Nu inteleg ceva

[Eliana]

Am tot stat si m-am gandit si nu inteleg ceva: de ce atunci cand avem nevoie de ajutor ne rugam diferitilor sfinti si nu Mantuitorului direct? Sunt perfect de acord sa-i respectam, sa-i cinstim cand apar in calendarul nostru crestin ortodox insa totusi de ce am ajuns ca sa socotim ca pentru fiecare tip de problema ne rugam unui sfant diferit "am probleme de sanatate, ma rog la sfantul cutare; am probleme in familie ma rog la alt sfant.

Sa ma ierte Dumnezeu, nu vreau sa desconsider niste oameni care au ajuns sfinti insa de fiecare data cand citesc pe forum respunsurile "du-te la moastele/icoana sfantului cutare" la intrebari de genul "am o problema, cui sa ma adresez/rog" am senzatia ca ma duc la un ghiseu si cer indrumare catre un departament anume.

Eu nu cred ca in credinta ortodoxa treburile ar trebui sa stea asa. Cred ca Mantuitorul este cel care ne ajuta si ne mangaie cand ne e greu, tot el, tot Dumnezeu ne pedepsesc.

Apoi mai e si treaba cu moastele. Dumnezeu este Dumnezeu celor vii. Ce treaba are el cu osemintele? Din puctul meu de vedere astea is practici un pic pagane...adica avem un necaz si ne asteptam ca daca sarutam o icoana ( facuta de mana omului ) sau daca sarutam niste ramasite pamantesti in loc sa ne rugam direct lui Dumnezeu o sa ne fie bine...

Si, presupunand ca niste oameni care au devenit sfinti in acesti 2000 de ani au ajuns in cer, au ei oare vointa separata de cea a Lui Dumnezeu? pot ei oare sa faca ceva ce Dumnezeu nu poate sau nu vrea? Adica daca cineva se roaga Lui si sa zicem ca nu sesizeaza ajutorul Sau, trece la planul B cum ar veni adica icoane facatoare de minuni, moastre etc?

Poate ma insel eu caz in care sper ca Dumnezeu sa ma lumineze prin raspunsurile voastre.

[dobrin7m]

Am sa iti raspund cu o intamplare traita de mine cu ceva ani in urma.
in 1993 am fost sa vizitez manastirile din Moldova impreuna cu sora mea prin intermediul unei excursii organizate. Eu nu credeam atunci in posedati si recunosc, ca aveam aceleasi intrebari ca si tine acum, in legatura cu moastele. La manastirea Secu am vazut pentru prima data o femeie si un adolescent posedati de diavol. Nu povestesc acum intamplarea aceasta, cert este ca toti membrii din autocar am fost complet ravasiti dupa cele vazute la Secu. De acolo ne-am indreptat spre manastirea Neamt. Ajunsi in biserica de acolo, o maicuta m-a vazut pe mine si pe sora mea si inca o persoana incercand sa ne linistim reciproc. Aveam o senzatie de rau, de agitatie dupa cele vazute la Secu. Aceasta maicuta ne-a spus: veniti cu mine la moastele sfantului ... si aici imi cer iertare ca nu mai tin minte ce sfant era. Maicuta a spus: pune-ti mana pe oseminte , rugati-va, cum stiti voi si veti vedea ca totul va fi bine. Asa am facut. Si intr-o clipita am simtit o stare de liniste interioara, de bucurie. Toata frica, nelinistea si agitatia a disparut.
Asa am invatat ca indrumarile spuse de oameni, du-te la acel sfant ca te vindeci, sau acolo ca e mai bine sunt de fapt venite din experienta altor oameni. Altcineva inaintea ta a fost acolo, la acel sfant si a vazut ca s-a vindecat sau ca i-a fost mai bine si normal ca a indrumat si pe altii.
Sfatul meu e sa mergi tu insuti si sa vezi daca nu crezi. Desi nu e bine sa te incerce sarpele indoielii. Ca asa am facut si eu , am fost Toma necredinciosu, si am vazut cu ochii mei. Acum pot sa spun ca lucrurile nu stau asa cum gandesti acum tu , cum am gandit si eu acum in urma cu ceva ani. Multi oameni rastalmacesc totul, in legatura cu religia, dar daca vrei cu adevarat sa vezi adevarul, Dumnezeu cu siguranta ti-l va arata.
Toata cheia sta intr-un singur cuvant: a crede. Cine nu crede nu poate vede adevarul.

[Marius22]

Eliana, noi ii consideram pe sfinti "prieteni" ai lui Dumnezeu, ca unii ce prin viata lor au bineplacut Lui. Insa trebuie sa ii consideram pe sfinti si prieteni ai nostri. In aceasta calitate, ei mijlocesc pentru noi inaintea lui Dumnezeu.

Cunoastem icoana Mantuitorului, Deisis, in care de-o parte si de alta a lui Hristos, se afla Maica Domnului, respectiv Sfantul Ioan Botezatorul. Deisis tocmai acest lucru inseamna, rugaciune in sensul de mijlocire, a interveni in favoarea cuiva. In acest sens, intalnim in Evanghelii numeroase exemple in care Mantuitorul a savarsit minuni nu la rugamintea persoanei in cauza, ci prin mijlocirea unei alte persoane.

Faptul ca Sfantul Nectarie, de exemplu, este recunoscut ca vindecator de cancer sau ca Sfantul Ciprian dezlega farmecele si blestemele, se intemeiaza in general pe viata sfantului. Se mai intemeiaza pe marturiile celor ce au dobandit vindecare in urma rugaciunilor catre respectivul sfant.

Cultul sfintelor moaste este intalnit in Biserica inca din primele secole. Nu are nimic in comun cu obiceiurile sau credintele pagane. Ramasitele pamantesti ale martirilor izvoratoare de mir (de buna-mireasma) sau nu, au constituit obiectul evlaviei comunitatilor crestine. Dupa cum pe mormantul martirilor s-au ridicat biserici, tot asa, pana in zilele noastre, toate bisericile sfintite au o particica de moaste in piciorul Sfintei Mese si in Sfantul Antimis.

In viata fiind, sfintii nu au lucrat minuni prin ei insisi, ci prin rugaciune au primit harul lui Hristos facator de minuni. Tot astfel lucreaza si dupa moartea lor, prin rugaciune, mijlocind pentru noi inaintea lui Hristos. Iar noi rugandu-ne oricarui sfant, il slavim, de fapt, pe Hristos intru el.

[Eliana]

Cuvantul "mijlocire" cred ca m-a lamurit. Am inteles ca si ei lucreaza prin harul de la Dumnezeu. Singura frica a mea este sa nu cumva sa fie gresit sa ne rugam la "altceva/altcineva" si in felul asta sa suparam pe Dumnezeu. Ma consolez cu ideea ca suntem iertati cand gresim daca intentiile ne sunt crestine si nu este cazul aici ca as fi ca Toma necredinciosul doar ca vreau sa fiu precauta ca sa evit sa gresesc. Sunt multe lucruri si prectici in ziua de azi care par a fi crestine si sunt de fapt rele mascate...de ele incerc eu sa ma feresc.
Citind in Biblie uneori, felul in care oamenii de atunci precticau credinta este mult mai simplu si mai "pur" ca sa zic asa, nealterat de diferite practici si superstitii si asta ma face sa ma intreb care sunt in prezent cele autentice si care nu.
Oricum eu va multumesc pentru raspunsuri si ma rog ca Dumnezeu sa ne judece in final dupa ceea ce este in sufletele noastre cu adevarat si nu dupa ceea ce am facut din erori.

[georgeval]

În prealabil postat de Eliana

Cuvantul "mijlocire" cred ca m-a lamurit. Am inteles ca si ei lucreaza prin harul de la Dumnezeu. Singura frica a mea este sa nu cumva sa fie gresit sa ne rugam la "altceva/altcineva" si in felul asta sa suparam pe Dumnezeu. Ma consolez cu ideea ca suntem iertati cand gresim daca intentiile ne sunt crestine si nu este cazul aici ca as fi ca Toma necredinciosul doar ca vreau sa fiu precauta ca sa evit sa gresesc. Sunt multe lucruri si prectici in ziua de azi care par a fi crestine si sunt de fapt rele mascate...de ele incerc eu sa ma feresc.
Citind in Biblie uneori, felul in care oamenii de atunci precticau credinta este mult mai simplu si mai "pur" ca sa zic asa, nealterat de diferite practici si superstitii si asta ma face sa ma intreb care sunt in prezent cele autentice si care nu.
Oricum eu va multumesc pentru raspunsuri si ma rog ca Dumnezeu sa ne judece in final dupa ceea ce este in sufletele noastre cu adevarat si nu dupa ceea ce am facut din erori.

Cuvantul "mijlocire" in cazul Sfintilor nu este sinonim cu cel de mantuire. Biserica ne invata ca singurul Mijlocitor- ca Mantuitor este Iisus Hristos. In cazul Sfintilor acestia se alatura la rugaciunile noastre si staruiesc in rugaciuni inaintea lui Dumnezeu pentru noi cei de pamant. Daca ingerii sunt intr-o solidaritate fata de noi cei de pe pamant si nu sunt de aceeasi fire sau natura, de ce Sfintii care sunt de aceeasi natura cu noi sa nu ramana in solidaritate cu noi cei de pe pamant? Invocarea Sfintilor in rugaciune lipseste in teologia protestanta si neoprotestanta pentru ca acestea considera ca in urma mortii sufletul cade intr-o stare de somn- fiind trezit la adoua venire a lui Hristos.

[Daniel777]

Cand vorbesti cu un sfant,poti sa o faci mai liber,indraznesti poate sa-i spui lucruri mai marunte,mai omenesti,te imprietenesti cu el.La Domnul nostru Iisus Hristos,te adresezi in primul rand ca si unui Stapan,Imparat,Creatorul tau.
Sunt momente in viata cand vrei sa vorbesti cu un sfant,altadata cu Domnul nostru,iar in alte momente cu Maica Domnului.
In functie de viata care a dus-o,sfantul constituie si un exemplu pentru noi,faptul ca SE POATE.
Prin viata sa,sfanul poate sa aiba asemanari cu viata noastra,si atunci sa gasim motive in plus ca sa ne rugam lui.
Atunci cand vrem sa ne rugam ca unei mame,ne rugam Preasfintei Fecioare.
Cand vrem sa ne rugam ca unui prieten,ne adresam unui sfant.
Cand vrem sa ne rugam direct,ne adresam Domnului nostru Iisus Hristos,ca unui imparat.

In privinta moastelor,lucrurile sunt inca si mai clare,dar las si pe altii sa spuna.

[Daniel777]

Sfintii sunt si impreuna-lucratori cu Iisus Hristos.Ei sunt trimisi de catre Dumnezeu catre toti cei care au nevoie de ajutor,si prin rugaciuni cer izbavire.

[IonelS]

Cred ca este si un gest de smerenie. Adica ne credem noi atat de importanti incat numai cu "cei" de la Hristos in sus stam de vorba ? Stam de vorba si cerem de la cei care au incercat calea lui Hristos si s-au mantuit. Intelegem si alt aspect: acestia, ajungand acolo sus, iata ca mai fac ceva , pe langa obtinerea fericii proprii..Ne ajuta pe noi ! Este o cale pt intelegerea dimensiunii sfinteniei.

[danyel]

În prealabil postat de Eliana

Am tot stat si m-am gandit si nu inteleg ceva: de ce atunci cand avem nevoie de ajutor ne rugam diferitilor sfinti si nu Mantuitorului direct? Sunt perfect de acord sa-i respectam, sa-i cinstim cand apar in calendarul nostru crestin ortodox insa totusi de ce am ajuns ca sa socotim ca pentru fiecare tip de problema ne rugam unui sfant diferit "am probleme de sanatate, ma rog la sfantul cutare; am probleme in familie ma rog la alt sfant.

Sa ma ierte Dumnezeu, nu vreau sa desconsider niste oameni care au ajuns sfinti insa de fiecare data cand citesc pe forum respunsurile "du-te la moastele/icoana sfantului cutare" la intrebari de genul "am o problema, cui sa ma adresez/rog" am senzatia ca ma duc la un ghiseu si cer indrumare catre un departament anume.

Eu nu cred ca in credinta ortodoxa treburile ar trebui sa stea asa. Cred ca Mantuitorul este cel care ne ajuta si ne mangaie cand ne e greu, tot el, tot Dumnezeu ne pedepsesc.

Apoi mai e si treaba cu moastele. Dumnezeu este Dumnezeu celor vii. Ce treaba are el cu osemintele? Din puctul meu de vedere astea is practici un pic pagane...adica avem un necaz si ne asteptam ca daca sarutam o icoana ( facuta de mana omului ) sau daca sarutam niste ramasite pamantesti in loc sa ne rugam direct lui Dumnezeu o sa ne fie bine...

Si, presupunand ca niste oameni care au devenit sfinti in acesti 2000 de ani au ajuns in cer, au ei oare vointa separata de cea a Lui Dumnezeu? pot ei oare sa faca ceva ce Dumnezeu nu poate sau nu vrea? Adica daca cineva se roaga Lui si sa zicem ca nu sesizeaza ajutorul Sau, trece la planul B cum ar veni adica icoane facatoare de minuni, moastre etc?

Poate ma insel eu caz in care sper ca Dumnezeu sa ma lumineze prin raspunsurile voastre.

E vorba doar de o mica confuzie din partea ta, Biserica nu interzice rugaciunea direct catre Mantuitorul, ba mai mult, majoritatea covarsitoare a slujbelor si rugaciunilor Bisericii Ortodoxe,sunt adresate direct spre Dumnezeu, faptul ca ortodocsii nu s-ar ruga lui Dumnezeu ci numai sfintilor este o acuzatie care apartine sectarilor , deci nu cadea in plasa lor

Referitor la Icoane, moaste, da intradevar unii oameni au o credinta superstitioasa crezant ca anumite icoane sau moaste au puteri supra naturale prin ele insele ceea ce e gresit, minunile savarsite sunt pe baza credintei, nicio icoana nu poate savarsi minuni prin ea insasi ci Harul lui Dumnezeu lucreaza prin ele, in acest sens, daca avem credinta, orice icoana poate fi facatoare de minuni
La moaste ar trebui sa mergem mai mult pentru a ne impartasi de harul revarsat prin osemintele sfintilor,
De multe ori in cultura populara , moastele si icoanele au devenit un fel de amulete sau izvoare de supranatural,
Din pacate multi dintre credinciosi au o cultura teologica sub precara