![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Pana acum citeam doar newsletter-ul de la crestinortodox ptimit pe mail dar, simt nevoia sa vorbesc cu un prieten si m-am gandit ca aici imi pot gasi asa ceva.
Am 29 ani, sunt casatorita de 1 an si jumatate, si avem o fetita de 11 luni. Pe sotul meu l-am cunoscut prin intermediul internetului, intr-o perioada in care amandoi eram "in aer" cu viata sentimentala. Am gasit repede puncte comune si multe multe asemanri intre noi, si mai ales dorinta de a ne intemeia o familie si de a avea copii. Pot spune ca asta a fost motivul pentru care am ramas impreuna. Iubire...? Nu stiu, am ajuns sa cred ca nu stiu ce e iubirea. Mama mea, de la bun inceput, nu l-a placut pe alesul meu. Eu am inceredere in ea, este o femeie rationala care a trecut prin multe in viata si care s-a chinuit, alaturi de tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, sa ne creasca. Nu am ascultat de mama, eu stiam mai bine.Soacra mea.........soacra soacra, poama acra! Dupa un an de la casatorie am realizat ca eu pentru ea sunt femeia in plus din viata lor. Sotul ei a murit, fiica ei locuieste in Germania, asa ca fiul era langa ea. Am stat la ea o perioada, dar.........sotul meu nu isi indeplinea indeletnicirile in casa, pentru ca era mama lui, eu cu copil, cu curatenie noastra (cei 2 +copil), cu mancarea (la fel), si ce mai trebuia. Sotul....la lucru, si din cand in cand mai taia lemne. Nu am mai putut, copila avea de suferit, nu aveam timp pentru ea, nu mai aveam timp de mine. Am rabufnit, bineinteles, eu cu soacra. Sotul....."nu ma bag, va rezolvati problemele". Am pus conditia ori ne mutam de aici, ori ne despartim...si asa am plecat de acolo. De 5 luni stam in gazda, aproape de familia mea, mama si fratele cu sotia. Treburile in casa le-am impartit, cu copila stau mai mult eu. Il vad ca incearca sa faca ceva dar nu ii iese. Adica, el nu a fost invatat de mama lui sa faca nimic, l-am invatat eu, dupa lungi si exasperante certuri, pentru ca...."astea sunt treburi de femeie"......dar, ca sa fiu eu multumita (zice el) face si asta. Si totusi, ceva nu merge. Nu mai comunicam aproape deloc, simt ca nu ne mai leaga nimic, seara, la culcare, fiecare se introarce pe partea lui de pat si asa adormim, aproape ca nici nu ne atingem. Nu stie sa se comporte.....cu mama mea e certat, daca eu m-am certat cu mama lui, sa fie si el cu a mea. Desi.....ai mei ne-au ajhutat foarte mult, inclusiv cu bani. Ai lui......mai putin, ca n-au de unde, dar si mama mea e pensionara cu 1000 roni pensie. Spuneam ca nu stie sa se comporte, ragaie in public, trage aere (scuzati explicitatea), vorbeste cu mine cu "ma" si "ba", simt ca nu ma respecta. Cu toate cunostintele din partea mea se poarta urat, astfel ca lumea incepe sa ne ocoleasca. El nu prea are prieteni......oare de ce? O sa ziceti...bun, n-ai vazut astea de la inceput? raspuns: nu, am fost prea naiva, n-am stiut la ce sa ma uit la un barbat, ce sa caut la el. Acum as stii.....dar e prea tarziu. Ne certam des, cateodata uitam ca e si copila de fata, oare cum va creste ea? este si gelos, desi nu i-am dat nicioadat nici un motiv. Si este si foarte dificil, orice discutie o intoarce in favoarea lui. Tipa, ne aud toti vecinii. Nu va cer sa imi rezolvati voi dilema, vreau doar pareri, impresii asupra celor scrise, poate din afara se vede altfel, poate voi vedeti ceva ce eu nu-mi dau seama. Am incercat sa va prezint cat se poate de exact situatia. Vina mea (pt ca trebuie sa am si eu una, nu?) este ca sunt prea cicalitoare si cer prea mult......Asa o fi, dar cand nu esti obisnuit sa faci nimic orice lucru ti se pare enorm. Nu vreau sa para patetic, dar aproape ca am ajuns sa nu ma mai bucur de viata, fiecare zi e inca una in care probabil iar ne vom certa, iar grija treburiloe casnice, a banilor......nu mai am rabdare nici cu fetita care acum are multa nevoie de mine. Incotro ma indrept? |
#2
|
||||
|
||||
![]()
...in niciun caz spre divort! 'ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta'. Tb discutat mai in amanunt cu duhovnicul tau sau daca nu ai unul ar tb sa cauti. El iti va da binecuvantarea spre a te ruga Maicii Domnului sau altor Sfinti si vei vedea ca atunci cand vei lasa grijile tale in mainile lor vei simti pacea si lucrurile se vor schimba.
Sincer, dupa umila mea parere, nu mi se pare o situatie foarte complicata ci un cui normal, o cvasi-deznadejde pe care orice cuplu o intampina in casatorie. Oare ispita aceasta in casatorie nu e ingaduita ca urmare a unei oarecare indepartari de Dumnezeu? Din mesajul scris reiese ca iei totul pe umerii tai...relax, plange-ti pacatele si roaga-te, da slava lui Dumnezeu pentru toate si roaga-te sa se faca voia Lui cu tine.
__________________
"Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toată cultură antică precrestină. Eu sînt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, cînd Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în functie de geniul religios al epocii, nu în functie de isprăvi politice" |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
@Copila Chiar esti copila! Supararea ta fiind.. care? Sunteti sanatosi, sunteti impreuna, v-a dat Dumnezeu copil sanatos.. Nu stii ce este aia iubire? Iubire inseamna sa daruiesti, nu sa ceri. Sotul nu este dat spre "entertainment".. Iarta-mi duritatea. Dar daca tu esti nefericita.. el cum crezi ca se simte? Sare in sus de bucurie? Nu te mai gandi doar la tine. Depinde de tine sa faci casatoria sa mearga, nu este "vina" exclusiva a sotului. Ai rabdare, rabdare, rabdare.. munti de rabdare. Si schimba un pic optica.. gandeste-te si la el. Crezi ca el nu "simte" ca-l consideri vinovat? Nu simte ca-l dispretuiesti? Ce crezi? Lasa imaginea idealizata/romantioasa despre casnicie. Viata este un pic altfel.. Un sot bun, cinstit, harnic cu frica de Dumnezeu este de dorit. Chiar daca ragaie. ![]() |
#4
|
||||
|
||||
![]()
Doamne Ajuta! sunt si eu o mamica la fel ca tine dar nu trec prin situatia ta, am trecut prin ea eu fiind copil. tatal meu a fost alcoolic, iar mama nu a avut curaj sa divorteze de el ca noi sa nu crestem fara tata, dar oricum am crescut fara el. asa ca mai bine divortezi decat sa te chinui tu si fetita ta, pe urma o sa iti para rau ca nu ai luat o decizie care ar fi fost buna pt amandoi. fiecare isi vede de viata lui. eu una asa as face daca as fi in locul tau. nu trebuie sa te intereseze ce zice lumea. cel mai bine mergi la duhovnicul tau si ii spui ce ai pe suflet si el iti va da cea mai buna solutie. cu certurile si cu reprosurile nu ajungi nicaieri, iar persoana care sufera cel mai mult din totata treaba asta e fetita si sa ramana marcata pe viata. cum ti-am spus eu am trecut prin asta si parintii mei si in ziua de azi mai gasesc motive de cearta, iar cand mai merg pe la ei si ii vad ca se cerata ma inchid intr-o camera si plang. roaga-te la Maica Domnului sa iti arate calea care trebuie sa o urmezi.
numai bine! ![]() ![]()
__________________
Doamne Ajuta! |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Situatia pare trista asa cum o prezinti tu, dar sigur are si o alta fata nu doar cea din ochii tai!
![]() Mergeti la un duhovnic comun si urmati-i sfaturile! |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#7
|
||||
|
||||
![]()
poate a aparut o fisura in casnicia voastra:lipsa rugaciunii, a postului, a spovedaniei si cel mai important al impartasaniei. astea sunt armele cele mai de pret ale crestinului.doar inarmandu-te cu ele poti rabda, si le poti duce pe toate.
casnicia, familia insemna jerfa:sa te jertfesti ptr cel de langa tine.si e asa placut cand acesta e cineva iubit, si chiar daca jerfa aceasta nu e reasplatita pe moment candva tot se va rasfrange asupra ta si asupra celui ptr care ai facut-o, si el va invata sa te aprecieze iar tu ii vei lua plata de la cel Preainalt. problemele voastre sunt firesti, mai ales ca atunci cand se incearca formarea unei familii crestine diavolul...stii tu. de aceea cata vreme tinerii traiesc in pacat lucrurile merg bine, iar dupa ce se cununa apar problemele iar unii, in nestiinta lor dau vina pe sf taina. spui ca simti ca o dezamagesti pe mama ta. de ce? te-a tinut in scoala?f bine. dupa ce copilasul va mai creste vei putea si tu sa te angajezi, ca sa-i demonstrezi ca jetfa ei nu a fost in zadar. propuneti sa fi o femeie fericita, o mama implinita, si mai ascunde-i nemultumirile legate de sot, ea le percepe mult mai tragic si atunci normal ca sufera. asa sunt ele, mamele, sufera mult ca noi fetele nu suntem fericite
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! Last edited by lore86; 08.07.2010 at 16:07:54. |
#8
|
|||
|
|||
![]()
femeie certareata, si cicalitoare...si in orice caz oricum, da nu supusa !
iar el nu e un tip chiar asa puternic, incat sa o domine 100 % ! |
#9
|
|||
|
|||
![]()
A nu divorta. A avea rabdare, mult tact si un comportament mai dragastos. A avea necurmata nadejde in ajutorul lui Dumnezeu. Asa se parcurge viata in casnicie. Poti topi raceala prin initiativa ta. Fii mai optimista. In afara de casnicia pe care o ai, asa cum este ea acum, orice alta varianta este mai proasta. Cu un alt sot iti va fi si mai greu, iar copila nu va mai avea langa ea pe tatal ei, asa cum este el, iar cand va ajunge la pubertate sau la adoloscenta risti sa o pierzi de sub control in aceasta lume plina de ispite si netrebnicii. Nu exista casnicii ideale. Problemele pot fi atenuate cu rabdare, vorba blanda, comunicare fara ton de cearta, invatarea reciproca a treburilor casnice. Nu va mai certati pentru ca prin cearta nu se ajunge decat la haos, nicidecum la vreo rezolvare. Cand unul dintre voi are tendinta de a incepe cearta, celalalt sa taca, chiar daca este jignit, sa taca si sa astepte sa-i treaca gargaunii celuilalt. Nu tineti suparare pentru ca aceasta duce la raceala in familie. Nu va dispretuiti pentru ca fiecare are defecte. Identificati-va, reciproc, calitatile, putine, mici si greu de observat cum or fi ele, fiindca prin ele veti propasi. Sa va ajute Dumnezeu!
__________________
Te rog, Doamne, intareste-ma in credinta, caci murdar si pacatos sint dinaintea Fetei Tale. |
#10
|
|||
|
|||
![]()
Nu In nici un caz nu este o solutie,
solutia este gura mai mica rugaciune multa si spovedanie ( D E S C R C A R E A poveri de mult care nu ati descarcato si nu spovedanie ca sa te duci la duhovnic sa astepti sa te intrebe el nu asa nu merge pt ca duhovnicul este numai un martor In fata lui Dumnezeu ca tu ai spus pacatele tale mai bine zis leai recunoscut , spovedania este aceia In care trebuie sa avem taria de a recunoaste pacatele noastre si acelea pe care devolul nile arata ca de ne iertat toate leam facut toate sa le marturisim far de frica de rusinea din partea vrajmasului pentru ca dupa cum spune duhovnicu avet grija sa nu va intoarcet mai bolnavi , tot ce nu vrem sa marturisim crezInd ca nu sitie lume va fi arata la lumina in vreme judecati cele infricosetoare,! Iar acum sa ma ierti dar nu cred ca numai el are vina sau numai tu aduti aminte de porunca ce spune ;;;;; Respecta pe tatal tau si pe mama ta ca sa traiesti Intru multi ani si fericiti pe pamInt asta si tu si el si eu si toti de pe pamint sa o respectam. Domnul Dumnezeu sa va lumineze mintile sa va curateasca de greutatile ce va apasa si sa va sfinteasca sa va faca vase alesa lui si binecuvintarea Mintuitorului Hristos sa va insoteasca in toti ani vieti voastre amin amin amin: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamInt intre oameni bine placuti lui pace , bucurie si iubire frateasca amin amin Slava Tatalu si Fiului si SfIntului Duh amin Last edited by ioan_strainul; 08.07.2010 at 16:54:20. |
|