Poveste de noapte buna

[delia31]

dedicatie pt. Mtcrysty17
''Dumnezeu, pe cei pe care ii iubeste, pe aceia ii si incearca''

''A fost odata ca niciodata un batran intelept, taietor de lemne ce traia
intr-un satuc aproape de granita cu Mongolia.
Intr-o zi, calul sau preferat, o frumoasa iapa alba sari gardul si trecuse in mainile dusmanului. Prietenii au venit sa-l consoleze:
- Ne pare rau de calul tau... ce veste rea.
Batranul le spuse:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
Dupa o saptamna, in timp ce omul privea pe fereastra, a vazut ca iapa sa se intoarce alaturi de un armasar alb. Prietenii lui erau entuziasmati de asta data:
- Ce cal frumos, ce veste buna!
Raspunsul batranului i-a socat iarasi:
- De unde stiti ca e o veste buna?! S-ar putea sa fie o veste rea.
A doua zi, singurul copil pe care-l avea a incalecat frumosul armasar. Acesta l-a aruncat jos, a cazut rau si si-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii sai. Plini de compasiune i-au spus:
- Ne pare tare rau, ce veste rea!
Batranul, intru intelepciunea lui, zise iarasi:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
La putin timp dupa acest eveniment a izbucnit razboiul dintre China si Mongolia. Armata chineza si-a trimis oamenii sa ii inroleze obligatoriu pe tineri. Toti tinerii din zona au murit, in afara de baiatul taietorului de lemne care nu mersese la razboi din cauza piciorului rupt.
Atunci, batranul zise prietenilor sai:
- Vedeti, lucrurile pe care voi le-ati considerat bune au fost de fapt rele, iar lucrurile care parusera rele au fost bune.
Sa nu ne pripim niciodata in a da verdicte. Sa nu desconsideram incercarile din viata noastra. Sa nu ne plangem de incercari, si mai ales, sa nu-l invinovatim pe Dumnezeu. Daca vom ramane credinciosi, vom putea privi inapoi cu recunostinta.
Tot ce ni se intampla are un inteles imediat, pe termen scurt si un alt inteles dupa un timp oarecare".

be blessed MtCrysty si lasa-L pe Hristos sa-ti talcuiasca El ce se castiga cand ceva se pierde si ce se pierde cand ceva se castiga.

[Mihnea Dragomir]

Către jumătatea secolului al V-lea, în Cartagina trăia o fecioară, creştină de neam nobil, pe numele ei Iulia. Dar nenorocirea a lovit oraşul ei, care a fost cucerit de păgâni, astfel încât Iulia a căzut în sclavie. Stăpânul care a cumpărat-o era încântat de virtuţile ei. Puţinul timp rămas printre obligaţiile ei de sclavă, şi-l petrecea în rugăciune şi în lectura dumnezeieştii învăţături. Dar într-o zi, stăpânul ei a plecat într-o călătorie cu toată casa lui spre Galia (actuala Franţă). Ajunşi în Corsica, a aruncat ancora, acolo fiind o sărbătoare păgână. Dar Iulia nu a vrut să ia parte la acea serbare. Guvernatorul insulei a întrebat cine este femeia care îndrăzneşte să insulte pe idolii lui. Stăpânul ei i-a răspuns că este creştină, că nu o poate determina să participe şi, având în rest o purtare perfectă, nu ştie în ce fel ar putea-o pedepsi. Atunci guvernatorul i-a propus un schimb, prin care ar urma să-i dea patru sclave în locul Iuliei. Dar stăpânul ei a declinat oferta, spunând că nici patru sclave nu ar putea face mai bine munca pe care o făcea Iulia şi nu l-ar putea servi cu mai multă tragere de inimă. Văzând acest lucru, gruvernatorul i-a spus Iuliei că este gata să plătească preţul răscumpărării ei dacă va jertfi idolilor. Iulia a refuzat, spunând că are exact atâta libertate cât să poată să Îl servească pe adevăratul ei stăpân, Isus Cristos. Atunci guvernatorul, într-un acces de furie, a poruncit să-i fie zdrobită faţa, să i se smulgă părul din cap, după care să fie omorâtă pe cruce, precum “zeul” ei. Astfel, Iulia a luat cununa muceniciei, găsind nu libertatea oamenilor, ci adevărata libertate.

Sfântă Iulia, roagă-te pentru noi !

"-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.

Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea atent cum sa-ti aranjezi cravata in oglinda.M-am dat la o parte ca sa nu te deranjez.Prea ocupat erai si cand ai iesit din casa pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, ca am surprins pentru tine cerul in culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.In definitiv in ziar se spuneau lucruri mai interesante.Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga.Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.Radeai si m-am bucurat ca erai vesel desi eram trist.Dar nu am lasat ca tu sa vezi asta.Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.Poate iti era foarte foame dar nu m-am suparat ca nu m-ai chemat si pe Mine la masa.Poate era prea putina mincare dar Eu nu mincare vroiam.Am tacut si am vegheat sa mincati in pace.

Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...ai tras perdeaua plictisit si ti-ai intrebat sotia daca a auzit cumva cum va fi vremea maine.

Dar nu conteaza.Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata.Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.

Ai o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos.Al tau , Dumnezeu."

[Rodica50]

În prealabil postat de Scotianul

"-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.

Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea atent cum sa-ti aranjezi cravata in oglinda.M-am dat la o parte ca sa nu te deranjez.Prea ocupat erai si cand ai iesit din casa pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, ca am surprins pentru tine cerul in culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.In definitiv in ziar se spuneau lucruri mai interesante.Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga.Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.Radeai si m-am bucurat ca erai vesel desi eram trist.Dar nu am lasat ca tu sa vezi asta.Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.Poate iti era foarte foame dar nu m-am suparat ca nu m-ai chemat si pe Mine la masa.Poate era prea putina mincare dar Eu nu mincare vroiam.Am tacut si am vegheat sa mincati in pace.

Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...ai tras perdeaua plictisit si ti-ai intrebat sotia daca a auzit cumva cum va fi vremea maine.

Dar nu conteaza.Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata.Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.

Ai o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos.Al tau , Dumnezeu."

Asa este, ne preocupa amanuntele din viata noastra si uitam de Cel care ne-a daruit totul.Fie ca macar prin tot ce facem bine in viata, fie ca prin binele facut celor din jur- daca avem putinta sa o facem, sa-I dam un semn de iubire lui Dumnezeu!

[delia31]

o povestioara cu talc

"O familie a plecat intr-o excursie intr-o tara straina. Inainte de a se intoarce, s-au gandit sa cumpare ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.

Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:"Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos."
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: "Voi nu puteti sa intelegeti.
Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: "Nu face asta!","Nu-mi place!"
"Lasa-ma in pace,"
dar el a zambit doar si a spus cu blandete:"Inca nu!"
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. "Opreste!" Ametesc! O sa-mi fie rau!" am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:"Inca nu." M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa ..
"Ajutor! Scoate-ma de aici!" Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:"Inca nu." Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!" Ei, asa este mult mai bine" m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot. mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. "O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!"
EL doar a dat din cap si a spus: "Inca nu!"

Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:"Oare ce are de gand sa-mi mai faca?"

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:"Uita-te la tine." Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: " Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine."

Morala:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta si sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

[MariS_]

În prealabil postat de delia31

o povestioara cu talc

"O familie a plecat intr-o excursie intr-o tara straina. Inainte de a se intoarce, s-au gandit sa cumpare ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.

Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:"Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos."
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: "Voi nu puteti sa intelegeti.
Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: "Nu face asta!","Nu-mi place!"
"Lasa-ma in pace,"
dar el a zambit doar si a spus cu blandete:"Inca nu!"
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. "Opreste!" Ametesc! O sa-mi fie rau!" am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:"Inca nu." M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa ..
"Ajutor! Scoate-ma de aici!" Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:"Inca nu." Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!" Ei, asa este mult mai bine" m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot. mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. "O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!"
EL doar a dat din cap si a spus: "Inca nu!"

Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:"Oare ce are de gand sa-mi mai faca?"

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:"Uita-te la tine." Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: " Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine."

Morala:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta si sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

Pot sa ma folosesc si eu de aceasta povestioara? Macar ca-s lut din cela negru rau...?

[Yasmina]

În prealabil postat de delia31

o povestioara cu talc

"O familie a plecat intr-o excursie intr-o tara straina. Inainte de a se intoarce, s-au gandit sa cumpare ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.

Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:"Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos."
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: "Voi nu puteti sa intelegeti.
Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: "Nu face asta!","Nu-mi place!"
"Lasa-ma in pace,"
dar el a zambit doar si a spus cu blandete:"Inca nu!"
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. "Opreste!" Ametesc! O sa-mi fie rau!" am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:"Inca nu." M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa ..
"Ajutor! Scoate-ma de aici!" Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:"Inca nu." Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!" Ei, asa este mult mai bine" m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot. mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. "O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!"
EL doar a dat din cap si a spus: "Inca nu!"

Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:"Oare ce are de gand sa-mi mai faca?"

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:"Uita-te la tine." Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: " Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine."

Morala:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta si sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

Este superba,multumim Delia ca ai impartit-o cu noi !!

[Karine]

În prealabil postat de delia31

o povestioara cu talc

Morala:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta si sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

mai este un pic de continuare la povestea asta, ce zice cam asa: aminteste-ti ca apa pe care Olarul a folosit-o sa inmoaie lutul este din lacrimile pe care El le-a plans cand te modela.

[IonelaC]

În prealabil postat de Scotianul

"-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.

Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea atent cum sa-ti aranjezi cravata in oglinda.M-am dat la o parte ca sa nu te deranjez.Prea ocupat erai si cand ai iesit din casa pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, ca am surprins pentru tine cerul in culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.In definitiv in ziar se spuneau lucruri mai interesante.Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga.Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.Radeai si m-am bucurat ca erai vesel desi eram trist.Dar nu am lasat ca tu sa vezi asta.Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.Poate iti era foarte foame dar nu m-am suparat ca nu m-ai chemat si pe Mine la masa.Poate era prea putina mincare dar Eu nu mincare vroiam.Am tacut si am vegheat sa mincati in pace.

Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...ai tras perdeaua plictisit si ti-ai intrebat sotia daca a auzit cumva cum va fi vremea maine.

Dar nu conteaza.Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata.Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.

Ai o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos.Al tau , Dumnezeu."

"Nu-mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca, macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie." M-am cutremurat, realizand profunzimea acestei fraze. Constientizand ca de multe ori, prea preocupata de lucrurile urgente, uit de lucrurile importante. Intelegand, pentru a cata oara, ca Hristos asteapta sa-I vorbim, sa-L rugam, sa-I marturisim si sa-I cerem. Sa-I daruim timp din timpul pe care chiar El ni l-a daruit.
Doamne, Doamne, ajuta-ne sa iti inchinam tie tot restul timpului vietii noastre!
Noapte buna tuturor! Doamne ajuta!

[delia31]

Dedicatie pentru Cristiana21

O legenda spune ca in Evul Mediu, un om a fost acuzat pe nedrept ca a facut o fapta rea. Adevaratul faptas era un om foarte influent al acelor vremuri si de aceea se cauta un tap ispasitor pentru a se ascunde adevaratul vinovat.
Judecatorul, fiind si el complice la toata minciuna, a incercat sa para cat mai corect. El i-a spus acuzatului:
-Se stie despre tine ca esti un om credincios, devotat lui Dumnezeu. Sa lasam soarta ta in mainile Lui. Uite ce vom face: Vom scrie pe doua biletele cuvintele „vinovat” si „nevinovat”, iar tu vei alege unul din ele. Astfel, Dumnezeu iti va decide destinul!
Bineinteles, judecatorul corupt scrisese acelasi cuvant: „vinovat”, pe ambele biletele, insa bietul om nevinovat si-a dat seama ca era o capcana. Nu avea scapare. Soarta lui era pecetluita.
A fost pus sa aleaga unul dintre cele doua biletele.
Voi ce ati fi facut? Ati fi deconspirat minciuna?

Iata ce a facut el:

Omul si-a inchis ochii, s-a rugat din tot sufletul si a stat sa se gandeasca pret de cateva momente, iar cand sala incepuse sa-si piarda rabdarea, si-a deschis ochii, a pus un zambet ciudat pe fata si a ales unul dintre cele doua biletele si l-a inghitit rapid.
Surprinsi, dar si indignati, cei prezenti au vociferat:
- Cum, ce e asta? Cum vom putea sti verdictul?
Barbatul le-a raspuns:
- Foarte simplu! Citim biletelul ramas si vom sti ce scria pe cel pe care l-am ales eu! Si cum pe biletelul ramas scria "vinovat", conform intelegerii, pe biletelul inghitit se presupune ca scria "nevinovat".

Asta, pentru ca Dumnezeu are intotdeauna solutii la problemele imposibile.