|
|
#1
|
|||
|
|||
Frumusețea ortodoxiei
Mi-a venit în minte o idee despre frumusețea ortodoxiei... nu știu dacă am citit sau am mai auzit pe undeva, dar cred că ideea merită un topic nou!
Deși aș avea multe de spus, nu prea am acum timp și cuvinte... dar voi lăsa două idei înainte de a vă invita pe voi, ceilalți, să contribuiți la acest topic: 1) Cele mai frumoase lucruri în viață se pot întâmpla în sânul Bisericii - sau sunt cu adevărat frumoase dacă se petrec aici. 2) "Experiența străveche a vieții în Biserică a dovedit fără greș faptul că pentru rugăciune - adică pentru Dumnezeu - nicio boală a duhului nu este incurabilă. Putem să ne naștem în cele mai nefavorabile împrejurări. Putem crește în medii ignorante, dure și chiar criminale, putem să fim atrași de exemplele de viețuire generale din jurul nostru. Putem suferi orice fel de lipsuri, ocări, pierderi. Putem fi diformi din naștere și putem ști ce înseamnă a fi disprețuiți, răniți, respinși. Tot ceea ce e nenorocire în lumea de astăzi își poate lăsa amprenta asupra noastră. Dar, din clipa în care ne întoarcem la Dumnezeu, din clipa în care ne-am hotărât să urmăm poruncile Lui, începe un proces de tămăduire fundamentală." Ca să îmbin puțin lucrurile/ topicurile, vă mai invit pe voi să recunoașteti autorul fragmentului de la punctul 2), precum și cartea din care este extras. Oricum, a mai fost scris pe forum. Last edited by Annyta; 13.11.2013 at 13:33:57. |
#2
|
||||
|
||||
asa este. Cei ce sunt in sanul Bisericii sunt practic in bratele lui Dumnezeu, iar in bratele lui Dumnezeu nu se pot intampla decat lucruri frumoase
|
#3
|
|||
|
|||
Citat:
Oare noi cum suntem? |
#4
|
|||
|
|||
Citat:
Eu mă asemăn mai mult cu fiul cel mic, atât în momentul plecării de acasă, în lumea cea largă, dar și în momentele regăsirii drumului spre casă și a brațelor părintești! Oare s-ar putea continua parabola? În sensul că fiul întors acasă să devină un fiu mai mare, însă conștient de măreția faptului de a fi tot timpul acasă? |
#5
|
|||
|
|||
Citat:
Experiența și conștientizarea risipirii, apoi revelația dragostei nesfârșite a Tatălui, îl va propulsa fulgerător pe fiul cel mic într-un "acasă" la care fiul cel mare n-a avut niciodată acces. Și da, descoperirea frumuseții ortodoxiei este conținută de bucuria revenirii acasă după ce ne-am risipit sentimente, speranțe, dorințe, vise pe drumurile înfundate ale existenței sine Deo. Această bucurie nu are echivalent și termen de comparație în nimic din ce poate experimenta omul căutând "în țări îndepărtate" desfătări pieritoare, cheltuind averi pentru a fugi de realitatea nonsensului vieții trăite în afara Adevărului. Ortodoxia și frumusețea ei este nemijlocit legată de prezența lucrătoare a Sfintei Treimi de la care își primește întreaga putere și plenitudine. Din acest motiv reușește cu atâta delicatețe să ridice la putere tot ceea ce trăim la un moment dat. Mai ales atunci când trecem printr-un moment privilegiat al vieții, când descoperim pas cu pas adâncimile iubirii și nu găsim cuvinte de recunoștință și mulțumire către Cel care ne dăruiește toate aceste neprețuite pregustări ale frumuseții Împărăției Sale!
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#6
|
|||
|
|||
Citat:
Mi se întâmplă, în anumite momente ... privilegiate ale vieții - le putem spune și experiențe - ca inima și cugetul meu să se manifeste mai altfel decât în mod obișnuit, într-un fel mai intens, mai tulburător... Părintele mi-a atras atenția odată, mai demult, că ar fi bine să-mi stăpânesc tulburarea, să mă liniștesc! Și acum mă întreb: dacă în opinia ta "prezența lucrătoare a Sfintei Treimi" sau "ortodoxia și frumusețea ei" reușește cu delicatețe să ridice la putere anumite trăiri, atunci există riscul ca ceea ce mi se întâmplă mie, uneori, tulburător, să aibă și influențe mai puțin benefice? Este mai greu de dat un răspuns, desigur... în necunoștință de cauză... m-aș bucura însă să vedem și alte opinii pe acest subiect. |
#7
|
|||
|
|||
In mintea si in sufletul meu, frumusetea ortodoxiei se suprapune cu frumusetea sfinteniei.
Iar in acest sens recomand cu bucurie o carte care mie personal mi-a placut f mult prin frumusetea ei - ii zice chiar: Frumusetea sfinteniei http://basilica.ro/stiri/ifrumusetea...ieii_6025.html
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin. |
#8
|
|||
|
|||
O altă expresie a frumuseții ortodoxiei este cea din parabola grăuntelui de muștar:
„Asemănatu-s'a împărăția cerurilor cu grăuntele de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. Acesta este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui“. Gândul meu se oprește la micile semințe de ... gând bun... pe care le-am sădit când și când și care, fără știrea mea, au răsărit, au înmugurit, adunându-se câteodată în trăiri minunate, surpinzătoare... |
#9
|
|||
|
|||
Cu permisiunea autorului și din dorința de a îmbogăți acest topic:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=423 Citat:
|
#10
|
|||
|
|||
Frumusetea Ortodoxiei o descoperim in masura in care, deopotriva, redescoperim acea frumusete pe care Dumnezeu a sadit-o in creatie. Stim ca toate au fost aduse la existenta frumoase sau bune. De asemenea, putem descoperi aceasta frumusete pornind de la frumosul din noi, de la Chipul dumnezeiesc pe care il purtam, dar pe care il nesocotim din cauza pacatelor si patimilor.
|
|