Sfinti militari

[IonelS]

Manat de crestinismul lesinat, practicat de unii sau altii, jenat de caposenia cu care refuza intreaga traditie crestin-ortodoxa, avand chiar nerusinarea de a ne impune lesinul lor, am gandit sa va ofer aceasta compilatie de sfinti militari. Totodata incerc sa va constientizez de dimensiunea acestui profil unic, incercat de istorie - sfantul militar.
“Crestinul cand lucreaza, se obliga sa lucreze ca pentru Dumnezeu”. Imaginati-va ce inseamna un crestin care trebuie sa lupte ca pentru Dumnezeu. Acestia au fost cei din-naintea voastra, caci daca n-ar fi fost asa n-am mai fi fost noi azi neam, n-am mai fi avut tara si nici credinta.
Am ales sa etalez aici vietile a doar o parte din acesti sfiinti, acestia facand parte dintr-un grup de sfinti militari apreciati in lumea moldo-valaha. O parte din acestia au fost pictati la cererea lui Stefan cel Mare in biserica unde se odihneste.

Apropo, stiati ca frica era considerata pacat de moarte in trecut, motiv pt care canonul era pe masura ? Acum , in mileniul 3, acest pacat a disparut din canoanele bisericesti ! A disparut pt ca frica a invins credinta !

[IonelS]

8 noiembrie este sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, în jurul cărora Biserica adună şi serbează toată obştea, tot "soborul" Sfinţilor Îngeri laolaltă. Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea şi ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creştin.
Despre îngeri, Biserica învaţă că ei sunt "duhuri slujitoare" (Evrei, 1, 14), adică fiinţe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu şi totodată prieteni şi ocrotitori ai noştri, puşi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria nostră cerească, la "Cerul nou şi pământul nou" ce vor să fie. Aşadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt "lumea nevăzută", "cerul".
La început, toţi îngerii au fost făcuţi de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseţi, de înţelepciune şi de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului şi al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-şi dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. Şi, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos şi cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor şi voi fi asemenea cu Cel Preaînalt". Şi ameţit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.
Despre căderea lui Lucifer şi a îngerilor lui, Scriptura ne vorbeşte aşa: "Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă Satana, diavolul cel ce înşela pe toată lumea, pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el" (Apoc., 12, 7-9). Şi aşa a căzut Lucifer din cinstea de arhangel, precum grăieşte Domnul: "Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer" (Luca, 10, 18). Şi asemenea cu el şi ceata de îngeri ce era sub dânsul, înălţându-se, au căzut şi demonii, luptători împotriva mântuirii noastre s-au făcut.
Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o slugă credincioasă, "credinţa către Stăpânul său, s-a arătat adevărata căpetenie peste cetele celor fără de trupuri". Că, văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas pe Domnul tuturor şi a zis: "Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu?" Mi-ca-El? Că, numele de Mihail asta înseamnează: "Cine este ca Dumnezeu".
Şi aşa s-a întocmit soborul, adică adunarea şi unirea tuturor îngerilor credincioşi lui Dumnezeu, iar Mihail Arhangelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni şi mare folositor şi de bine făcător al mântuirii noastre şi, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât şi în Legea nouă.
Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail serbăm astăzi şi pe preafrumosul şi înveselitorul Arhanghel Gavriil, ca şi acesta, luând chip văzut, multe faceri de bine a dăruit neamului omenesc, arătate în amândouă Testamentele.
Aşa, în proorocia lui Daniil, Gavriil este numele îngerului tălmăcitor al vedeniei (Dan., 8, 16). Asemenea, Gavriil arată lui Daniil înţelesul celor şaptezeci de săptămâni de ani până la venirea lui Mesia Hristos (Dan., 9, 21-27). După tradiţie, tot el, Gavriil, vesteşte lui Ioachim şi Ana că din ei va să se nască Doamna, Stăpâna noastră, Maria, Născătoarea de Dumnezeu. În Legea nouă, Gavriil descoperă preotului Zaharia, naşterea lui Ioan, Botezătorul Domnului (Luca, 1, 19). Tot Gavriil anunţă Fecioarei din Nazaret naşterea de la Duhul Sfânt a Domnului Hristos, Mântuitorul lumii (Luca 1, 28). Unii zic că tot Arhangelul Gavriil a fost îngerul în veşmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe uşa mormântului şi a şezut deasupra ei, la ceasul Învierii Domnului. Şi el a fost acela care, cel dintâi, a dat Mironosiţelor vestea Învierii. Şi, ca să zicem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toată iconomia Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, din început şi până la sfârşit. Pentru aceasta şi Biserica lui Hristos a hotărât să-l prăznuiască pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail, şi să cheme darul şi ajutorul amândurora, rugându-i ca, prin mijlocirea şi rugăciunile lor, în veacul de acum, să aflăm izbăvire de rele, iar în cel ce va să fie, să ne învrednicim bucuriei şi împărăţiei cereşti.


Sfantul Mare Mucenic Mercurie

Decie si Valerian, paganii imparati ai Romei, chemand pe toti domnii si boierii lor, s-au sfatuit pentru intinderea si inmultirea cinstirii zeilor lor si pentru pierzarea si risipirea sfintei credinte crestinesti. Si toti, cu un gand, s-au invoit la acel sfat faradelege si au dat o porunca in capitala Romei, care era scrisa astfel:
"Imparatii Romei, biruitorii cei nebiruiti, pururea cinstiti, marii credinciosi Decie si Valerian, impreuna cu toti boierii, dau in stire ca de vreme ce facerile de bine si darurile zeilor nostri le-am cunoscut si ne-am indulcit si de biruintele ce ne sunt date noua de la dansii asupra vrajmasilor nostri; apoi, ca tot felul de roade primim de la dansii cu indestulare, prin buna prefacere a vazduhurilor si i-am cunoscut pe ei a fi noua mari facatori de bine si de obste randuitori pentru cele de folosul nostru.
Drept aceea cu un sfat impreuna glasuit cu boierii, poruncim ca toata randuiala poporului, liberi si robi, ostasii si neostasii, sa aduca jertfa zeilor, cazand la dansii si cu rugaciune plecandu-se. Iar daca va indrazni cineva a calca dumnezeiasca noastra porunca ce este intarita de noi cu sfat de obste, pe unul ca acela poruncim ca sa-l arunce legat in temnita, apoi sa se omoare prin felurite munci. Si de se va pocai, plecandu-si genunchii, de mare cinste se va invrednici de la noi.
Iar de se va impotrivi, apoi dupa multe munci, sa ia pedeapsa de sabie sau sa fie aruncat in mare sau sa se dea spre mancare pasarilor si ciinilor; mai vartos daca se va afla cineva de credinta crestineasca, acela astfel sa fie muncit. Iar cei ce se vor supune poruncii noastre, mare cinste si daruri vor mosteni. Fiti sanatosi cu buna norocire".
Astfel de porunca imparateasca fiind data, s-a tulburat toata cetatea Romei, caci se propovaduia acea porunca fara de Dumnezeu prin toata cetatea si se trimitea prin toate cetatile si imprejurimile lor. In acea vreme s-au sculat barbarii asupra imparatiei Romei si pregateau imparatii ostile lor ca sa iasa la razboi impotriva barbarilor. Deci au poruncit trupelor de prin toate cetatile sa se adune la Roma. Atunci a venit si trupa in care era ostas Mercurie si se chema trupa aceea Martenses din Armenia cea Mare, sub stapanirea voievodului Saturnin.
Deci, iesind imparatul Decie la razboi, a ramas in Roma Valerian si, facandu-se multa vreme razboi si macel mare intre barbari si romani, s-a aratat lui Mercurie ingerul Domnului in chip de om mare, imbracat in haine albe, tinand in mana sa o sabie, si a zis catre dansul: "Nu te teme, Mercurie, nici te infricosa, caci sunt trimis spre ajutor tie, ca sa te fac biruitor. Deci, primeste aceasta sabie si porneste asupra barbarilor si, dupa ce-i vei birui, sa nu uiti pe Domnul Dumnezeul tau!"
Iar el fiind inspaimantat, i se parea ca cel ce i s-a aratat este unul din boierii Romei. Si luand sabia pe care i-o daduse, a pornit cu mare iuteala asupra potrivnicilor, pe care-i taia ca pe niste iarba. Si trecand prin trupele barbarilor, pana la imparatul lor, l-a ucis cu sabia si impreuna cu el multime mare de ostasi viteji, incat i se lipise mana cu sange de manerul sabiei. Si asa au fost biruiti si izgoniti barbarii de catre romani.
Atunci Decie, vazand vitejia cea mare a lui Mercurie, l-a chemat la sine si, cinstindu-l cu mari daruri, l-a pus voievod peste toate ostile. Apoi, parandu-i-se lui Decie caci cu ajutorul zeilor au biruit pe vrajmasi, se veselea foarte si impartind ostilor aur mult, a slobozit pe fiecare intr-ale lor. Iar ei impreuna cu Mercurie mergand la Roma, faceau ospete mari prin cetati.
Intr-o noapte, dormind voievodul Mercurie, a venit la dansul ingerul, in acelasi chip precum i se aratase si mai inainte si, lovindu-l in coasta, l-a desteptat. Iar el vazand cele ce i se aratasera, s-a infricosat si a ramas mut. Apoi ingerul a zis catre dansul: "Mercurie, nu-ti mai aduci aminte de ceea ce ti-am zis in razboi? Vezi, ca sa nu uiti pe Domnul Dumnezeul tau, caci ti se cade a patimi pentru El si a lua cununa de biruinta impreuna cu toti sfintii".
Ingerul zicand acestea, s-a facut nevazut. Iar el, venindu-si in sine, a inceput a multumi lui Dumnezeu si si-a adus aminte de credinta crestineasca de care auzise de la mosul si de la tatal sau. Caci tatal sau, anume Gordian, care a fost ostas in aceeasi trupa in care si el mai pe urma a fost ostas, adeseori graia: "Fericit este cel ce ostaseste Imparatului ceresc, ca va primi de la El rasplata in imparatia cea cereasca! Caci Acel Imparat a facut toate numai cu cuvantul si are sa judece viii si mortii si sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui".
De aceste cuvinte ale tatalui sau aducandu-si aminte Mercurie si socotind cu mintea aratarea ingerului, s-a umplut de bucurie si a inceput a plange si a se tangui, zicand: "Vai mie, pacatosul, caci fiind ramura de copac verde, m-am uscat, neavand acum radacina cunostintei de Dumnezeu!"

[IonelS]

Astfel zicand in sine si tanguindu-se, au venit slugile imparatesti sa-l cheme la imparat la un sfat. Iar Mercurie a spus ca este bolnav si a amanat imparatul sfatul pe alta zi; caci nu voia sa se sfatuiasca la nimic fara de Mercurie. Asa de mult il iubea si il cinstea. Iar a doua zi, chemand pe Mercurie cu cinste, s-a sfatuit impreuna cu dansul ceea ce era de folos imparatiei Romei. Iar dupa sfat, a zis imparatul catre Mercurie: "Sa mergem impreuna in capistea Artemidei ca sa-i aducem jertfa". Iar sfantul s-a despartit in taina de imparat si s-a dus la gazda sa.
Insa unul din boieri l-a clevetit la imparatul, zicand: "Mare imparate, biruitorule nebiruit, alesule de zei a stapani imparatia, binevoieste cu blandete a ma asculta pe mine. Acesta care este cinstit de dreapta imparatiei voastre si pe care stapania voastra l-a preamarit, nu vine impreuna cu noi in capistea marei zeite ca sa aduca jertfa pentru stapania voastra". Iar imparatul l-a intrebat, zicand: "Si cine este acela care nu vrea sa fie la un gand cu noi, sa aduca jertfa cinstitei Artemida?"
Raspuns-a boierul: "Sfetnicul Mercurie, pe care l-a marit bunatatea imparatiei voastre. Acela se leapada si nu vrea sa se inchine zeilor nostri". Iar imparatul a zis: "Oare nu birfiti asupra lui din oarecare zavistie? Deci nu va voi asculta pe voi de nu-l voi ispiti singur si voi cunoaste adevarul cu dinadinsul. De nu va fi asa precum ziceti voi, apoi tare veti fi pedepsiti pentru clevetirea voastra. Iar de se va afla adevarul, veti fi vrednici de cinste de la noi, ca niste credinciosi zeilor si imparatiei noastre".
Acestea zicand imparatul, indata a trimis sa cheme cu cinste pe Mercurie si, venind el, a zis catre dansul Decie: "Oare nu te-am cinstit eu pe tine, punandu-te voievod peste toti domnii mei? Caci cu ajutorul zeilor ai biruit pe potrivnici! Dar tu pentru ce te arati nemultumitor pentru o facere de bine ca aceasta, pe care ti-am facut-o tie? De ce treci cu vederea stapanirea si porunca mea, nedand zeilor nostri cinstea ce se cuvine, precum am auzit de la oarecare credinciosi de-ai nostri?"
Iar ostasul cel viteaz al lui Hristos, dupa cuvantul Apostolului, dezbracandu-se de omul cel vechi si, prin Sfantul Botez, imbracandu-se in cel nou, zidit dupa chipul lui Dumnezeu, a raspuns cu indrazneala, zicand: "Cinstea ta sa fie cu tine, caci eu n-am biruit pe vrajmasi cu ajutorul neputinciosilor vostri zei, ci cu puterea lui Hristos, Dumnezeul meu. Ia de la mine ceea ce mi-ai dat, caci eu gol am iesit din pantecele maicii mele, si gol ma voi duce".
Acestea zicand, a descins briul cel ostasesc, a dezbracat haina cea de boierie si le-a aruncat inaintea picioarelor imparatului, zicand cu glas mare: "Auziti toti ca sunt crestin!"
Atunci Decie a ramas uimit si cauta la sfantul tacand si se mira de cuvantul lui cel cu indrazneala si inca se minuna de frumusetea trupului lui. Caci sfantul era inalt cu statul si rumen la fata, aratand cu chipul barbatia ce era intr-insul. Apoi a poruncit imparatul sa-l puna in temnita, zicand: "Acest om n-a priceput cinstea sa. Deci, cand va cunoaste ocara si defaimarea, atunci mi se pare ca se va intoarce la gandul cel bun". Iar sfantul, fiind dus in temnita, multumea si lauda pe Dumnezeu. Dar noaptea iarasi i s-a aratat ingerul Domnului, zicand: "Indrazneste, Mecurie si nu te teme! Crede in Domnul pe Care L-ai marturisit si Acela te va izbavi de tot necazul!" Prin acea aratare a ingerului, iarasi s-a intarit Mercurie.
A doua zi a sezut imparatul Decie in divan si, punand inaintea sa pe Sfantul Mercurie, a zis catre dansul: "Acest fel de cinste ti se cuvine pentru nebunia ta, ca sa stai ca un osandit la judecata". Sfantul a raspuns: "Cu adevarat, acest fel de cinste mi se cuvine pentru Domnul meu! Tu ai luat de la mine cele ce degraba pier, iar eu voi primi de la El pe cele ce raman in veci". Imparatul a zis: "Spune noua neamul tau si patria". Sfantul a raspuns: "Daca vrei sa stii neamul meu si patria, iti voi spune; pe tatal meu l-a chemat Gordian, de neam scit si a ostasit in oastea martionilor; iar patria mea, catre care merg cu sarguinta, este Ierusalimul cel de sus, care este cetatea Imparatului Celui ceresc".
Imparatul a zis: "Dar pentru ce nu faci voia noastra si nu implinesti porunca ce este data de noi tuturor oamenilor? Pentru ce nu te inchini zeilor, ca sa primesti dregatoria ta cea dintai? Ori voiesti a muri in munci? Raspunde-mi degrab, caci pentru aceasta esti chemat". Sfantul Mercurie a raspuns: "Eu pentru aceasta am venit ca sa te biruiesc pe tine si pe tatal tau diavolul, aflator al tuturor rautatilor si sa primesc cununa de biruinta de la puitorul de nevointe Iisus Hristos, Domnul meu. Deci implineste asupra mea ceea ce gandesti, pentru ca am platosa si pavaza prin care voi birui toate muncile ce le vei pune asupra mea".
Atunci imparatul, umplandu-se de manie, a zis: "De vreme ce zici ca ai pavaza si platosa credintei, poruncesc ca sa te spanzure gol intre patru furci". Si aceasta facandu-se, a zis muncitorul: "Unde sunt acum armele razboiului tau?" Iar Sfantul, cautand spre cer, a zis: "Doamne, Iisuse Hristoase, ajuta robului Tau!" Apoi imparatul a poruncit sa aduca sabii si cutite ascutite si sa taie trupul sfantului, iar pe pamant sub dansul sa astearna foc, pentru ca, deasupra fiind taiat cu cutitele si dedesubt ars cu focul, sa patimeasca cumplit. Si acestea facandu-se, curgea sangele din trupul lui ca izvorul incat si focul se stingea de sangele lui; iar sfantul toate acestea le rabda cu vitejie.
Dupa acestea tiranul a poruncit sa-l dezlege ca sa nu moara degraba si sa-l inchida intr-o casa. Luandu-l slujitorii l-au dus, caci el nu putea singur sa mearga, abia fiind viu, si l-au aruncat in acea casa, crezand ca indata va muri. Deci sfantul zacea ca un mort, abia sufland din cauza ranilor celor cumplite. Dar facandu-se noapte, a venit ingerul Domnului catre dansul si a zis: "Pace tie, bunule patimitor!" si l-a tamaduit pe el de rani. Iar sfantul simtind in sine putere, s-a sculat sanatos si a multumit lui Dumnezeu, Celui ce l-a cercetat prin ingerul Sau.

[IonelS]

A doua zi, imparatul a poruncit sa aduca pe sfantul inaintea sa. Si mergand ostasii la dansul, l-au aflat sanatos si l-au dus la imparat. Vazandu-l imparatul ca este sanatos, a zis: "Pe cel care l-a dus ieri de la noi ca pe un mort, acum umbla singur de sine ca si cum n-ar fi avut nici o rana!" Deci a poruncit ostasilor sa-i caute ranile. Iar ei, cautand trupul mucenicului, au zis catre imparatul: "Asa sa fie intregimea stapanirii tale, precum are Mercurie trupul sau, cu totul intreg si fara prihana, ca si cum nu s-ar fi atins de dansul nici o munca".
Imparatul a zis: "Acum el va zice ca Hristos l-a vindecat. Oare n-ati adus voi vreun doctor la dansul in straja?" Iar ei au raspuns: "Ne juram pe stapanirea voastra care indrepteaza toata lumea, ca nimeni nu l-a cautat; apoi noua ni s-a parut ca indata va muri, iar cum s-a vindecat si acum sta sanatos, nu stim". Iar imparatul a zis: "Socotiti caci cu farmecele crestinesti cel ce se parea ieri a fi mort, este astazi sanatos?" Si a zis cu manie catre sfantul: "Cine te-a tamaduit? Spune-ne noua adevarul, caci mi se pare ca nu fara vrajitorie te-ai tamaduit".
Sfantul a raspuns: "Chiar fara voia ta ai spus adevarul, caci Domnul nostru Iisus Hristos, doctorul Cel adevarat al sufletelor si al trupurilor, Acela m-a tamaduit pe mine, Care pe toti vrajitorii si fermecatorii impreuna cu cei ce se inchina idolilor, legandu-i cu legaturi nedezlegate, ii va da focului gheenei, pentru ca n-au cunoscut pe adevaratul Dumnezeu, Ziditorul lor". Imparatul a zis: "Iarasi voi umplea trupul tau cu rani si voi vedea de te va vindeca Hristos pe Care Il marturisesti".
Sfantul a raspuns: "Cred Domnului meu Iisus Hristos ca nu ma vei birui cu toate muncile tale, oricate vei aduce asupra mea. Caci nu ma tem de dansele deloc, fiind intarit cu cuvintele Stapanului meu, Care a zis: Nu va temeti de cei ce ucid trupul, caci sufletul nu pot sa-l ucida. Ca dupa ucidere iarasi ma va invia in ziua cea infricosata a dreptei Sale judecati". Atunci a poruncit imparatul sa-l munceasca iarasi cu foc si cu batai.
Sfantul fiind batut si ars cu foc, iesea buna mireasma din trupul lui cel ars. Iar mucenicul rabda cu atata vitejie, incat n-a strigat, n-a suspinat, nici n-a oftat, asa ca se mirau toti de rabdarea lui. Apoi imparatul a zis catre dansul in batjocura: "Unde este acum doctorul tau, ca sa vina aici sa te tamaduiasca? Caci ai zis ca si dupa moarte poate sa te ridice". Sfantul Mercurie a raspuns: "Fa ce voiesti, stapanire ai peste trupul meu, iar peste suflet are Dumnezeu; caci chiar daca-mi vei pierde trupul meu, insa sufletul va ramane nestricat in veci".
Deci imparatul a poruncit sa-l spanzure cu capul in jos si sa-i lege o piatra mare de grumaji, ca fiind sugrumat de greutatea pietrei, sa moara. Iar mucenicul fiind intarit cu darul lui Dumnezeu, a ramas multa vreme viu in acea munca. Apoi, dezlegand piatra, a poruncit sa-l bata cu bice, care aveau capetele ferecate cu arama. Si indata a fost batut fara crutare, incat si pamantul s-a inrosit de sangele lui. Insa el, ca un diamant tare, rabda cu barbatie, zicand: "Iti multumesc, Doamne, ca m-ai invrednicit a patimi pentru numele Tau!"
Vazand imparatul pe mucenic ca nu se pleaca nicidecum spre voia lui, si acum nemaiavand vreme sa-l munceasca mai mult, pentru ca se sarguia degrab a merge la Roma, a dat asupra lui porunca cea din urma, astfel: "Mercurie, care a socotit drept nimic zeii nostri si a defaimat cinstita porunca a blandetei noastre, porunceste stapanirea noastra sa-l duca in tara Capadochiei si acolo sa-i taie capul spre invatatura multora. Caci cel ce se impotriveste imparatului, dupa multe munci, se pedepseste cu sabie".
Deci ostasii, luand pe sfantul, l-au pus pe un dobitoc si l-au legat, caci era trupul lui foarte slabit de multe munci si l-au dus in Capadochia. Ajungand el in Cezareea, Domnul S-a aratat sfantului si i-a zis: "Mercurie, vino la Mine si te odihneste! Alergarea ai savarsit si credinta ai pazit, deci primeste cununa nevointei tale, caci aici se cade a te sfarsi". Iar Mucenicul, intarindu-se prin acea vedenie a Mantuitorului si dorind ca mai degraba sa se dezlege de trup si sa vietuiasca in Hristos, a zis catre ostasii care erau impreuna cu dansul: "Faceti ceea ce vi s-a poruncit si nu amanati porunca mai mult; iar Domnul, Care cheama pe toti spre pocainta, sa va dea darul Sau; caci fiind bogat in mila, da darurile Sale cu indestulare celor ce vin la Dansul!"
Zicand acestea, ostasii i-au taiat capul in buna marturisire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in a douazeci si cincea zi a lunii noiembrie. Iar a doua zi dupa taierea sfantului, s-a aflat trupul lui alb ca zapada si iesea dintr-insul buna mireasma de mir de mult pret si tamaie. Pentru o minune ca aceea, multi au crezut in Hristos. Apoi sfantul trup a fost pus cu cinste la loc insemnat care dadea multe tamaduiri celor bolnavi.
Pe acest sfant ostas si Mare Mucenic Mercurie, care acum se bucura cu sufletul in cer, l-a oranduit Doamna, Preasfanta Nascatoarea de Dumnezeu, la o minunata slujba ostaseasca precum aceasta: Cand se ruga Sfantul Vasile cel Mare inaintea icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu - langa care era icoana Sfantului Marelui Mucenic Mercurie, cu sulita ca un ostas -, ca raucredinciosul imparat Iulian Paravatul, mare prigonitor si pierzator al dreptcredinciosilor crestini, sa nu se mai intoarca de la razboiul cu persii, spre pierderea credintei crestinesti. Atunci a vazut ca s-a facut nevazuta, dupa putin timp, icoana Sfantului Mercurie, care era langa cea a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu; apoi, dupa aceea, s-a aratat cu sulita sangerata.
Chiar in acelasi timp, in departatul razboi, Iulian a fost insulitat de un ostas necunoscut, care, indata ce l-a insulitat, s-a facut nevazut. Iar ticalosul Iulian, luand sange din rana sa a aruncat in sus catre cer si, graind hule asupra lui Hristos, a zis: "Ai biruit Galileene!"
Aceasta minune s-a adeverit atunci, ca insasi Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, pentru rugaciunea Sfantului Vasile cel Mare, a trimis pe acest placut al lui Dumnezeu si al ei, pe Sfantul purtatorul de biruinta Marele Mucenic Mercurie, din biserica cea care praznuieste catre biserica cea care avea razboi, spre pedeapsa impotrivitorului lui Dumnezeu, Iulian Paravatul si spre apararea sfintei credinte si a dreptcredinciosilor crestini.
Cu a carui sfanta folosire si aparare sa ne fie si noua spre ajutor, ca sa fim paziti de vrajmasii cei potrivnici lui Dumnezeu si sa fie biruiti cu ajutorul lui, ca impreuna cu dansul sa slavim pe Dumnezeu si pe Maica Sa in vecii vecilor. Amin.

[IonelS]

Am gasit in "arhiva" ortodoxiei de pe la noi o rugaciune a marelui voievod Stefan cel Mare catre Sfantul Gheorghe.

De ce ar fi importanta aceasta rugaciune. Unii s-ar grabi sa-I atribuie doar o simpla valoare numismatica, pentru altii ar fi o simpla "curiozitate". Ceea ce este important sa stiti este ca acest voievod il avea ca duhovnic pe Daniil Sihastru - un sfant , un vazator cu duhul. Vedea acesta peste timp si stia si cum sa schimbe viitorul. L-a indrumat pe Marele Stefan sa creeze cea mai mare universitate crestina din zona - toate acele perle ale crestinantatii: bisericile si manastirile moldovenesti. Stia Sfantul ce aveau sa devina acestea peste timp. Stia ca vor deveni o gura de oxigen pentru intreag neamul romanesc si nu numai: nenumarati preoti si calugari, sfinti si carti crestine pentru vremurile de restriste, de raspandire a cuvantului, de ajutor la napasta.
Ceea ce nu inteleg multi din cei ce nu stiu de clarviziune, despre vazatorii cu duhul, depre lupta agentului PSI, este faptul ca, crestinismul.... este o arma de lupta si mantuire a omului , dar si a popoarelor, care ia in considerare la modul cel mai stiintific spatiul si timpul.
Undeva in Muntii Builei, la schiturile strajuite de munti si paduri salbatice, undeva in poala unui sihastru cativa agenti PSI se inghesuiesc pentru a le fi primita iertarea pacatelor. Ei stiu ca nu-i loc in lumea lor fara Dumnezeu. Dincoace, undeva pe strada, un ofiter aproape obez si pompos se intoarce acasa dupa inca o zi de "lupta eroica", dusa in unitatea pe care o comanda de ani buni. Trece fara sa se gandeasca ca in jurul sau sunt si alte lucruri decat poftele pantecelui, dorinta de marire, dorinta de dominare, ..., o amanta sau mita “cea de toata zilele” primita de la subalterni...Nu vrea s-o stie nici de cum.

Si acum rugaciunea Marelui Stefan:

Rugaciune catre Sfantul Mare Mucenic Gheorghe
O, luptatorule si biruitorule, mare Gheorghe, in nevoie si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a Domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Tarii Moldovei. Pazeste-l pe el in lumea aceasta si in cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce Te cinstesc pre Tine, ca sa Te preamarim in veci. Amin.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de IonelS

Şi aşa a căzut Lucifer din cinstea de arhangel

Mai exact din cinstea de Heruvim.

Iezechiel 28

14. Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc.
15. Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea.

[IonelS]

Nu-mi aduc aminte sa fi avut o asemenea postare, cu un asemenea text.

Amfilohie Branza are dreptate cand spune ca se practica un crestinism lesinat in Romania de azi ! Ati vazut voi martiri pe aici si eu nu stiu? Dar macar o bruma de sacrificu de sine pt binele altora ati vazut prea mult ? Acestea tind sa devia basme din pricina neputintelor noastre !

[IonelS]

Acesta a trait pe vremea imparatului Licinius (308-321), tragandu-se cu neamul din Evhaita. Si, fiind un general viteaz - numele de Stratilat arata ca era un mare conducator de oaste -, imparatul ii incredintase carmuirea cetatii Heracleeea, langa Marea Neagra. Si intrecea Sfantul pe multi, cu podoaba sufletului, cu frumusetea trupului si cu puterea cuvantului si multi cautau sa-l aiba prieten. Pana si Licinius imparatul dorea sa-l intalneasca, macar ca auzise ca este crestin. Auzind insa ca acest dregator al sau, nu numai ca s-a indepartat de cinstirea zeilor, dar se ostenea si cu propovaduirea credintei in Hristos, si indeamna, pe toti, sa se lepede de inchinarea idolilor, imparatul hotari sa-l cerceteze el insusi si, de nu se va intoarce, cu infricosatoarea moarte sa-l piarda. În realitate, Sfântul Teodor dorea ca în cetatea sa să fie martirizat şi să mărturisească tuturor credinţa în Hristos.

Pentru întâlnirea cu împăratul Liciniu, Teodor Stratilatul s-a pregătit... cu rugăciune, având o vedenie dumnezeiască, în care i se spunea „Îndrăzneşte, Teodore, că sunt cu tine." Iar o parte din rugăciunea sa era astfel: „Doamne Dumnezeule atotputernic, Care nu părăseşti pe toţi cei ce nădăjduiesc în Tine şi îi aperi, fii milostiv şi mă păzeşte de înşelăciunea vrăjmaşului, prin a Ta apărare...".

Venind împăratul în Iraclia, credea că Teodor e iubitor de zei, dar dorea să-l pună să arate aceasta înaintea tuturor din cetate, adică să se închine statuilor mari ale zeilor, din aur şi din argint, pe care le adusese cu el, din Nicomidia. Numai că Teodor alt gând a avut. A cerut împăratului să-i lase statuile să se închine în palatul lui, şi abia apoi în văzul lumii. Primindu-le, el le-a sfărâmat şi le-a împărţit săracilor, fără ca împăratul să ştie. Apoi s-a arătat în mijlocul mulţimii, când împăratul îl aştepta să aducă cinstire zeilor şi a mărturisit că e mai bine că a împărţit idolii la săraci, că de alt folos nu erau asemenea „zei" neputincioşi.

Vă daţi seama că împăratul a fost înşelat în aşteptările lui şi mânia lui a crescut de zeci de ori!!! S-a simţit batjocorit în faţa mulţimii adunate şi a ostaşilor lui, părându-i rău şi de idolii distruşi. Şi nu a vrut să înţeleagă împăratul neputinţa şi minciuna închinării la zei. De aceea a poruncit ca Teodor să primească sute de lovituri cu vâna de bou, apoi cu vergi de plumb, apoi cu unghii de fier să-l zgârâie, cu făclii să-l ardă şi cu cioburi să-i frece rănile. Şi în toate aceste chinuri Sfântul Teodor răbda cu rugăciune, fără să dea dreptate împăratului necredincios.

Pregătiţi-vă acum pentru lucruri şi mai înspăimântătoare şi mai minunate de auzit. Căci Sfântul Teodor a pătimit precum Domnul nostru Iisus Hristos. În mânia lui, Liciniu a hotărât ca Stratilatul să fie răstignit pe cruce! Şi aşa i-au făcut, după care tot îl chinuiau, scoţându-i şi ochii... “Eu - zice scriitorul pătimirilor lui -, Uar, notarul, văzînd chinurile lui cele grele şi auzind suspinele lui cele dureroase, aruncînd cărticica pe care o scriam, am început să plîng înaintea picioarelor lui, zicînd: “Binecuvîntează-mă. Dă cuvîntul tău cel mai de pe urmă robului tău”. Iar stăpînul meu, ostaşul lui Hristos - Teodor - a zis către mine cu glas blînd: Uare, nu lăsa slujba ta şi nu înceta privind la chinurile mele, ci scrie toate pătimirile mele şi ziua sfîrşitului meu”.
În dureri, Teodor se ruga de Dumnezeu, să nu fie părăsit! Dar, minune..., în noaptea de după răstignire, un înger a venit la Teodor şi l-a vindecat, coborându-l de pe cruce. Iar Sfântul Teodor stătea lângă cruce, jos, lăudând pe Dumnezeu.

Liciniu credea că între timp Teodor murise. El dorea să arunce în mare trupul Sfântului, într-un sicriu de plumb, ca nu cumva creştinii să i-l ia şi să i-l cinstească. Dar soldaţii trimişi de Liciniu, văzând marea minune şi pe Teodor vindecat lângă cruce, au mărturisit toţi că sunt creştini şi nu mai ascultau de Liciniu. Mai întâi au fost trimişi doi sutași (conducători peste câte o sută de soldaţi), apoi sute de alţi soldaţi. Şi cu toţii se rugau şi preamăreau pe Dumnezeu. Atunci, Teodor a mers şi a eliberat pe cei închişi în temniţă pentru credinţa lor şi poporul din cetate, aflând de minune, a venit să-şi mărturisească credinţa în Hristos. Şi mergea poporul cu Teodor, dar Liciniu a trimis un slujitor să-i taie capul lui Teodor răzvrătitorul. Poporul l-ar fi apărat pe Teodor, dar acesta, care nu dorea nicidecum revoltă şi altă vărsare de sânge, a făcut semn mulţimii să se supună şi l-a lăsat pe acela să-i taie capul.

Iar trecerea sa la cele cereşti s-a făcut în ziua de 8 februarie 312, trupul său fiind cinstit ca sfinte moaşte şi multe minuni făcându-se atât până să moară Sfântul Teodor, cât şi după aceea. Sfintele moaşte ale sale au fost duse mai apoi în cetatea Evhaita, unde se născuse Sfântul Teodor Stratilat. În aceeaşi cetate s-a născut şi a pătimit mai înainte şi Sfântul Teodor Tiron, în anul 289.

[IonelS]

Sfantul Mare Mucenic Andrei Stratilat si a celor ce s-au savarsit impreuna cu el, doua mii cinci sute nouazeci si trei de ostasi (+305).



Acesta a trait in vremea paganului imparat Maximian, din partile Rasaritului, si era in dregatoria ostaseasca de stratilat, care inseamna capetenie de ostasi, de unde-si trage si numele.

Deci, navalind persii in Siria, cea din hotarele romanilor, Antioh, capetenie peste toata ostirea, l-a trimis pe Sfantul Andrei impreuna cu alte osti, impotriva navalitorilor, care pustiau tara. Si s-a rugat mult Andrei, chemand el insusi pe Hristos in ajutor si indemna, si pe ostasii sai, sa se roage. Si au infrant pe dusmani, luandu-i la goana si ucigandu-i. Si cu aceasta biruinta, mai presus de nadejde, Andrei a tras pe multi din ostasii lui la credinta lui Hristos.

Si era Antioh om rau la suflet, crunt la fire si dusman neimpacat al crestinilor. Deci, a fost parat Sfantul Andrei si ostasii lui, catre Antioh ca se inchina lui Hristos. Si au fost adusi in fata lui, ca niste vinovati. Si, marturisindu-si ei credinta, pe ostasii care au crezut in Hristos, legandu-i in lanturi, i-a osandit sa fie surghiuniti in afara de hotarele Siriei, iar, pe Sfantul Andrei, dupa ce l-au intins pe un pat de fier ars in foc si a ramas nevatamat, s-au gandit sa-l osandeasca la moarte. Socotind insa, ca nu este bine ca pe niste ostasi slaviti si viteji, precum erau ei, sa-i piarda in mijlocul poporului, a poruncit sa-i lase liberi, hotarand sa-i piarda, in taina, pentru alte pricini.

Deci, Sfantul Andrei si ostasii lui, vazandu-se liberi, au mers indata la Cilicia si s-au botezat toti, in credinta lui Hristos, ceea ce afland, dregatorul a poruncit sa li se taie tuturor, capetele, prin sabie. Si s-au numarat ca la doua mii cinci sute de ostasi, care s-au botezat si au primit, atunci, cununa mucenicilor, impreuna cu Sfantul Andrei, crezand in Hristos Dumnezeu.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de IonelS

Manat de crestinismul lesinat, practicat de unii sau altii, jenat de caposenia cu care refuza intreaga traditie crestin-ortodoxa, avand chiar nerusinarea de a ne impune lesinul lor, am gandit sa va ofer aceasta compilatie de sfinti militari. Totodata incerc sa va constientizez de dimensiunea acestui profil unic, incercat de istorie - sfantul militar.
“Crestinul cand lucreaza, se obliga sa lucreze ca pentru Dumnezeu”. Imaginati-va ce inseamna un crestin care trebuie sa lupte ca pentru Dumnezeu. Acestia au fost cei din-naintea voastra, caci daca n-ar fi fost asa n-am mai fi fost noi azi neam, n-am mai fi avut tara si nici credinta.
Am ales sa etalez aici vietile a doar o parte din acesti sfiinti, acestia facand parte dintr-un grup de sfinti militari apreciati in lumea moldo-valaha. O parte din acestia au fost pictati la cererea lui Stefan cel Mare in biserica unde se odihneste.

Apropo, stiati ca frica era considerata pacat de moarte in trecut, motiv pt care canonul era pe masura ? Acum , in mileniul 3, acest pacat a disparut din canoanele bisericesti ! A disparut pt ca frica a invins credinta !

Nu este musai sa aveti asemenea pretentii belicoase .
Exista in prezent chiar aici pe forum, dar mai ales inafara lui, militari activi sau in rezerva , care sunt bine induhovniciti , unii ajunsi chiar preoti, si care cunosc f. bine sfintii militari (numarul si numele lor, viata , activitatea si pilde lor de vitejie) precum exista si civili interesati de subiect .
Dar este totusi bine ca aveti aceasta initiativa mai ales in masura in care nu va veti limita doar la litera proloagelor si a vietilor de sfinti ci veti contura f. bine particularitatea lor de a fi militari devotati unei cauze si unui imparat precis. Insa pt. a putea exploata particularitatea lor de a fi militari , educatia si formatia lor initiala ca ostasi aflati sub un juramint militar precum si trairea lor nezdruncinata in Hristos va sunt necesare citeva cunostinte si deprinderi militare . Dar probabil ca se va putea si fara ...
Inafara sfintilor arhangheli este de remarcat de departe viata si pildele Sfintului Mare Imparat si militar , intocmai cu apostolii , Constantin cel mare figura centrala in panoplia sfintilor militari cit si aceea a celor nemilitari .

Pina in prezent in istoriografia ortodoxa romana nu exista o lucrare unitara si de sine statatoare despre subiectul in cauza . Probabil ca la momentul potrivit va aparea .

Eu va doresc succes in aceasta nevointa si va astept cu lucruri interesante !