Prietenia

Despre dragoste si prietenie
Sfantul Ioan Gura de Aur
1945


Trupul nu este atât de mult consumat de friguri cât sânt sufletele consumate de lipsa prietenilor.
Atât de mare este dorinţa arzătoare a dragostei, încât pe cei ce-i iubim, cu toate că nu sânt de faţă, ci absenţi, îi avem în minte în fiecare zi. [COLOR=#CC99FF]Inima celui care iubeşte lasă la o parte toate treburile numai ca să se unească cu cel dorit. [/COLOR]
[COLOR=#0000FF]Dacă cineva vede pe prietenul iubit, dar mai bine zis dacă-şi aminteşte de el îndată îi tresare inima, fata i se luminează, le suportă pe toate cu uşurinţă, căci se bucură amintindu-şi de prietenul iubit. [/COLOR]
Dacă cineva ar dori să afle cum trebue să iubească cu adevărat, şi dacă ar dori să cunoască puterea dragostei, să alerge la fericitul Pavel, maestrul dragostei.
[COLOR=#008000]Pavel îl va învăţa cât de mare este durerea şi de câtă tărie sufletească are nevoie cel care trebue să îndure despărţirea de un prieten adevărat.[/COLOR] Căci acesta, care şi-a desbrăcat trupul, care şi-a lepădat corpul şi a umblat în toată lumea aproape cu sufletul gol, care a alungat din mintea sa orice patimă şi a ajuns imitator al apatiei puterilor netrupeşti, a suportat cu uşurinţă toate suferinţele, ca şi cum ar fi suferit aceasta într’un trup străin : întemniţările, lanţurile, arestările, biciuirile, ameninţările, moartea şi tot felul de chinuri; dar când s’a despărţit de dânsul un suflet iubit, s’a supărat şi s’a turburat nespus de mult, pentru că deşi se aştepta să-şi vadă prietenul iubit nu l-a; găsit; pentru aceea a şi plecat îndată din oraş.
— Pentru ce faci aceasta, Pavele ? Ai fost legat de lemn, ai fost închis în temniţă, ti s’au dat lovituri de bice, de pe spatele tău a curs sânge ; ai învăţat pe alţii taina credinţei, ai botezat, ai adus jertfe şi n’ai dispreţuit pe niciunul care voia să se mântuiască ! Pentru ce când ai venit în Troada ai şi plecat îndată din ea, cu toate că ai găsit acolo ţarina desţelenită şi lucrată, gata să primească seminţele învăţăturii ? Pentru ce ai aruncat din mâni atât de mare câştig?
— Da, răspunde apostolul Pavel, am plecat, pentru că absenţa lui Titu m’a doborît din pricina tristeţei ; sufletul meu a fost turburat foarte mult. Atât de mult m’a doborît durerea şi aşa m’a biruit, încât m’a silit să plec.
[COLOR=#008000]Ai văzut cât este de mare durerea pricinuită de despărţirea prietenului iubit ? [/COLOR]Ai văzut ce lucru jalnic si plin de amărăciune este? Ai văzut ce suflet nobil şi viteaz trebue să ai ca să suporţi această despărţire ? Pentru cei cari-si iubesc prietenii nu le este deajuns ca să fie legaţi sufleteşte cu ei şi nici nu-i mângâie atât de mult aceasta ; [COLOR=#008000]din contra au nevoie de prezenţa lor trupească, iar dacă aceasta nu-i cu putinţă, mare parte din bucuria lor se pierde.[/COLOR]
Vai! cât de inflăcâratâ este dorinta dragostei! [COLOR=#FF00FF]Pavel[/COLOR] cel neînfricat în faţa focului, cel tare ca oţelul, cel neclintit, cel neînduplecat, cel care a spus : „Cine ne va despărţi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau foamea sau prigoana sau golătatea sau primejdia sau sabia?” (Romani, VIII, 35) ; Pavel, care s’a împotrivit pământului şi mării, care şi-a bătut joc de porţile cele de oţel ale morţii, el, când a văzut lacrimile unor prieteni ai săi, atât de mult a lăcrămat şi i s’a sfâşiat inima, încât n’a mai putut să-şi ascundă suferinţa, ci a spus îndată : „Pentru ce plângeţi sfâşiindu-mi inima?” (Faptete Apostolilor, XXI, , 13).
Ce minune ! Adâncul apelor nu i-a sfâşiat inima şi totuşi câteva lacrămi i-au sfâşiat-o şi i-au rupt-o ! „Pentru ce plângeţi sfâşiindu-mi inima !”
— Spune-mi, Pavele, pentru ce vorbeşti aşa? Au avut atâta putere lacrimile ca să-ţi sdrobească sufletul tău de oţel ?
— Da, răspunde Pavel, căci este mare puterea dragostei. Ea mă birue şi mă stăpâneşte. [COLOR=#FF0000]Tuturor pot să mă împotrivesc în afară de dragoste.[/COLOR]
[COLOR=#FF0000]Cu toate acestea nici lungimea drumului, nici durata ţinutului, nici mulţimea grijilor, nici primejdia, nici suferinţele neîncetate, în sfârşit niciuna, nici alta, nu i-au scos din suflet dragostea şi amintirea ucenicilor săi, ci-i avea pe toţi în mintea sa. [/COLOR]
[COLOR=#3366FF]Mainile sale nu-i erau atât de strâns legate de lanţuri pe cât de strâns era legat şi ţintuit sufletul lui de dorul ucenicilor.[/COLOR]

Atât de mare este puterea dragostei încât ea îmbrăţişează, uneşte strâns şi leagă nu numai pe cei cari stau de fată, cari sânt alături de noi şi îi vedem, ci chiar pe cei cari sânt departe. [COLOR=#99CC00]Şi n’ar putea să taie sau să întrerupă această prietenie, săpată adânc în suflet, nici trecerea de vreme îndelungată, nici lungimea drumului şi nici o alta pricină la fel cu acestea. [/COLOR]
Asa trebuie să ne arătăm dragostea noastră faţă de cel pe care il iubim, incat dacă e cu putinta, nimic sa nu ne împiedice de a ne da viaţa pentru el. Un prieten adevărat este, vrednic de această jertfă !
[COLOR=#008080]Un prieten când vede pe prietenul său iubit se bucură şi este cuprins de veselie, îl îmbraţişează cu o imbratisare pricinuitoare de bucurie sufleteasca nespusă. Chiar când îşi aminteşte de el ii tresare inima şi se întraripează ; nu se simte sătul nici chiar dacă îl vede în fiecare zi. Nimic nu este al lui care să nu fie şi al aceluia. [/COLOR]
[COLOR=Black]Cunosc pe cineva, care rugându-se sfinţilor pentru prietenul său, îi ruga ca mai întâi să facă rugăciuni către Dumnezeu pentru prietenul său si după aceea pentru el.[/COLOR] Cunosc şi pe Pavel, care-şi da sufletul cu plăcere, deşi nu era rugat s’o facă, şi prefera să meargă în gheenă pentru prietenii lui.
[COLOR=#FF6600]Trebuie să iubim cu o pasiune atât de arzătoare, încât să nu ni se pară ca prietenul ni-i dator, ci că noi îi sântem dator lui chiar când el ni-i dator nouă. [/COLOR]
[COLOR=#3366FF]Cel care iubeste[/COLOR] nu vrea numai să poruncească, ci să i se porunceasca. Se bucură mai mult când i se porunceşte decât când porunceşte.
[COLOR=#3366FF]Cel care iubeşte[/COLOR] preferă să facă bine celui iubit decât să primească să i se facă bine. Vrea mai bine să aibă pe prietenul săi dator decât să datoreze el aceluia.
[COLOR=#3366FF]
Cel care iubeşte [/COLOR]vrea să facă bine cu adevărat prietenului sau şi nu în aparenţa ; vrea să facă ei început binefacerii şi nu vrea sa fie începătorul binefacerii de ochii lumii numai. Când spun aceste cuvinte să nu vă gândiţi la prietenii obişnuiţi, cei cari iau parte la mesele noastre şi ne sânt prieteni numai cu numele ! Dacă cineva are un prieten, aşa cum l-am descris eu, va înţelege cuvintele mele cu uşurinţă.
[COLOR=#CC99FF]
Prietenul este mai plăcut decât viata aceasta pământeas[/COLOR]că.
[COLOR=#FF00FF]Mulţi oameni, după moartea prietenilor lor se rugau să nu mai trăiască. [/COLOR]
Cu adevărat prietenul este mai dorit decât însăşi lumina.
Este mai bine pentru noi să se stingă soarele decât sa fim lipsiţi de prieteni.
http://tainacasatoriei.wordpress.com...-sant-departe/

http://www.crestinortodox.ro/Asculta...enie1-163.html
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...enie2-164.html
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...enie3-165.html

Din Cuvantul funebru al lui Grigorie de Nazianz pentru prietenul sau, Vasile cel Mare

Mai tarziu, cand dupa trecerea timpului ne-am marturisit reciproc aspiratiile intime si ca tinta straduintelor noastre este filosofia, [COLOR=#ff00ff]din acea clipa am avut totul in comun; traiam sub acelasi acoperamant, mancam la aceeasi masa, aveam aceleasi pareri, traiam in deplina armonie si ne spoream reciproc, cu multa ravna, dragostea unuia catre celalalt[/COLOR]. Iubirile trupesti, intrucat au baza trecatoare, trec si ele intocmai ca florile de primavara, deoarece nicio flacara nu dainuieste mai mult decat materia care o produce, ci se stinge indata ce materia combustibila s-a consumat; tot asa se petrece lucrul si cu dragostea, se stinge indata ce s-a consumat jarul ei. Dimpotriva, [COLOR=#3366ff]iubirile curate si placute lui Dumnezeu, avand o temelie solida, sunt cu mult mai durabile si, cu cat se dezvaluie mai mult frumusetea lor, cu atat mai mult se leaga de ele si leaga si intre ei pe cei ce iubesc aceleasi lucruri. [/COLOR]
Aceasta este, doar, legea dragostei celei mai presus de noi. Asa fiind raporturile dintre noi si pe astfel de <<columne de aur fiind sprijinita aceasta cladire solida>> cum zice Pindar, progresam mereu, folosindu-ne de de ajutorul lui Dumnezeu si de dragostea noastra.
O, cum sa nu vars lacrimi cand imi aduc aminte! Pe amandoi ne imboldeau aceleasi sperante spre invatatura, adica spre ceea ce-i mai dorit de oameni, si cu toate acestea invidia era departe de noi, fiind impinsi numai de ravna. [COLOR=#ff0000]Ne luptam intre noi nu pentru intaietate, ci ne luam la intrecere cum sa ne-o atribuim unul altuia, intrucat fiecare socotea gloria dobandita de celelalt ca si a sa proprie. Se parea ca avem amandoi un singur suflet, care punea in miscare doua trupuri. Chiar daca ar trebui sa nu credem pe cei ce afirma ca <<toate sunt in toti>>, in cazul nostru este de crezut ca fiecare din noi eram in celalalt si prin celalalt. Un singur lucru urmaream amandoi: virtutea si realizarea sperantelor viitoare, sa traim adica viata viitoare inainte de a fi parasit pe cea de aici.[/COLOR]
Cu privirile atintite spre aceasta tinta, numai spre atingerea ei ne calauzeam toata activitatea si toata viata noastra, urmand poruncile legii si atatandu-ne unul altuia barbatia; si daca n-ar fi fost prea mult din partea mea, as afirma ca fiecare eram pentru celalalt norma si dreptar, dupa care judecam ce este bun si ce nu. Petreceam si noi cu prieteni, dar nu cu cei desfranati, ci cu cei cumpatati; nu cu cei scandalagii, ci cu cei mai cuminti si cu care petrecerea ne era de folos, dandu-ne bine seama ca mai usor poti contracta viciul decat sa te deprinzi cu virtutea, dupa cum mai usor capeti boala decat sa redobandesti sanatatea. …”

Am deschis acest topic ca raspuns la "durerea" ancai.
"Cat trebuie ca va iubeste Dumnezeu pe voi, cei, care aveti "langa casa" asemenea Sfinti." ( de la topicul Parintele Paisie Olaru)
Iata cat de frumos ne vorbesc sfintii despre puterea comuniunii si a iubirii, despre prietenia adevarata.

Intr-unul dintre cuvintele de invatatura ale Parintelui Porfirie se distinge limpede aceasta dragoste dumnezeiasca, profunda sa dispozitie iubitoare fata de persoana lui Iisus Hristos, dar si fata de semenii sai. In acel cuvant de invatatura ce s-a pastrat inregistrat pe caseta, printre altele parintele spune: [COLOR=Red]"Astfel trebuie sa-L vedem pe Hristos. Ca pe un prieten si un frate al nostru, fiindca El este tot ce e mai bun si mai frumos. El este totul[/COLOR]. Ne este prieten si o proclama: "Voi sunteti prietenii Mei. Nu intelegeti? Suntem frati. Eu nu tin iadul in mana si nu va inspaimant, ci va iubesc. Si voiesc sa va bucurati de viata impreuna cu Mine". Acesta este Hristos. Nu este nici mahnire, nici tristete, nici introvertire. Hristos este viata... este TOTUL. El este bucuria, este Lumina cea adevarata care il face pe om sa se bucure, sa zboare, sa priceapa toate lucrurile, sa ii inteleaga pe toti oamenii, sa sufere pentru toti, sa vrea sa fie toti cu el si alaturi de el.
Iubiti-l pe Hristos si sa nu vreti nimic in locul iubirii Sale"

Parintele Porfirie.

spunea Batranul. "Cand vine Hristos la noi si ni se salasluieste in suflet, acesta se schimba. Vietuieste liber peste tot, in stele, dar si in lumea duhovniceasca si in tot universul. Poate vorbi la telefon cu cineva din Africa de Sud sau din Oceanul Indian, Spunandu-i cate se intampla in casa aceluia, ce ii fac rudele si familia, desi se afla aici". Acest lucru minunat i se intampla si Parintelui Porfirie; desi era cu trupul aici, in acelasi timp se afla duhovniceste la sute si mii de kilometri departare, unde vedea persoane si situatii pe care mai apoi le descria. Ne-am putea intreba cum e cu putinta sa se intample un asemenea lucru si anume sa se afle simultan in doua locuri aflate la mare departare. Raspunsul il da cuviosul parinte: [COLOR=Red]"Atunci cand vine Hristos si se salasluieste in noi, ne aflam pretutindeni, impreuna cu Hristos".
[COLOR=Black]

[/COLOR][/COLOR]