care sustine sus si tare ca Dumnezeu nu exista (tu fiind credincios) ? Puteti ramane tacut, zicand "treaba lui daca nu crede, el pierde" ? Astazi am facut cunostinta cu domnu' profesor de filozofie care, printre altele, a spus ca el nu crede in nimic, ca daca Dumnezeu exista de ce nu intervine intre noi ? Eu, la randul meu, i-am spus ca El a lasat liberul albitru, ca noi suntem stapani pe faptele noastre. Apoi L-a comparat pe Dumnezeu cu un parinte (o mama sau un tata). Auzi la el, cica un parinte isi ajuta copilul daca acesta sufera, atunci Dumnezeu de ce nu face la fel si ne lasa sa suferim ? Am incercat sa-i explic ca poate El ne pune la incercare credinta, apoi a inceput sa faca niste glume proaste care m-au enervat cumplit, nu stiu ce anume m-a oprit sa ma ridic la el sa-i dau o perversa ca pe Targu Ocna. La sfarsitul orei, a spus ca data viitoare vom vorbi mai mult despre Dumnezeu, abia astept ! Din cate am observat, pot spune ca are niste argumente JALNICE impotriva lui Dumnezeu. Oricum, vreau sa stiu daca si voi (credinciosii) simtiti un astfel de sentiment de ura, dispretuire fata de atei. Eu nu urasc neaparat faptul ca e ateu, e alegerea lui, insa sunt dezgustat de IGNORANTA de care da dovada. Cand ma aflu intr-o astfel de situatie, nimeni si nimic nu ma poate opri sa ma manifest. Pur si simplu ma simt frustrat de faptul ca ei nu simt ce simt eu (noi) cand vine vorba de Dumnezeu, credinta nu se limiteaza doar la a crede, ci mai mult la a simti. Iar cand simti prezenta lui Dumnezeu, nu stii cum sa o exprimi in cuvinte. Sunt sigur ca daca si ei ar simti, si-ar schimba parerea.

si eu sunt sigura ca daca tu ai simiti prezenta Lui, nu ai mai nutri sentimente de "ura si dispretuire" fata de atei si cu atat mai putin nu ti-ar veni sa le dai o "perversa ca pe Targul Ocna" (Dumnezeule, din cine am ajuns sa citam).
e bine sa te declari crestin, dar e si mai bine sa demonstrezi prin fapte... ca daca cele doua nu corespund, nu ramane decat demagogia evidenta.

[WhiteChakra]

Da, tocmai asta incerc sa aflu, cum poti evita astfel de sentimente; e usor de zis, dar foarte greu de facut. Dupa cum am mai spus, nu urasc faptul ca sunt atei, ci ignoranta, ipocrizia de care dau dovada (unii dintre ei).

[fallen]

Din pacate, si eu simt la fel.
DAR, baga de seama, doamna e cea care are dreptate, nu eu!
Iti inteleg pe deplin frustrarea, si eu simt acelasi lucru, si apreciez f mult ca ai sentimentele pe care le ai fata de Dumnezeu si ca ai fost in stare sa-i dai acele argumente profului, dar e suficient, o cearta cu el n-ar mai putea aduce nimic bun. Furia, ura, astea toate sunt de la stim noi cine si de-abia asteapta sa se dezlantuie. Trebuie puse cu botul pe labe urgent (vezi filme cu myaghi, karate, bruce lee, etc). Credinta, insa, trebuie sa ramana in inima ta. Cauti in continuare si ii aduci lui profu argumente, e ventual citate, spui "cutare scriere spune asa", etc, daca zice ca sunt bullshituri si ca nu crede nici macar in cele consacrate (e.g. Sfanta Evanghelie), lasa-l in durerea lui, ca e prost. Sa-l ierte Dumnezeu! NU trebuie sa te enervezi, orice ar spune.
PS : nu cumva profu tau de filozofie e barbata-miu?
PS 2 : asculta ce-ti spun, nu baga de seama la faptele mele...

[ioanna]

În prealabil postat de WhiteChakra

Astazi am facut cunostinta cu domnu' profesor de filozofie care, printre altele, a spus ca el nu crede in nimic, ca daca Dumnezeu exista de ce nu intervine intre noi ? Eu, la randul meu, i-am spus ca El a lasat liberul albitru, ca noi suntem stapani pe faptele noastre. Apoi L-a comparat pe Dumnezeu cu un parinte (o mama sau un tata). Auzi la el, cica un parinte isi ajuta copilul daca acesta sufera, atunci Dumnezeu de ce nu face la fel si ne lasa sa suferim ? Am incercat sa-i explic ca poate El ne pune la incercare credinta, apoi a inceput sa faca niste glume proaste care m-au enervat cumplit, nu stiu ce anume m-a oprit sa ma ridic la el sa-i dau o perversa ca pe Targu Ocna. La sfarsitul orei, a spus ca data viitoare vom vorbi mai mult despre Dumnezeu, abia astept ! Din cate am observat, pot spune ca are niste argumente JALNICE impotriva lui Dumnezeu.

Desi crestinismul nu e un sistem filosofic, poate ar fi mai indicat sa-l abordezi din aceasta perspectiva, atunci cand discuti cu profesorul, pentru a-i capta atentia si a-l face sa constientizeze ca Dumnezeu e cea mai complexa si mai fecunda personalitate, creator al unui sistem profund de gandire, datorita normelor etice pe care le impune. Pornesti de la etica filosofica ca sa ajungi la morala crestina.

[MariS_]

În prealabil postat de WhiteChakra

Voi cum reactionati cand sunteti in preajma unui ateu care sustine sus si tare ca Dumnezeu nu exista (tu fiind credincios) ? Puteti ramane tacut, zicand "treaba lui daca nu crede, el pierde" ? Astazi am facut cunostinta cu domnu' profesor de filozofie care, printre altele, a spus ca el nu crede in nimic, ca daca Dumnezeu exista de ce nu intervine intre noi ? Eu, la randul meu, i-am spus ca El a lasat liberul albitru, ca noi suntem stapani pe faptele noastre. Apoi L-a comparat pe Dumnezeu cu un parinte (o mama sau un tata). Auzi la el, cica un parinte isi ajuta copilul daca acesta sufera, atunci Dumnezeu de ce nu face la fel si ne lasa sa suferim ? Am incercat sa-i explic ca poate El ne pune la incercare credinta, apoi a inceput sa faca niste glume proaste care m-au enervat cumplit, nu stiu ce anume m-a oprit sa ma ridic la el sa-i dau o perversa ca pe Targu Ocna. La sfarsitul orei, a spus ca data viitoare vom vorbi mai mult despre Dumnezeu, abia astept ! Din cate am observat, pot spune ca are niste argumente JALNICE impotriva lui Dumnezeu. Oricum, vreau sa stiu daca si voi (credinciosii) simtiti un astfel de sentiment de ura, dispretuire fata de atei. Eu nu urasc neaparat faptul ca e ateu, e alegerea lui, insa sunt dezgustat de IGNORANTA de care da dovada. Cand ma aflu intr-o astfel de situatie, nimeni si nimic nu ma poate opri sa ma manifest. Pur si simplu ma simt frustrat de faptul ca ei nu simt ce simt eu (noi) cand vine vorba de Dumnezeu, credinta nu se limiteaza doar la a crede, ci mai mult la a simti. Iar cand simti prezenta lui Dumnezeu, nu stii cum sa o exprimi in cuvinte. Sunt sigur ca daca si ei ar simti, si-ar schimba parerea.

Dragul meu, cu profesorul de filozofie nu intri in filosofie ca te pierzi, cere-i doar sa-ti dea un SENS, un sens al vietii, un sens al Universului, dar acest sens sa fie pe masura Universului, adica nu un sens relativ, un sens al omului obisnuit, ci un sens MAJOR, un sens ABSOLUT, un sens care sa merite o existenta de o asemenea marime si complexitate. Si spune-i ca tot ce exista daca nu are un SENS e egal cu zero, ba chiar nici atat pentru ca nimicul are totusi un sens, acela de a nu exista. Deci, nu incerca tu sa-i demonstrezi logic existenta lui Dumnezeu, ca nu se poate, tu o poti "demonstra" doar faptic, prin TRAIRE. Spune-i ca credinta e un dar de la Dumnezeu prin care Dumnezeu se "lasa vazut" de oameni. Iar daca pune problema raului in lume, spune-i ca NOI am vrut libertatea si autonomia si Dumnezeu doar ne-a acordat-o. Si tot noi ne dorim mantuirea si Dumnezeu doar ne ajuta, iar pe cei care nu vor ii ingradeste in tarcul lor sa se chinuie unul pe altul cat vor si cum vor. Dar pastreaza-ti calmul si bunavointa, ateul nu este un hulitor de cele sfinte, asa cum considera gresit multi dintre noi, el este un om cu deficienta de "vedere", adica ii lipseste un "organ" esential, vederea duhovniceasca. Sau, mai bine zis, e atrofiat la maximum. Si eu am fost asa foarte mult timp. Deci, fara manie, fara ura, fara resentimente. Cu calm, cu rabdare, cu blandete.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[WhiteChakra]

Multumesc tuturor pentru sfaturi. :)

În prealabil postat de WhiteChakra

Iar cand simti prezenta lui Dumnezeu, nu stii cum sa o exprimi in cuvinte. Sunt sigur ca daca si ei ar simti, si-ar schimba parerea.

Concentreaza-te pe esenta problemei, care este aceasta (vezi mai sus).

[fallen]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Concentreaza-te pe esenta problemei, care este aceasta (vezi mai sus).

Corect, nici nu puteai s-o spui mai bine. Andrei, bucura-te de momentele cand o simti, este o binecuvantare. N-o lasa sa te paraseasca niciodata. Si pana la urma, nu cred ca e nevoie sa le mai spui decat celor pe care ii vezi ca o cauta si ei, pentru ca ceilalti, chiar daca au nevoie de ea, nu o vor sau sunt invidiosi ca nu o simt si ei si or sa spuna lucruri urate, care ar putea sa te descurajeze si pe tine. Asa ca deocamdata eu cred ca nu faci nici un pacat daca nu ii "convertesti" si pe ceilalti la credinta ta; nici macar preotii nu alearga dupa enoriasi sa ii aduca la biserica si sa le bage credinta in cap; cine are urechi sa auda, aude. Noi la scoala cel putin suntem datori sa invatam si religie, si filozofie, si toate stiintele exacte si inexacte care sunt in programa, apo decidem ce vrem sa urmam mai departe. Tin minte ca si eu aveam o problema cu proful de filozofie (fost de socialism) care vroia sa-i spui "parerea lui despre" o treaba sau alta, nu parerea unanim acceptata (desigur daca vroiai o nota mai mare). Si alti profi la fel , chiar si la materii mai exacte, de exemplu chirurgia. Asa ca... e mare gradina lui Dumnezeu, si multi ii sar gardul.

[WhiteChakra]

Da, sunt total de acord cu voi. :D