|
|
#1
|
||||
|
||||
"Doua scurte povesti despre ortodoxie" de Andrei Plesu
http://www.dilemaveche.ro/index.php?...ticol&id=11878
Mi s-a întîmplat, uneori, să fiu întrebat de prieteni din vest ce este, în fond, ortodoxia. Nici ei, nici eu nu aveam timp pentru ample dezvoltări istorice și dogmatice. Am ales deci o cale mai curînd anecdotică, pornind de la unele situații de viață. Una din ele mi-a fost relatată, cu mulți ani în urmă, de prietenul meu Horia Bernea. O trăise el însuși. Într-o zi de vară bucureșteană, foarte călduroasă, cu asfalt moale, străzi pustii și arome incerte, Horia ajunsese, ca din întîmplare, în preajma unei biserici. S-a simțit îndemnat să intre. Ca să se reculeagă, desigur, dar nu mai puțin ca să iasă un timp din bătaia soarelui și să se bucure de un salutar episod de răcoare. Voia, cu alte cuvinte, să beneficieze simultan de confortul sufletesc și de cel al respirației destinse, ambele reunite, în spațiul sacru, prin dubla semnificație a Duhului: adiere duhovnicească, însuflețitoare, și suflare proaspătă, dătătoare de viață. Din nefericire, acest elan nobil și legitim a fost amputat prompt, deîndată ce prietenul meu a intrat în biserică, înăuntru nu era nici un credincios: doar parohul locului, singur, așezat la o masă improvizată, dinaintea altarului. Masa era acoperită cu ziare, preotul înfrunta arșița îmbrăcat lejer, în maieu, iar pe masă așteptau să intre în rol, dacă nu cumva intraseră deja, o sticlă cu vin și un pahar. Horia Bernea avea, pentru vin, o afecțiune creștinească. Scena cu care se confrunta i s-a părut, totuși, indigerabilă, ceea ce, conform temperamentului lui necomplezent, n-a întîrziat să declare: „Bine Părinte, se poate așa ceva? Intru smerit în biserică, vreau să mă rog și dau peste dumneata instalat în fața altarului ca la bodegă! E normal?“ Preotul n-a dat nici un semn de tulburare. Nu s-a rușinat, nu s-a mîniat, nu și-a cerut scuze. A spus doar atît: „Fiule, aici e casa Domnului. Eu, unul, mă simt foarte bine sub acoperișul ei. Mă simt ca acasă. Dacă dumneata nu te simți bine, poftește afară!“ Ca unul pentru care „firescul“ era o virtute esențială, Horia Bernea a fost entuziasmat de reacția preotului. I se părea, cum mi s-a părut și mie după ce am ascultat povestea, că în cuvintele lui se exprimase o componentă constitutivă a spiritului ortodox: naturalețe, lipsa oricărei solemnități juridice, și un mod caracteristic de a trăi bucuria, fără ipocrizie, fără frustrări abisale, fără... psihanaliză. Farmecul unui astfel de amplasament spiritual e de necontestat. Ar fi de adăugat că acolo unde e farmecul e și primejdia. Naturalețea poate vira, în absența discernămîntului, spre trivialitate, iar refuzul mentalității juridice, al literalismului îngust, poate duce la relativizarea oricăror reguli, la excesul „pogorămintelor“, al concesiei scuzabile. Cît despre valorificarea bucuriei, ea poate aluneca oricînd către un imanentism lucrativ și voios, sentimental și nesimțitor deopotrivă. O a doua împrejurare semnificativă mi-a fost relatată de Părintele Iustin Marchiș. E vorba de o întîlnire, la mînăstirea Sîmbăta, între doi frați ai Comunității catolice Saint Jean și Teofil Părăian, vestitul monah nevăzător al obștei făgărășene (trecut de curînd la cele veșnice). „Cu ce treburi pe-aici, cu ce vă ocupați?“ – a întrebat, abrupt, Părintele Teofil. „Îl căutăm pe Dumnezeu“ – a sunat, cuviincios, răspunsul oaspeților. „Cum adică, sînteți călugări și nu L-ați găsit încă?“ s-a mirat, ironic, gazda ortodoxă. Dialogul acesta e cît se poate de instructiv pentru evaluarea orientării spirituale a celor două confesiuni creștine. Catolicismul mizează preponderent pe dimensiunea căutării, a interogației, a cercetării care nu exclude, ba dimpotrivă, instrumentarul rațiunii, în vreme ce ortodoxia e mai degrabă celebrarea extatică a faptului de a fi găsit. Catolicismul e febril, ortodoxia e euforică. De bună seamă, nu cauți niciodată fără perspectiva de a găsi („nu m-ai căuta, dacă nu m-ai fi găsit“ spune o vorbă celebră), și nu găsești niciodată pentru a te instala, decerebrat, în placiditatea unei soluții gata-făcute. Dar e limpede că avem de a face cu o caracteristică diferență de accent: investigație tenace, pe de o parte, sărbătoare glorificatoare, pe de alta. De la dogmatică la doxologie. Cum s-a ajuns la această fractură și în ce mod poate fi ea depășită, fără ecumenisme de conjunctură, asta este o altă poveste, greu de rezolvat anecdotic.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#2
|
|||
|
|||
Ce frumos text!
Ma intreb totusi daca Plesu nu descrie aici (prin prietenii sai) mai degraba o ortodoxie ideala. Asa a fost candava si asa ar trebui sa fie ortodoxia, dar este ea asa astazi?
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#3
|
||||
|
||||
Interesant. Si totusi...chiar asa trebuie sa fie ortodoxia? Eu nu vad naturalete intr-un preot imbracat in maieu band ca la carciuma in fata altarului. Daca asta e naturalete, atunci ...Sigur, fara solemnitate juridica, fara ipocrizie, fara frustrari...dar fara introspectie?
Apoi: "Catolicismul e febril, ortodoxia e euforică." Ironia este ca ambele stari sunt anormale. Sigur, probabil ca Dl. Plesu vroia sa faca un fel de joc de cuvinte. Si atunci ce facem, mergem pe calea de mijloc, protestantismul? Citat:
|
#4
|
|||
|
|||
Citat:
|
#5
|
|||
|
|||
Are parintele Constantin Coman o minunata carte numita "Prin fereastra bisericii", ce cuprinde o serie de articole pe diverse teme teologice. Initial nu as fi inteles titlul daca nu ar fi fost insotit de completarea "o lectura teologica a realitatii". Or, aceasta lectura nu poate fi facuta cu adevarat decat de omul care traieste Adevarul Bisericii, de cel care traieste in Biserica si cauta sa priveasca realitatea curat.
Am toata consideratia pentru omul de cultura Andrei Plesu, dar in problemele teologice, imi lasa de multe ori impresia ca desi, la randul sau, priveste "prin fereastra bisericii", o face insa din afara "zidurilor" catre interior. In foarte multe situatii eu insumi ma recunosc in aceeasi postura, si, multi dintre noi o facem, atunci cand ne raportam la Dumnezeu si Ortodoxie pe calea intelepciunii acestei lumi. |
#6
|
|||
|
|||
Citat:
|
#7
|
|||
|
|||
Parintele Gheorghe Holbea ne spunea la cursurile preotesti ca un exemplu clasic de carte care se incadreaza in noul curent post-modernist este "Despre Ingeri" a lui Andrei Plesu. Va dati seama de aici ce este in capul omului.
|
#8
|
||||
|
||||
Citat:
Plesu e filosof, nu teolog, ceea ce inseamna ca isi poate atribui unele licente cu care un teolog nu ar fi de acord. Asa ca nu te poti astepta sa scrie un manual care sa fie folosit in facultatea de teologie. Nu am citit cartea totusi, doar am frunzarit-o. |
#9
|
||||
|
||||
Citat:
Iar filosofi sunt Heidegger, Hegel, Kant, Platon, Aristotel... Nu Plesu. :)
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#10
|
||||
|
||||
Citat:
:) Daca asa vrei sa fii tu tipicar...:P Parerea mea este ca sunt filosofi mari si mai putini mari. Sigur, nu se poate compara Plesu, sau oricare alt roman cu pretentii de filosof cu nici unul dintre marii filosofi germani. Si daca vrei tu sa spui ca Sf Ioan Gura de Aur de exemplu nu a fost teolog, bine. Sau Vasile cel Mare, sau altii. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Ce considerati despre "Misquoting Jesus"/"Forged" de Bart Ehrman | Ciprian Mustiata | Teologie si Stiinta | 8 | 19.12.2012 16:12:08 |
Exista "limbo" in ortodoxie? | Mihaela Cristina | Botezul | 11 | 10.12.2010 19:56:32 |
Am nevoie de "putin" ajutor ! - Va rog nu treceti "peste" - Nu am liniste de o luna! | valentinalogo | Preotul | 28 | 06.06.2010 07:26:42 |
|