Inmormantarea la copii nascuti morti

Cum se procedează dacă un copil s-a născut mort? Se înmormântează, pur şi simplu? Rămâne fără nume, nebotezat?

[glykys]

In nici un caz poate fi botezat daca e mort, deci nu primeste nici nume, nu i se poate face nici pomenire... Da, se inmormanteaza, asa, pur si simplu, mi se pare ca preotul merge la groapa si face o scurta slujba.

Se spune ca daca ai nascut un copil mort, e consecinta unui mare pacat. Ca si in cazul copiilor avortati, exista credinta ca mantuirea acestora depinde de faptele parintilor. Daca acestia merg si se spovedesc, isi fac canonul, duc o viata curata si se mantuiesc in final, se mantuiesc si acei copii nascuti morti sau avortati. Acum... Dumnezeu stie.

În prealabil postat de glykys

In nici un caz poate fi botezat daca e mort, deci nu primeste nici nume, nu i se poate face nici pomenire... Da, se inmormanteaza, asa, pur si simplu, mi se pare ca preotul merge la groapa si face o scurta slujba.

Se spune ca daca ai nascut un copil mort, e consecinta unui mare pacat. Ca si in cazul copiilor avortati, exista credinta ca mantuirea acestora depinde de faptele parintilor. Daca acestia merg si se spovedesc, isi fac canonul, duc o viata curata si se mantuiesc in final, se mantuiesc si acei copii nascuti morti sau avortati. Acum... Dumnezeu stie.

Nu a fost rezultatul unui "mare păcat", ci a unei sănătăţi precare pe care eu o am de la naştere. Mi se pare crud să compari un biet copilaş născut mort cu unul avortat, care e, practic, ucis.
În fine. Nu mai contează. Bebele a fost înmormântat. Voiam să îi fac o slujbă religioasă pentru bunicii lui, care sunt foarte trişti de pierderea nepoţelului. Eu nu cred în acea viaţă de după despre care vorbeşte religia voastră.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Lilith23

Mi se pare crud să compari un biet copilaş născut mort cu unul avortat, care e, practic, ucis.

Numai unele avorturi sunt ucideri voluntare, anume avorturile provocate. Dimpotrivă, avorturile spontante nu sunt ucideri. Deosebirea dintre "avortat spontan" şi "născut mort" este pur tehnică, în funcţie de când a avut loc evenimentul: înainte sau după trecerea sarcinii în trimestrul al III-lea.

Voiam să îi fac o slujbă religioasă pentru bunicii lui, care sunt foarte trişti de pierderea nepoţelului. Eu nu cred în acea viaţă de după despre care vorbeşte religia voastră.

Din moment ce nu credeţi în viaţa de după, este absurd să vă fi dorit să fie înmormântat cu slujbă religioasă. Scopul slujbei nu este să aducă mângâiere cuiva, ci este în vederea vieţii viitoare. Este ca şi când aţi spune: "eu nu cred în Botez, dar l-am botezat ca să dau o petrecere". Scopul botezului nu e petrecerea, iar cine nu crede în Botez ar face mai bine să nu îşi boteze copiii.

[anamaria simleu]

În prealabil postat de Lilith23

Nu a fost rezultatul unui "mare păcat", ci a unei sănătăţi precare pe care eu o am de la naştere. Mi se pare crud să compari un biet copilaş născut mort cu unul avortat, care e, practic, ucis.
În fine. Nu mai contează. Bebele a fost înmormântat. Voiam să îi fac o slujbă religioasă pentru bunicii lui, care sunt foarte trişti de pierderea nepoţelului. Eu nu cred în acea viaţă de după despre care vorbeşte religia voastră.

Ar fi bine sa te intorci la credinta mai intai, apoi se vor limpezii toate....Prin orice pierdere Dumnezeu ofera o lectie spre mantuire....ar fi bine sa incerci sa o inveti....documenteaza-te despre viata de dupa moarte mai intai, apoi iti vei forma o parere....fa slujba de dragul bunicilor daca vrei asa, insa participa si tu cu tot sufletul....sufletul copilului nebotezat, caruia nu i se face acea slujba religioasa NU ARE LINISTE....esti ciudata (scuze pt remarca), dar daca bunicii sunt foarte tristi pt pierderea nepotelului....tu nu esti foarte trista ca ti-ai pierdut copilul?

În prealabil postat de anamaria simleu

Ar fi bine sa te intorci la credinta mai intai, apoi se vor limpezii toate....Prin orice pierdere Dumnezeu ofera o lectie spre mantuire....ar fi bine sa incerci sa o inveti....documenteaza-te despre viata de dupa moarte mai intai, apoi iti vei forma o parere....fa slujba de dragul bunicilor daca vrei asa, insa participa si tu cu tot sufletul....sufletul copilului nebotezat, caruia nu i se face acea slujba religioasa NU ARE LINISTE....esti ciudata (scuze pt remarca), dar daca bunicii sunt foarte tristi pt pierderea nepotelului....tu nu esti foarte trista ca ti-ai pierdut copilul?

Bineînţeles că sunt, draga mea! Cum să nu fiu? Însă eu încerc să fiu tare, pentru ceilalţi doi copii ai mei. Din cauza problemelor mele de sănătate, doctorul mi-a spus de la început că sarcina va fi greu de dus până la sfârşit. Chiar şi când i-am făcut pe ceilalţi doi copii mi-am riscat viaţa şi a fost o minune că am reuşit să nasc doi îngeraşi sănătoşi şi frumoşi.
Când am rămas însărcinată a treia oară, situaţia (adică sănătatea mea) era critică. Am riscat, pentru că îmi doream mai mult ca orice să am un copilaş. Mi-am imaginat că dacă ceva merge rău, voi suferi eu, aşa cum am suferit la primele două sarcini. Nu m-am gândit niciodată că va muri copilaşul... Despre sentimentul de vinovăţie ce mă încearcă acum prefer să nu vorbesc... E atenuat doar de faptul că, cel mai probabil, îl voi urma şi eu pe bebe curând. :)
O seară frumoasă!

[glykys]

Of, nu trebuie sa gandesti asa! Imi cer iertare daca te-am intristat! Trebuie sa fii tare pentru ceilalti copii ai tai si pentru familie, care aui nevoie de tine...

În prealabil postat de Lilith23

Eu cred în religia dragostei, oriunde s-ar îndrepta caravanele sale, căci dragostea este religia şi credinţa mea.

Spui că nu crezi în religia „noastră”. Iată esenţa creştinismului:
„Cel ce nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este iubire.” (1 Ioan 4, 16)
Oare nu te contrazici?
Sper din toată inima ca Dumnezeul acesta în care totuşi crezi să te ajute să treci peste dureri şi să fii sănătoasă.

[anamaria simleu]

În prealabil postat de Lilith23

Bineînţeles că sunt, draga mea! Cum să nu fiu? Însă eu încerc să fiu tare, pentru ceilalţi doi copii ai mei. Din cauza problemelor mele de sănătate, doctorul mi-a spus de la început că sarcina va fi greu de dus până la sfârşit. Chiar şi când i-am făcut pe ceilalţi doi copii mi-am riscat viaţa şi a fost o minune că am reuşit să nasc doi îngeraşi sănătoşi şi frumoşi.
Când am rămas însărcinată a treia oară, situaţia (adică sănătatea mea) era critică. Am riscat, pentru că îmi doream mai mult ca orice să am un copilaş. Mi-am imaginat că dacă ceva merge rău, voi suferi eu, aşa cum am suferit la primele două sarcini. Nu m-am gândit niciodată că va muri copilaşul... Despre sentimentul de vinovăţie ce mă încearcă acum prefer să nu vorbesc... E atenuat doar de faptul că, cel mai probabil, îl voi urma şi eu pe bebe curând. :)
O seară frumoasă!

Cu siguranta ca este foarte greu, iar cuvintele de consolare nu isi au rostul....faptul ca esti mama a doi copii sanatosi trebuie sa te faca sa treci peste absolut orice....cel mai important este sa nu te lasi prada deznadejdii....am inteles ca nu faci parte din religia ortodoxa, insa daca iti stabilesti propria relatie cu D-zeu, vei vedea ca povara va deveni mai usoara...tot ce pot sa iti spun este ca, oamenii cei mai puternici sunt cei mai incercati....de aceea au o cruce mai grea, insa nu o poarta singuri...incearca sa citesti putin si din religia ortodoxa...poate vei afla raspunsul la toate incercarile....in viata exista in totdeauna un echilibru, daca pastrezi o oranduiala fireasca, si nadajduiesti in divinitate, necazul de acum, va fi rasplatit inmiit cu multa bucurie....o bucurie statornica, nu efemera....daca a fost dat sa iti pierzi copilul, inseamna ca d-zeu a stiut ce face, chiar cu pretul tristetii tale...
Pana nu demult, credeam ca este cel mai rau lucru care se poate intampla, insa am intrat pe un site indicat aici pe forum, numit popas duhovnicesc....acolo am intalnit o pilda sugestiva....pilda vorbea despre doi parinti care dupa multe eforturi reusisera sa aiba un copil...cu toate ca erau credinciosi, acestia nu au avut parte de el, copilul murind imediat dupa nastere....pana sa fie inmormantat, s-au rugat necontenit sa revina la viata...minunea s-a intamplat, copilul revenind printre cei vii....cu toate acestea, ajungand adult intrase in nenumarate conflicte cu cei din jur, in cele din urma ajungand in inchisoare....parintii, acum batrani, s-au mahnit peste poate, ajungand in pragul disperarii...copilul devenit adult nu a putut face fata regimului de temnita, si se stingea vazand cu ochii...aflandu-se in apropierea iminenta a mortii, cand a primit vizita mamei sale, a mustrat-o zicandu-i ca nu trebuia sa planga atat dupa el atunci cand trecuse dincolo, fiindca in lumea aceea se simtea protejat si ii era bine, iar parintii nu mai indurau atata rusine....apoi se stinse in bratele mamei sale...este doar o pilda, dar vezi, uneori este bine sa le luam in seama, pt a trage concluzii...exista o rugaciune foarte puternica a sf patrick pt protectie si sanatate...se gaseste pe net...platosa sf patrick...citeste-o cand ai timp...iti doresc multa sanatate, sa te faci bine si sa te bucuri de ai tai.....Doamne ajuta...

[cristiboss56]

În prealabil postat de Lilith23

Bineînţeles că sunt, draga mea! Cum să nu fiu? Însă eu încerc să fiu tare, pentru ceilalţi doi copii ai mei. Din cauza problemelor mele de sănătate, doctorul mi-a spus de la început că sarcina va fi greu de dus până la sfârşit. Chiar şi când i-am făcut pe ceilalţi doi copii mi-am riscat viaţa şi a fost o minune că am reuşit să nasc doi îngeraşi sănătoşi şi frumoşi.
Când am rămas însărcinată a treia oară, situaţia (adică sănătatea mea) era critică. Am riscat, pentru că îmi doream mai mult ca orice să am un copilaş. Mi-am imaginat că dacă ceva merge rău, voi suferi eu, aşa cum am suferit la primele două sarcini. Nu m-am gândit niciodată că va muri copilaşul... Despre sentimentul de vinovăţie ce mă încearcă acum prefer să nu vorbesc... E atenuat doar de faptul că, cel mai probabil, îl voi urma şi eu pe bebe curând. :)
O seară frumoasă!

Mângâierea ta sunt cei doi îngeraşi ce-i ai ! Să te bucuri de ei şi ei de tine , căci au nevoie cu siguranţă de o mămică mult timp de acum înainte. Şi încă ceva, te rog să cauţi a gândi cât mai pozitiv posibil , căci puterea gândului este imensă , el ne năruie, dar ne şi ridică , el ne slăbeşte, dar ne şi-ntăreşte ! Gândul curat , e vorbirea tainică cu Dumnezeu , chiar dacă-L cunoaştem sau nu , chiar dacă ni s-a descoperit sau nu . Multă nădejde să ai , şi Domnul să ţi să arate la portiţa sufletului tău ! Amin!+