Clevetirea politicienilor

[George.m]

Am citit o omilie la serafimi a Sfantului Ioan Gura de Aur in care acesta face referire la clevetirea conducatorilor. . Imi e usor sa-i invinuiesc pe politicieni pentru situatia economica jalnica a tarii noastre. Mai greu imi e sa ma pocaiesc si sa accept ca nenorocirile intampinate sunt plata propriilor pacate. Indemnurile Sfantului Ioan ar trebui cel putin sa ne dea de gandit:

"-Merg rau treburile statului! Trebuie sa vorbim despre ele, sa luptam pentru ele!
-Si care e cauza?
-Nepriceperea conducatorilor, imi spui tu.
-Nu nepriceperea conducatorilor, ci pacatul nostru, plata pentru pacatele noastre. Aceasta a intors totul cu susul in jos, aceasta a adus toate nenorocirile, aceasta i-a inarmat pe dusmani, aceasta ne-a adus infrangerea. Nu din alta parte a venit roiul nenorocirilor, ci din aceasta cauza. Deci, de-ar fi Avraam cel ce ne conduce, de-ar fi Moise, de-ar fi Solomon cel preaintelept, nici unul n-at avea vreo vina pentru nenorocirile noastre de vreme ce noi suntem rai.
-Cum si in ce chip?
-Chiar de-ar fi conducatorii nostri cei mai mari nelegiuiti si ar conduce cu nepricepere si fara randuiala, totusi tot nepriceperea si neoranduiala noastra au adus in fruntea noastra un astfel de conducator; pacatele noastre sunt cauza pedepsei.
A avea conducatori potrivit inimilor noastre nu inseamna altceva decat ca din pricina pacatelor noastre avem parte de un astfel de conducator, fie ca e vorba de cel ce administreaza treburile bisericesti, fie ca e vorba de cel ce adminstreaza treburile publice.
Chiar de-ar fi un conducator foarte drept, atat de drept incat sa dovedeasca priceperea lui Moise, totusi numai dreptatea aceluia nu va putea acoperi pacatele nemasurate ale supusilor.

Si aceasta o poti vedea chiar in viata lui Moise, care a indurat multe rele pentru Israel, care s-a rugat mult lui Dumnezeu pentru popor ca sa mosteneasca pamantul fagaduit, dar, pentru ca prin pacatele lui poporul a pierdut stapanirea asupra pamantului fagaduit, rugaciunea lui Moise n-a putut schimba dreapta hotarare a lui Dumnezeu, ca tot poporul care iesise din Egipt, sa piara in pustie. Si cine era mai drept dacat Moise?"

[andra_v]

În prealabil postat de George.m

Am citit o omilie la serafimi a Sfantului Ioan Gura de Aur in care acesta face referire la clevetirea conducatorilor. . Imi e usor sa-i invinuiesc pe politicieni pentru situatia economica jalnica a tarii noastre. Mai greu imi e sa ma pocaiesc si sa accept ca nenorocirile intampinate sunt plata propriilor pacate. Indemnurile Sfantului Ioan ar trebui cel putin sa ne dea de gandit:

"-Merg rau treburile statului! Trebuie sa vorbim despre ele, sa luptam pentru ele!
-Si care e cauza?
-Nepriceperea conducatorilor, imi spui tu.
-Nu nepriceperea conducatorilor, ci pacatul nostru, plata pentru pacatele noastre. Aceasta a intors totul cu susul in jos, aceasta a adus toate nenorocirile, aceasta i-a inarmat pe dusmani, aceasta ne-a adus infrangerea. Nu din alta parte a venit roiul nenorocirilor, ci din aceasta cauza. Deci, de-ar fi Avraam cel ce ne conduce, de-ar fi Moise, de-ar fi Solomon cel preaintelept, nici unul n-at avea vreo vina pentru nenorocirile noastre de vreme ce noi suntem rai.
-Cum si in ce chip?
-Chiar de-ar fi conducatorii nostri cei mai mari nelegiuiti si ar conduce cu nepricepere si fara randuiala, totusi tot nepriceperea si neoranduiala noastra au adus in fruntea noastra un astfel de conducator; pacatele noastre sunt cauza pedepsei.
A avea conducatori potrivit inimilor noastre nu inseamna altceva decat ca din pricina pacatelor noastre avem parte de un astfel de conducator, fie ca e vorba de cel ce administreaza treburile bisericesti, fie ca e vorba de cel ce adminstreaza treburile publice.
Chiar de-ar fi un conducator foarte drept, atat de drept incat sa dovedeasca priceperea lui Moise, totusi numai dreptatea aceluia nu va putea acoperi pacatele nemasurate ale supusilor.

Si aceasta o poti vedea chiar in viata lui Moise, care a indurat multe rele pentru Israel, care s-a rugat mult lui Dumnezeu pentru popor ca sa mosteneasca pamantul fagaduit, dar, pentru ca prin pacatele lui poporul a pierdut stapanirea asupra pamantului fagaduit, rugaciunea lui Moise n-a putut schimba dreapta hotarare a lui Dumnezeu, ca tot poporul care iesise din Egipt, sa piara in pustie. Si cine era mai drept dacat Moise?"

Popoarele au suferit intotdeauna pentru pacatele conducatorilor ca urmare a faptului ca ISI PUN NADEJDEA IN ELITE POTRIVNICE LUI DUMNEZEU SI LEGII SALE. Cu titlu de exemplu, a se vedea pedepsele primite de catre egipteni pentru atitudinea faraonului cu prilejul exodului poporului evreu din Egipt, calauzit de catre Moise.

In aceeasi ordine de idei, a se vedea ca, DREPT URMARE A RUGACIUNII LUI MOISE SI AARON, dreptii lui Dumnezeu, poporul ales a intrat in pamantul fagaduintei. Autorul topicului sustine in mod eronat faptul ca POPORUL evreu a pierdut stapanirea asupra tarii fagaduite, din moment ce urmasii celor care iesisera din Egipt, departe de a muri in desert, au mostenit tara Canaanului, promisa de catre Dumnezeu propriilor parinti.

Intr-un articol postat pe site-ul Crestin ortodox (care citeaza din cuvantul Nicolae Velimeriovici,) se scoate in evidenta foarte bine ca, in vremea judecatorilor lui Israel, poporul a fost salvat in nenumarate randuri de catre conducatorii credinciosi in timp ce, in perioada Regatului, regii fara teama de Dumnezeu au provocat razboaie, suferinta, foametea, moartea si robia propriilor supusi.
Sub acest aspect, merita subliniat evenimentul din vremea lui Iisus Navi care a salvat poporul israelit ca urmare a vietii sale sfinte, cu prilejul unui razboi teribil ingaduit de catre Dumnezeu, de altminteri, pentru multimea pacatelor celor condusi.

Pentru pacatelor si faraderegile conducatorilor, poporul pierde statul, isi pierde independenta, neatarnarea, iar copiii lor ajung sclavi prin lumea larga.

In timpurile lui Saul, Solomon, Roboam, Ahab, Ohozia, Iahaz, Manahe, Fachee, Manase etc. (absolut toti regii iudei necredinciosi, nici unul nu a fost scutit de razboaie) pacatele si necredinta conducatorilor au avut drept consecinta conflicte sangeroase soldate cu pierderi de vieti omenensti si ajungerea poporului evreu in robie.

Nu e mai putin adevarat ca avem datoria de a ne ruga pentru conducatorii nostri si, totodata, a ne indrepta propria viata,

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ul-119672.html

[antiecumenism]

Ce dăm lui Dumnezeu şi ce dăm cezarului?

Principiul foarte clar ce se poate extrage din textele care urmeaza ale Sf. Ioan Gură de Aur şi Sf. Iustin Popovici este că Domnului i se cuvine sufletul şi trupul nostru, adică întreaga noastră viaţă, pe când cezarului, sau statului, i se cuvin numai şi numai … taxele. Atât şi nimic mai mult.

"Cînd auzi pe Hristos spunînd: „Dă cele ale cezarului cezarului”, află că îţi spune să dai cezarului numai acelea care nu vatămă cu nimic credinţa; altfel n-ar mai fi o dajdie şi o vamă dată cezarului, ci diavolului." (Sf. Ioan Gură de Aur)

<<„Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.” Iată ce fel de coexistenţă a Bisericii şi statului a fost stabilită şi prescrisă de Atotştiutorul Domnul nostru şi Mântuitorul Hristos (Matei 22, 21). De aceea ea rămâne în veci obligatorie şi nestrămutată pentru Biserică. Cezarului – moneda, banii, cu efigia cezarului.
Lui Dumnezeu? – şi sufletul şi trupul: căci pe trup şi în suflet este întipărit chipul lui Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu se află şi pe trup şi în trup, pentru că trupul trăieşte prin sufletul asemănător lui Dumnezeu. Deci, şi unul şi altul aparţin lui Dumnezeu – veşniciei, vieţii veşnice, Adevărului veşnic, Dreptăţii veşnice, Raţiunii veşnice. Prin urmare, cele ce aparţin lui Dumnezeu nu pot fi jertfite de dragul cezarului, şi aici întâietatea îi revine totdeauna lui Dumnezeu.
„să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”.
Sf. Iustin Popovici

Am gasit acest topic, foarte frumos scris si actual...

Am gasit un cuvant semnificativ al lui Filotei Zervakos, valabil nu numai pentru greci (Sfaturi, minuni, rugaciuni, Ed. Sophia, Bucuresti 2005):

"Guvernul si noi toti, daca vrem izbavirea noastra, o vom gasi numai in pocainta si intoarcere la Dumnezeu, de care ne-am indepartat... Suferintele pe care le incercam astazi, iubiti crestini, provin de la noi. Noi singuri le-am adunat in inimile si in tinuturile noastre. Pacatele noastre cele multe L-au maniat si L-au infuriat pe Preabunul, Preamilostivul si iubitorul de oameni Dumnezeu, cum zice dumnezeiescul Apostol Pavel: Necaz si stramtoare peste sufletul oricarui om care savarseste raul... (Romani 2, 9)

Sa privim mai intai spre noi si pacatele noastre, fiecare roman in parte, fara exceptie, daca vrem ca lucrurile sa se schimbe.

[George.m]

Andrei, eu cred Dumnezeu a ingaduit ca tara sa fie condusa de niste "derbedei" din cauza indepartarii noastre de El. Trebuie sa le primim pe toate ca din mana lui Lui. Nu e deloc crestineasca vorbirea de rau, inclusiv a politicienilor.
Biserica ne indeamna sa ne rugam pentru ei (de ex, ectenia: "Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii tării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm").

[Rodica50]

Asa este, indepartarea de Dumnezeu, absenta lui Dumnezeu este cauza principala. Suntem rai si avem ce meritam!

[costel]

Multi din conducatorii nostri nu mai au constiinta ca au fost alesi ca sa slujeasca. Ce trebuie sa facem noi? Sa nu stam cu mainile in san, ci sa-i luam cu noi, asa cum a fost luat cel slabanogit de cei patru prieteni si dus inaintea lui Hristos - sparg acoperisul casei, ca Hristos sa-l vindece, si stim ca il vindeca. Daca ma uit cu atentie, cred ca nu ne mai gasim patru care sa aiba acelasi gand de bine si asta din cauza pacatelor noastre.

Am citit doua opinii interesante: ,,Despre crestinism si politica" precum si ,,Crestinismul si politica".In loc de concluzie>Intrebare catre Parintele Arsenie Papacioc:,,Cum vedeti implicarea, în conditiile actuale, a unui crestin în politică?"

Raspuns: ,,În întrebarea dumneavoastră, de la început se vede că a face politică este o greseală. Nu este deloc o greseală. Politică înseamnă a tine un cântar în mână si al potrivi întotdeauna drept. Cât mai multi crestini în politică este foarte bine, dar cu constiinta adevărului."

[Ekaterina]

"Conducatorul intelept indrumeaza bine pe poporul sau, si carmuirea omului priceput este cu buna randuiala.

Dupa cum este judecatorul poporului, asa sunt si slujitorii lui si cum este mai-marele cetatii, asa sunt toti cei ce locuiesc in ea.

Un rege neinvatat va pierde pe poporul sau, si cetatea sporeste prin intelepciunea mai-marilor ei.

In mana Domnului este stapanirea pamantului si la vremea sa va ridica pe cel folositor la carmuire.

In mana Domnului este izbanda omului si Domnul este Cel Care pune marirea Sa pe fruntea stapanitorului".