|
|
#1
|
||||
|
||||
Despre legătura dintre spovedanie și împărtășire
http://www.teologie.net/2013/07/05/s...e-impartasire/
Este un nou articol excelent și excepțional scris de ieromonahul Petru Pruteanu. El răspunde sincer și direct la această problemă actuală, pornind de la practicile de la începutul creștinismului și mergînd de-a lungul istoriei pînă în zilele noastre, folosindu-se și de experineța proprie de duhovnic. Consider că este un eseu care merită atenția tuturor, dar în special a preoților și a creștinilor ortodocși practicanți. Deși este relativ lung, nu veți pierde vremea citindu-l. Pentru cine nu știe, cîteva vorbe despre părintele Petru pe http://www.teologie.net/ieromonah-petru-pruteanu/ și o parte din bogata sa activitate: http://www.teologie.net/biblioteca/ .
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#2
|
||||
|
||||
Un citat care mi-a plăcut:
”Creștinii noștri trebuie să înțeleagă că pocăința nu se reduce la mărturisirea păcatelor și primirea dezlegării. Orice rugăciune și trăire duhovnicească este pocăință. Aceasta nu exclude mărturisirea păcatelor în prezența episcopului/preotului, ci o completează și o desăvârșește. Putem spune că pocăința este „un exercițiu terapeutic permanent”, iar mărturisirea este „o operație chirurgicală”. Noi însă am ajuns să-i operăm pe oameni la tot pasul, ținându-i într-o anestezie continuă, dar nu-i mai învățăm cum să trăiască sănătos. Sf. Apostol Pavel îndeamnă, ca înainte de împărtășirea cu Sfintele Taine „să se cerceteze omul pe sine însuși și așa să mănânce din Pâine și să bea din Pahar” (I Corinteni 11:28). Aici se are în vedere o cercetare a propriei conștiințe, care trebuie educată în așa fel încât omul să-și vadă păcatele sale și să se pocăiască pentru ele, iar dacă păcatele sale constituie impedimente canonice pentru împărtășirea cu Sfintele Taine, atunci el trebuie să meargă să se mărturisească și să-și asume epitimia rânduită până la reintegrarea în comunitatea euharistică a Bisericii de care s-a rupt prin păcat.”
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#3
|
||||
|
||||
60 de vizualizări
0 reply în 4 zile Dacă aș fi deschis un topic despre Hollow Earth sau ceva de genul ăsta, cred că aveam 60 de comentarii pînă acum.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#4
|
|||
|
|||
Citat:
Poate in ala sta si explicatia lipsurilor de feedback de aici. :) Si mai poate fi un motiv. Asta: http://ierompetru.wordpress.com/2009...rico-liturgic/ Numai ca intre timp, cred ca a mai priceput cate ceva si a sters postarea. L.E: Probabil ca nu, motivele se regasesc aici: http://www.teologie.net/2009/10/22/s...rico-liturgic/ IeromPetru spune: 18/11/2009 la 19:30 (...) Așa cum am scris și în studiu (pe care cred că l-ați citit), cei care sunt căsătoriți legal, chiar dacă nu sunt cununați, nu trăiesc în desfrânare sau concubinaj. Biserica recunoaște căsătoria lor civilă. Doar dacă nu există motive obiective și oamenii pur și simplu sunt indiferenți față de binecuvântarea Bisericii, atunci preotul îi poate opri de la împărtășire. Dacă însă unul își ține bine credința sa și nu se poate cununa doar din cauza celuilalt (fie că e ateu,eretic etc), cel credincios nu poate în nici un caz fi oprit de la cele sfinte. Și Sf. Pavel ne spune clar asta… Bineînțeles căsătoria și chiar misterul Tainei Nunții nu ține doar de Slujba Cununiei. Dumnezeu lucrează mai în adânc… Acum, "on topic", abordarea este destul de delicata si poate da nastere, in ultima instanta, la idei nu tocmai favorabile vietii duhovnicesti. Poate ca e mai bine sa te tarai in carja, asteptand (cu sinceritate) ca Dumnezeu sa-ti dea aripi, decat sa crezi ca poti alerga si sa sfarsesti cu picioarele rupte (si fara aripi).
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 20.07.2013 at 01:44:14. |
#5
|
||||
|
||||
Da, interesant spus. :)
|
#6
|
|||
|
|||
Fiecare vorbeste alta limba si asta chiar nu este ceva nou sub soare,de la Babel si pana in prezent :) Primul link postat,foarte interesant(pt cine are disponibilitatea sa-l citeasca cu atentie pana la capat)si complet ignorat,se refera la legatura spovedanie-impartasire din perspective chiar istorice.In schimb linkul postat de Alin se refera la varianta finala a unui studiu teologic despre slujba Cununiei.Cred ca fiecare vorbiti despre altceva.Primul link,dupa cum trist a remarcat promotorul sau,a trezit fix acelasi interes precum cotele apelor Dunarii.Ori toti sunt savanti pe subiect si nu mai au nimic de aflat,ori nu prea au inteles,din diverse motive, ce spune ieromonahul acolo,ori au inteles dar cele scrise se cam bate cap in cap cu realitati cotidiene intelese din perspective romantice ori,cel mai grav,nu intereseaza pe nimeni in comparatie cu profunde subiecte precum gradinaritul.Cu riscul de a deveni extrem de antipatic(nu ma deranjeaza)pot spune nu este ceva deloc nou din pacate.
Last edited by Pelerin spre Rasarit; 20.07.2013 at 11:00:26. |
#7
|
|||
|
|||
Citat:
|
#8
|
|||
|
|||
Vlad,daca simplificam toata povestea evolutiei istorice sinouase din fundal,exact asa am inteles si eu,nu stiu daca te consoleaza cu ceva :) Aceea distinctie dintre carturari si sfinti,amintita de tine,nu este deloc un subiect nou,are radacini foarte adanci,daca ai cumva posibilitatea sa cercetezi disputa intre papa Calixt si Hipolit vei vedea doar un episod singular dar emblematic pt ce spui tu.Insa ar trebui sa mergi mai in trecut... :) Numai bine!
|
#9
|
||||
|
||||
Citat:
Cum se numește greșeala de logică, parcă are un nume latin, cînd încerci să combați o afirmație făcută de cineva prin faptul că acela a făcut o cu totul altă afirmație care e falsă? Oricum, dacă vrei să vorbești cu omul pe tema respectivă, scrie-i un mail sau intră pe forumul lui unde probabil că se discută deja despre ceea ce a scris în eseu. Acum, între noi fie vorba, dacă am arunca la gunoi toate postările cuiva de aici, ingorîndu-l pe viitor pentru că la un moment dat a scris o gogomănie, forumul ar deveni pustiu în scurt timp. Eu propun să încercăm a extrage ce e bun de la fiecare și să ne înățăm astfel unul prin altul către Dumnezeu. Eu am dedicat topicul ăsta preoților și creștinilor ortodocși practicanți, ca un subiect de meditație și de cercetare, nu celor care se deplasează mai mult tîrîș decît mergînd, care au vederea slăbită și mintea amorțită...
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#10
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|